Mana Zilnica

12 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu în el.

1 Ioan 4.16

Nu există incertitudine în dragostea lui Dumnezeu. Și nu vorbim despre cât de mult ne simțim noi iubiți de Dumnezeu, ci despre cunoașterea și încrederea într-un fapt obiectiv și adevărat. El rămâne adevărat, indiferent de simțămintele mele; prin urmare, ceea ce trebuie să fac eu este să-l cred cu simplitate.

Dovezile dragostei divine date prin întruparea Domnului Isus și prin jertfa Sa neasemuită împlinită pentru noi sunt atât de puternice și de necontestat, încât doar răzvrătirea încăpățânată ar îndrăzni să se îndoiască de ele. Da, „Dumnezeu este dragoste”! Dragostea este natura Lui și, prin urmare, El iubește. Nu răspunsul meu determină dacă El mă iubește sau nu, ci El mă iubește fiindcă este dragoste, aparte de tot ceea ce există în mine. Prin urmare, eu cred această dragoste, fiindcă este adevărată; și, crezând-o, rămân în dragoste, rămân în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în mine.

Aceasta este o rămânere permanentă, fiindcă este vorba de dragostea permanentă a Dumnezeului etern. Toți cei care o refuză își refuză orice drept la această dragoste și la toate beneficiile ei. „Dumnezeu este dragoste” rămâne adevărat întotdeauna, chiar dacă omul încearcă să conteste orice comunicare a lui Dumnezeu și chiar natura Lui, a Aceluia care, în har, caută binecuvântarea supremă a oricărei făpturi. În har, Domnul Isus a purtat la Golgota judecata care mi se cuvenea mie – deplina pedeapsă împotriva păcatului a căzut asupra Celui care S-a dat pe Sine de bunăvoie. Lucrarea este încheiată, El este încununat cu glorie și cu onoare, iar noi suntem acceptați în dreptate și în bucurie înaintea feței Tatălui.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4

Ascultarea Mântuitorului

Trăsătura desăvârșită a unei făpturi este ascultarea. Deși era Dumnezeu peste toate, Creatorul Atotputernic și Susținătorul întregului Univers, Domnul Isus nu a făcut niciodată vreun pas în lipsa unei porunci divine. Când diavolul L-a ispitit, Domnul a acționat în conformitate cu autoritatea Cuvântului divin. El n-a făcut minuni pentru a Se slăvi pe Sine Însuși, a venit în Templul Său doar atunci când a fost trimis de Dumnezeu și așteaptă timpul hotărât de Dumnezeu în care să primească împărățiile acestei lumi. Ascultarea Mântuitorului a fost desăvârșită și neîntreruptă, de la iesle până la cruce. Prin ea, Mântuitorul a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Adâncindu-ne în urmele pașilor Domnului pe acest pământ, Îl vedem ca fiind singurul Om care a umblat în ascultare desăvârșită de voia Tatălui ceresc. Gândiți-vă că timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Mântuitorului pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Cunoașterea acestui Domn și Mântuitor, a cărui lucrare este împlinită, care îngrijește de ai Săi în mod admirabil, dumnezeiesc, nu face altceva decât să întărească credința tuturor acelora care s-au decis să-L urmeze și cărora le este pregătit pentru eternitate un loc împreună cu El, pentru că El Însuși a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ UN PAS ÎN SPATE CA SĂ VEZI IMAGINEA DE ANSAMBLU! – Fundația SEER

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

 Într-o zi, la Camera de Comerț dintr-un orășel, a fost invitat un om de afaceri ca să țină o prelegere. Economia locală nu mergea bine și locuitorii erau descurajați, așa că sarcina lui era să-i motiveze. El a luat o coală mare de hârtie albă și a făcut un punct roșu în centrul ei. „Ce vedeți?” a întrebat el audiența. O persoană a zis: „Văd un punct roșu.” Vorbitorul a spus: „Bine, și ce altceva mai vedeți?” Ceilalți au intervenit: „Un punct roșu.” Vorbitorul a întrebat din nou: „Nu mai vedeți altceva în afară de punctul roșu?” Audiența a răspuns printr-un răsunător „nu!” Vorbitorul a zis: „Ați trecut cu vederea cel mai evident și important lucru; nu ați reușit să vedeți… coala albă!” Apoi a continuat să explice că, în viață, atenția noastră este deseori distrasă de eșecuri și experiențe mici, asemenea punctului roșu. Ele ne împiedică să vedem binecuvântările și reușitele care sunt mai importante decât dezamăgirile care încearcă să ne monopolizeze atenția și să ne secătuiască energia.

Apostolul Pavel a scris: „Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.”

Oportunitate și obstacole – se potrivesc la fel de bine cum se potrivește brânza cu macaroanele sau peștele cu cartofii prăjiți. Acum, apostolul Pavel nu a negat realitatea împotrivirii cu care se confrunta; dar a ales să se concentreze asupra oportunității pe care o prezenta.

Poetul a scris: „Doi oameni priveau printre zăbrele / Unul a văzut noroi, celălalt a văzut stele.”

Tu, la ce te uiți? Ești atât de preocupat de ceea ce există, încât ai pierdut din vedere ceea ce poate exista? Dacă este așa, trebuie să faci un pas în spate și să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să vezi imaginea de ansamblu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, un erou acoperit de glorie şi de distincţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns dintre oameni: frumoasa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În acelaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă omenească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesager al veştii bune. O fetiţă luată captivă îşi depune simpla mărturie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru păcătoşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dumnezeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este aceeaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te” (v. 10; Ioan 9.7). Dumnezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se recunoască murdar, mort în greşelile lui (Efeseni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dumnezeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.