Mana Zilnica

14 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?

Ioan 6.9

Domnul Isus, fiind Dumnezeu, avea El nevoie de cele cinci pâini și de cei doi peștișori? N-ar fi putut rosti un cuvânt și imediat să creeze belșug de hrană pentru mulțimea înfometată? Fără îndoială că ar fi putut, însă n-a procedat așa, ci S-a folosit de ceea ce băiețelul a oferit; a binecuvântat puținul acela și hrana a fost înmulțită.

Vedem acest principiu și în alte împrejurări relatate în Biblie. Domnul a poruncit ca vasele să fie umplute cu apă, înainte ca el să o transforme în vin (Ioan 2.6-8). Pentru a-l hrăni pe Ilie, Dumnezeu S-a folosit de corbi și de un pârâu, iar mai târziu de văduva din Sarepta, cu mica ei rezervă de făină și de untdelemn (1 Împărați 17.1-16). Mai târziu, Elisei a întrebat-o pe o altă văduvă ce avea în casă și s-a folosit de un vas cu untdelemn pentru a o binecuvânta. Într-o altă împrejurare, el a folosit un vas cu sare pentru a vindeca apele rele ale Ierihonului; a folosit, de asemenea, puțină făină pentru a face comestibilă o ciorbă otrăvită; și o bucată de lemn, pentru a face ca fierul unui topor să plutească (vedeți 2 Împărați 2, 4 și 6).

Aceste exemple arată că Dumnezeu Se folosește de lucruri și de persoane uneori nesemnificative potrivit gândirii omului, prin care însă aduce multă binecuvântare altora. Să învățăm și noi, pe de o parte, să recunoaștem că El este Cel care face lucrarea, iar de cealaltă parte, că El dorește să ne folosească și pe noi ca instrumente, oricât de incapabili sau de nesemnificativi ne-am considera! Bineînțeles, Dumnezeu și puterea Lui fac diferența, fiindcă „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5), însă El dorește ca noi să fim disponibili, gata de a fi folosiți de El. În dependență de Domnul putem folosi oportunitățile pe care El ni le oferă. Să punem la dispoziția Lui puținul pe care îl avem, amintindu-ne de cuvintele lui Pavel: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (Filipeni 4.13).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete … apa pe care i-o voi da Eu se va face în el un izvor de apă.

Ioan 4.14

O nouă sursă de apă

În urmă cu câțiva ani a avut loc o întâmplare care este o vie ilustrație a adevărului măreț că toți avem nevoie de o nouă sursă de apă spirituală. Fântânile unui oraș fuseseră poluate de apele reziduale. S-au luat măsuri pentru a le epura, dar lucrul acesta nu a fost posibil. În cele din urmă, un expert le-a transmis autorităților că nu pot lua apă dulce și curată din niște fântâni contaminate cu deșeuri și că deci va trebui să construiască o fântână nouă, în alt loc.

Cât de adevărat este lucrul acesta în viața spirituală! Omul natural (firesc) este ca acea fântână poluată: întinat și corupt. Ceea ce a trebuit să facă Dumnezeu a fost să lase deoparte fântâna murdară, să-l înlăture pe omul vechi. Așa că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a fi un nou Izvor, un Izvor de acea apă spirituală de care omul are nevoie. Ca și în cazul fântânilor, noi și poziția noastră cea veche, cu „reziduurile, pietrele și nisipul” din ea, trebuie să fim dați deoparte: suntem nefolositori. Prin crucea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, credinciosul, care odinioară era păcătos, a fost judecat și dat deoparte cu totul. Nu doar că păcatele sale au fost îndepărtate, ci și natura care le producea este îndepărtată: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VEI TRECE ȘI PESTE ASTA! – Fundația SEER

„El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” (Iov 8:21)

Uneori, când inima îți este frântă, vindecarea este cea care vine mai întâi și răspunsurile vin mai târziu. Dar dacă te gândești puțin, nu ai prefera să umbli cu Dumnezeu în întuneric, decât să umbli singur în lumină? Nu putem ști cu certitudine dacă Iov a înțeles vreodată, pe deplin, toate pierderile pe care le-a suferit în viață sau motivul pentru care s-au întâmplat… Dar a venit o vreme când a putut să privească în urmă și să repete plin de încredere cuvintele lui Bildad: „El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” Și aceasta este promisiunea lui Dumnezeu și pentru tine!

Teologul E. Stanley Jones a spus: „Orice mai prejos decât Dumnezeu te va dezamăgi.” Pentru fiecare necaz cu care te confrunți în viață, Dumnezeu are har suficient pentru a te ajuta să ieși din el. Pentru fiecare nevoie, El are resurse. Pentru fiecare problemă, El are un răspuns. Pentru fiecare suferință, El are vindecare. După ce și-a adus aminte de toate situațiile din care l-a scăpat Dumnezeu, Ieremia a concluzionat: „nimic nu este de mirat din partea Ta” (Ieremia 32:17). Dumnezeu Se folosește de orice ocazie ca să-ți arate ce poate face în locul tău atunci când îți pui încrederea în El.

David a zis: „Adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta” (Psalmul 25:7). Nu te bucuri că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu au la bază caracterul Său, și nu pe al tău? Corrie ten Boom a spus: „Dacă vrei să fii deprimat, uită-te înlăuntrul tău. Dacă vrei să fii învins, uită-te în urmă. Dacă vrei să fii distras, privește în jur. Dar dacă vrei să fii mântuit, uită-te în sus!” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: prin harul lui Dumnezeu, vei trece și peste asta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:1-17

Locul în care stăm … este „prea strâmt”, îi spun lui Elisei fiii profeţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credinciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Domnul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregătindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt războinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşezat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece legiuni de îngeri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).