27 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și a fost așa: când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Dumnezeu Și-a amintit de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a nimicit cetățile în care locuia Lot. Și Lot s-a suit din Țoar și a locuit în munte, și cele două fiice ale lui cu el, pentru că se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într-o peșteră, el și cele două fiice ale lui.
Geneza 19.29,30
Lot (5) – Un sfârșit trist și rușinos
Cu o zi înainte, Avraam mijlocise înaintea lui Dumnezeu până când obținuse promisiunea că El va cruța Sodoma, dacă aveau să fie găsiți în ea zece oameni drepți. Nu s-au găsit atâția, însă Dumnezeu l-a cruțat pe Lot, scoțându-l afară din cetate, pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor. Ginerii lui au tratat atenționările sale ca pe o glumă și au pierit. Soția lui, fiindcă a privit înapoi, s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Lot L-a implorat pe Domnul să-l lase să fugă într-o cetate mică, numită Țoar, însă, nesimțindu-se în siguranță acolo, a mers la munte și a locuit într-o peșteră, împreună cu cele două fiice ale sale.
Toate lucrurile pentru care Lot trăise până atunci au pierit: locuința lui, poziția lui, averile lui, speranțele lui. Sodoma pierise sub judecata lui Dumnezeu și nu mai exista nimic din ea. Influența ei însă a rămas puternică, nu numai asupra contemporanilor, ci și în veacurile următoare. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Acolo, în acea peșteră, cele două fiice l-au îmbătat pe tatăl lor și au demonstrat lipsa lor de orice moralitate. Scopul nu scuză niciodată mijloacele. Prin fapta lor, Lot a devenit strămoșul a două popoare, Moab și Amon, care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi vrăjmași aprigi ai lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu.
Cât a mai trăit Lot în această stare, Dumnezeu nu ne spune. Însă, spre surprinderea noastră, citim în 2 Petru 2 că Lot era un om drept, care-și chinuia sufletul din pricina a ceea ce vedea și auzea în acea cetate. „Poate un om să ia foc în sân și să nu-i ardă hainele? Poate cineva să umble pe cărbuni aprinși și să nu-și frigă picioarele?” (Proverbe 6.27,28). Imposibil!
E. P. Vedder, Jr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu. Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? … Nu este cuvântul Meu ca un foc?
Ieremia 23.28,29
Biblia (1)
Pentru ce să citesc Biblia? Pentru că Dumnezeu îmi vorbește prin Biblie. Prin această carte, care este Cuvântul Său veșnic, Dumnezeu îmi vorbește mie personal. Aceasta mă motivează îndeajuns să deschid Biblia. Pentru că în Biblie găsesc răspunsul la întrebările vieții. În Biblie aflu pentru ce trăiesc și ce se întâmplă după moarte. Cuvântul lui Dumnezeu îmi dă informații de încredere despre aceste subiecte. Pentru că Biblia îmi spune că Dumnezeu mă iubește! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Pentru că prin Biblie Îl cunosc pe Domnul Isus. El este Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lumii. El a trăit în urmă cu aproximativ două mii de ani în Israel. Pentru a putea să mă mântuiască, El a murit pe o cruce. Dar după trei zile a înviat și S-a întors în cer. Biblia descrie amănunțit aceste adevăruri.
Biblia îmi dă răspuns la întrebările mele: De unde vin? „Și Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2.7). Cine sunt? „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu. Toți s-au abătut …” (Romani 3.10-12). Încotro mă îndrept? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Cine mă salvează? „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ROAGĂ-TE ȘI PUNE O STRAJĂ! – Fundația SEER
„Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă” (Neemia 4:9)
Suveranitatea lui Dumnezeu nu-ți neagă responsabilitatea. Este exact invers: îți dă putere! Când ne încredem în Dumnezeu, gândim mai clar și reacționăm mai hotărât. Asemenea lui Neemia, care a zis: „Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” Să remarcăm cuvintele: „Ne-am rugat… și am pus o strajă…” Neemia a făcut două lucruri: s-a încrezut în Dumnezeu în ceea ce privește izbânda și a acționat potrivit cu ceea ce i-a zis Dumnezeu să facă. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să facă ceea ce tu nu poți.
Apostolul Pavel a scris: „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17). De ce? Pentru că Dumnezeu intervine atunci când este invitat s-o facă. Până nu ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu, ești la mila propriilor tale gânduri și ale altora. Când nu știi ce nu știi, ești într-un loc periculos. De ce să te limitezi la cunoașterea umană, când poți avea parte de perspectiva divină?
Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Și când Dumnezeu îți descoperă voia Sa, nu amâna și nu comenta – împlinește-o! Înainte ca Dumnezeu să-ți dea următorul set de instrucțiuni, El dorește să știe că ai urmat setul de instrucțiuni pe care ți l-a dat deja. De ce? Pentru că nu te poate binecuvânta, dacă nu vrei să asculți. Așa că, oprește-te și fă-ți un inventar; dacă ai făcut ceva greșit, pocăiește-te, corectează-te și revino la calea cea bună, cât mai curând posibil! „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” (Ieremia 7:23)
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 13:10-25
Elisei, al cărui nume semnifică „Mântuire de la Dumnezeu„, rămâne până la sfârşitul îndelungatului său serviciu ca profet al harului. Aici el îi anunţă lui Ioas, noului împărat al lui Israel care-l vizitează, eliberarea poporului. Unde găsim astăzi harul şi mântuirea, dacă nu la Hristos, Cel care a murit pentru noi?
Ioas, din nefericire, nu este în stare să profite în întregime de harul care i-a fost oferit. Îi lipseşte credinţa. Nu suntem şi noi adesea ca el? Dumnezeu are la îndemână binecuvântări bogate. El este gata să ni le dea. Dar noi I le cerem cu timiditate, ca şi cum ar fi sărac sau ca şi cum n-ar dori să le toarne din belşug peste noi. Faptul acesta semnifică o cunoaştere slabă a Tatălui nostru. Limitele nu vin niciodată de la El, ci de la lipsa noastră de credinţă. „Nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4.2).
Elisei moare, dar chiar moartea lui devine o sursă de viaţă pentru alţii. Astfel, chiar în mormânt, acest profet deosebit rămâne un simbol al lui Hristos (vezi Matei 27.52).
Sfârşitul capitolului ne arată că Domnul, forţat să-Şi disciplineze poporul, este în acelaşi timp mişcat, simţind o compasiune divină pentru ei (Mica 7.18, 19).
Mana Zilnica 