Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 2, 2020”

2 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au zis lui Moise: „Pentru că nu erau morminte în Egipt, ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?”.

Exod 14.11



Acestea au fost cuvintele israeliților când s-au confruntat cu prima încercare. Ei chiar credeau că Domnul făcuse atâtea eforturi pentru a-i elibera din Egipt, doar pentru a-i lăsa să moară în pustie. Își imaginau că fuseseră păziți de sângele mielului pascal, doar pentru a fi îngropați în pustie. Așa raționează necredința întotdeauna. Ne conduce să-L cântărim pe Dumnezeu în prezența dificultăților, în loc să cântărim dificultățile în prezența lui Dumnezeu. Credința pătrunde dincolo de dificultate și Îl găsește pe Dumnezeu în toată credincioșia, dragostea și puterea Lui.

Este privilegiul credinciosului să stea întotdeauna în prezența lui Dumnezeu. A fost adus acolo prin sângele Domnului Isus Hristos și nimic nu trebuie să-l lipsească de bucuria practică a acestei poziții. Poziția în sine n-o poate pierde niciodată, de vreme ce Reprezentantul său, Hristos, o ocupă pentru el. Însă, deși nu poate pierde această poziție, el poate totuși pierde, foarte ușor, savurarea, experimentarea și puterea ei. Oricând dificultățile se interpun între inima sa și Domnul, atunci, în mod evident, el nu se bucură de prezența Domnului, ci suferă în prezența dificultăților, la fel ca atunci când un nor se interpune între noi și soare și ne privează, pentru un timp, de razele binefăcătoare ale acestuia. Norul nu face ca soarele să nu mai strălucească, ci doar ca noi să nu ne mai bucurăm de strălucirea lui. La fel se întâmplă atunci când lăsăm ca necazurile, suferințele, dificultățile și problemele să ne priveze sufletul de razele strălucitoare ale gloriei Tatălui, care strălucește întotdeauna, cu o putere neschimbată, pe fața lui Isus Hristos.

Nu există nicio dificultate prea grea pentru Dumnezeul nostru; dimpotrivă, cu cât dificultatea este mai mare, cu atât mai mult El poate să acționeze în propriul caracter, ca Dumnezeu al puterii depline și al oricărui har.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.18



Numai trei săptămâni de trăit! (2)

I-am arătat harul nespus de mare al Domnului Isus și calea pe care El a mers din slava cerească până la crucea de la Golgota pentru a o salva și pe ea. I-am spus să-I predea Lui inima și să recunoască înaintea Lui vina ei; atunci toate păcatele îi vor fi iertate. Ceea ce scrie în Ioan 3.18 este valabil și pentru ea.

Apoi am întrebat-o: „Credeți că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?”. — „Da. Cred”, a răspuns ea. — „Credeți că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe acest pământ pentru a muri pentru păcătoși?” — „Deoarece așa scrie în Biblie, da, cred.” — „Credeți că cel care vine la Domnul nu va fi izgonit?” — „Se referă și la mine?” — „Da, desigur: «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.» Faceți și dumneavoastră parte din acest oricine?” — „Da”, a răspuns ea. — „Atunci mai aruncați o privire asupra versetului 18! Acolo sunt numite două categorii de oameni: «Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat».”

L-am rugat pe Dumnezeu să-i deschidă inima și apoi am întrebat-o: „Cărui grup îi aparțineți?”.

După un timp de liniște m-a privit cu lacrimi în ochi și mi-a spus: „Aparțin primului grup”. — „De unde știți aceasta?” — „Știu, deoarece cred în Isus. El m-a primit și nu sunt judecată”. Am mai întrebat-o: „Ajunge aceasta, pentru a vă întâlni cu Dumnezeu?”. — „Da, este de ajuns! Nu sunt judecată”. Aceasta s-a întâmplat înainte cu trei săptămâni ca ea să plece în pace în veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE DE CEI TRECUȚI CU VEDEREA ȘI UITAȚI DE LUME – Fundația SEER

„Apăraţi pe văduvă…” (Isaia 1:17)


 În vremurile Noului Testament, societatea nu avea niciun sistem de asistență socială. De aceea, apostolul Iacov a scris: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve…” (Iacov 1:27) Ar putea fi exact genul de misiune pe care o cauți! Singura pregătire de care ai nevoie este conștientizarea sentimentului de a fi „lăsat pe din afară” și compasiunea „de a face ceva în această privință.”

„Istoria văduviei” este o scrisoare plină de amărăciune și a fost scrisă de o doamnă a cărei soț decedase. „La început consternare, apoi copleșită de probleme. Un milion de lucruri de rezolvat. Certificat de deces și nenumărate acte de semnat. Prietenii sunt atât de atenți; sprijin plin de dragoste din partea rudelor. Îți găsești mereu câte ceva de făcut pentru a fi ocupată. Însă noaptea, constați cu durere partea goală a patului. În cele din urmă închizi ochii, îi arunci periuța de dinți la gunoi și îi dai toate lucrurile. Te doare inima mai tare decât ți-ai fi închipuit. Fiecare costum din dulapul lui îți amintește de un loc anume sau de un timp pe care l-ați petrecut împreună. A trecut un an; ești în continuare întreagă. Apoi, lovitura! Prietenii tăi sărbătoresc o zi de naștere – toți sunt cupluri. Nu ești inclusă pentru că ai fi „a cincea roată de la căruță.” Unele soții te consideră chiar o amenințare. Vă rog să vă aduceți aminte de noi. Nu ne tratați ca pe un bagaj în plus. Ni s-a dat o lovitură puternică și avem nevoie de prieteni. Semnează: Cea uitată de lume.”

Gândește-te la schimbarea pe care ai putea-o aduce tu, în viața cuiva, dacă ai fi dispus să-i cauți pe cei pe care societatea îi trece cu vederea și îi uită. Așa că, fă chiar azi ceva pentru cei uitați de lume!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:41-53


Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele” (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împăraţi.

1 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci ce vom spune? Să rămânem în păcat, ca să prisosească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?

Romani 6.1,2



Aceste întrebări dovedesc prezența păcatului în carne. Cum a rezolvat Dumnezeu această problemă? Și ce resurse avem la dispoziție pentru a trăi o viață de biruință asupra păcatului?

Când Hristos a murit pe cruce, noi, printr-o hotărâre judiciară a lui Dumnezeu, am fost răstigniți împreună cu El. Sentința morții a fost executată asupra noastră și suntem morți față de păcat. Însă am primit o viață nouă și suntem chemați să umblăm în noutatea vieții. Fiindcă avem firea păcătoasă încă în noi, cum putem s-o biruim în practică și să umblăm în noutatea vieții?

În primul rând, „socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus” (versetul 11). A mă socoti înseamnă a-mi pune în cont un anumit lucru. Trebuie să-mi pun în cont că sunt mort față de păcat și viu față de Dumnezeu. El Însuși a spus aceasta, iar eu o cred și o accept. Astfel că eu sunt chemat să răspund îndemnurilor Lui, nu îndemnurilor cărnii.

În al doilea rând, „dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morți; și dați mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptății” (versetul 13). Când ne apropiem de o intersecție și avem semnul de «cedează trecerea», știm că trebuie să dăm prioritate altora. La fel, a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu înseamnă a-I ceda Lui drepturile asupra vieții noastre. Ochii, mâinile, picioarele și urechile noastre trebuie cedate Lui.

În al treilea rând, trebuie să umblăm potrivit Duhului, „pentru că cei care sunt potrivit cărnii gândesc cele ale cărnii; și cei care sunt potrivit Duhului, cele ale Duhului” (Romani 8.5). Facă Domnul să trăim cu toții o viață de biruință asupra păcatului!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ci apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el un izvor de apă, țâșnind în viață veșnică.

Ioan 4.13,14



Numai trei săptămâni de trăit! (1)

În urmă cu câțiva ani am avut ocazia să vizitez o localitate din California, unde urma să susțin seara câteva teme biblice. Duminică am avut ca subiect aceste versete din Ioan 4.

Pe una din băncile din față ședea o tânără. Arăta jalnic. Mă privea cu ochi mari și plini de încordare și asculta cu atenție. După strângere m-am interesat cine era cea care arăta așa de bolnavă.

„Este studentă”, a fost răspunsul. „Provine dintr-o familie de credincioși, însă în urmă cu un an a renunțat la tot ce are de-a face cu credința, căutându-și satisfacția în lume. De șase luni suferă de o boală incurabilă. Nu va mai trăi mult. Medicul nu-i mai dă nicio speranță de însănătoșire. Este acum profund nefericită și deznădăjduită”.

Mă rugam pentru ea și în fiecare seară mă uitam, sperând să o mai văd o dată. Dar nu a mai venit la nicio strângere. După câteva săptămâni am fost rugat să o vizitez pe acea tânără. Când am intrat în salonul unde era internată, i-am spus: „Sunt bucuros că m-ați chemat! Ce pot face pentru dumneavoastră?”.

„O, domnul meu”, a spus ea, „medicul mi-a spus că voi mai avea numai trei săptămâni de trăit, și eu nu sunt salvată! Aș dori tare mult să-L cunosc pe Hristos! Dar cum pot să știu dacă mai este speranță pentru mine? Când eram sănătoasă, I-am întors spatele. Aveam succes în lume și eram bine văzută de oameni. Dar acum… Numai trei săptămâni, și mă voi întâlni cu Dumnezeu, înaintea Căruia va trebui să dau socoteală de viața mea de pe acest pământ!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

POȚI ÎNVINGE TRECUTUL – Fundația SEER

„Iefta… era fiul unei curve” (Judecători 11:1)


Sociologii ne spun că manifestările și comportamentul uman sunt în mare măsură determinate de două lucruri: de părinți și de mediu. Judecând după lucrul acesta, ei l-ar fi catalogat pe Iefta drept o cauză pierdută! Însă nu și Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19). Când Isus devine Domn în viața noastră, nici genele și nici mediul nu ne pot împiedica să devenim ceea ce dorește El să fim. Mai înainte ca viața lui Iefta să se încheie, el devenise deja faimos: cel mai tânăr conducător al lui Israel, menționat și în lista eroilor Bibliei din capitolul 11 al epistolei către Evrei. Acest lucru a fost posibil pentru că Dumnezeu este un specialist al transformărilor! Poate te-ai născut în împrejurări nu tocmai ideale și te întrebi dacă le poți învinge vreodată. Răspunsul este DA! Așa că data viitoare când cineva încearcă să folosească trecutul tău pentru a te doborî, amintește-i de Iefta.

Adevărul este că Dumnezeul nostru este minunat! El poate ridica dezavantajele noastre deasupra celor care au beneficiat de toate avantajele posibile. Tăria Sa se revelează și este eliberată în slăbiciunile noastre (vezi 2 Corinteni 12:9). Dumnezeu este specialist în folosirea acelora care au fost respinși. El l-a folosit pe Iosif, un om aruncat într-o groapă de către frații săi și considerat de tatăl său ca fiind mort. L-a folosit pe David, un păstor înstrăinat și ignorat de familia sa. L-a folosit pe Isus, „piatra pe care au lepădat-o zidarii” (Psalmul 118:22) și care a devenit „piatra din capul unghiului” (Luca 20:17). Și El poate face același lucru pentru tine.

Așa că simte-te încurajat; Dumnezeu are un plan pentru viața ta, și pe măsură ce petreci timp cu El, îți va arăta care este acest plan.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:19-40


Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun reproş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un
singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să sufere pentru el. Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-l practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab,
„îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4.3). Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi mincinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).

Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-l costă viaţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-l supere. Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adversarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împăraţi pentru a-l scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: