Mana Zilnica

18 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt.

Geneza 14.18

Melhisedec (2) – Dreptate și pace

Prima dată citim despre Melhisedec în Geneza 14, unde alte trei lucruri sunt menționate pentru prima oară în Scriptură: războiul, preoția și Ierusalimul (Salemul). În Biblie, ceea ce vine primul în ordinea revelației este ultimul în ordinea împlinirii – scopurile lui Dumnezeu în Hristos sunt revelate de la chiar începutul timpului, iar împlinirea lor este încă viitoare.

Numele „Melhisedec” înseamnă „Împărat al dreptății”, iar titlul de „Împărat al Salemului” înseamnă „Împărat al păcii” (Evrei 7.2). Să remarcăm însă ordinea: întâi „Împărat al dreptății”, apoi „Împărat al păcii”. Un subiect comun tuturor profeților este că Împărăția lui Hristos va fi absolut dreaptă în caracter: „El va judeca pe poporul Tău cu dreptate … Munții vor aduce pace poporului” (Psalmul 72.2,3). Mai întâi „dreptate”, apoi „pace”. Isaia prezintă și el această ordine: „Lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Pacea va fi rezultatul sau lucrarea dreptății. Efectul dreptății va fi liniștea. Unul dintre motivele pentru care nu există pace în lume astăzi este că nu există dreptate.

Hristos este Împăratul dreptății și Împăratul păcii, iar acest lucru se va vedea pe deplin în Mileniu. Pentru noi însă El este așa încă de pe acum. Când eram în păcatele noastre nu aveam o poziție de dreptate înaintea lui Dumnezeu și nici pace. Însă Hristos a îndepărtat păcatele noastre la cruce, iar acum suntem îndreptățiți (declarați drepți) și, prin urmare, avem pace cu Dumnezeu (Romani 5.1).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și lumea trece, și pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

1 Ioan 2.17

Omida

Un om de afaceri avea succese remarcabile și era mândru de aceasta. Într-o dimineață se plimba prin grădina sa și a observat o omidă care se târa cu mare osteneală în sus, pe un țăruș. Eforturile ei l-au captivat pe observator. Oare va ajunge omida într-adevăr în vârful bățului?

Stând așa, i-a venit în minte fără să vrea că tot așa a trebuit să se străduiască și el cândva până să ajungă într-un final la nivelul la care se afla acum. Fără încetare, a trebuit să muncească mult pentru a atinge poziția râvnită. Și a reușit! Acum era sus!

Adâncit în gânduri, omul privea mai departe omida. Într-adevăr, mica vietate ajunsese sus. Dar s-a învârtit puțin și apoi a început să coboare. Acolo sus nu era nicio frunză verde, ci doar un băț uscat.

Această simplă întâmplare l-a mișcat pe bărbat și s-a întrebat ce atinsese de fapt. Urcase cu anevoie în viață, dorind să obțină o poziție binevăzută în lume. Era acum mulțumit? Nu trebuia să recunoască faptul că era tot așa de dezamăgit ca această omidă? Ce găsise? Nimic care să-l facă mulțumit pe deplin, nimic de valoare statornică, nimic veșnic.

Punctul culminant al vieții lui trecuse. Dintr-odată a înțeles: „Trebuie să caut altceva, trebuie să găsesc ceva care să aibă valoare dincolo de acest timp”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SURPĂ ÎNTĂRITURILE! – Fundația SEER

„Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Istoria lui Iosif, condamnatul care a devenit prim-ministru, ne învață cum să ne ridicăm deasupra circumstanțelor, cum să depășim provocările și cum să atingem deplinătatea potențialului dat nouă de către Dumnezeu. Călătoria lui a fost una de lungă durată, și a ta poate fi la fel… Dar dacă nu faci primul pas, vei rămâne blocat în locul în care ești acum. Uneori „întăritura” ta ți-a fost stabilită devreme în viață. Durerea acumulată în familie este cea mai profundă, deoarece este cauzată atât de devreme, și implică oameni care ar fi trebuit să fie demni de încredere. Ai fost prea tânăr ca să poți procesa tratamentul greșit. Nu ai știut cum să te aperi. Tatăl tău, mama ta, unchiul tău, fratele mai mare – te-au dominat, de obicei prin statură și întotdeauna în grad. Când te-au judecat greșit, i-ai crezut. În tot acest timp ai funcționat cu date eronate: „Ești prost, ești leneș, ești tăntălău ca taică-tău, ești grasă ca maică-ta…” Zeci de ani mai târziu, acele voci ale înfrângerii încă răsună în subconștientul tău.

Dar nu trebuie să fie așa! „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” Folosește strategia „respinge și înlocuiește” și vei câștiga lupta la nivelul gândirii. Când apar gânduri negative, înfricoșătoare, generate de sentimentul vinovăției, sau gânduri de inferioritate și de condamnare, respinge-le și începe să repeți ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu prinde viață în tine, vechile tale gânduri vor începe să moară și să-și piardă controlul pe care îl aveau asupra ta. Astăzi, surpă întăriturile – și vindecarea ta va începe!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 8:1-29

La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărătească, unde Dumnezeu îl foloseşte pentru ca dreptatea să triumfe de partea sunamitei.

În continuare sunt relatate vizita lui Elisei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

În final, în versetele 16-29 vedem cursul istoriei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie” (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab” (v. 27). Sunt alianţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.