Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 11, 2020”

11 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să sfințești pentru Domnul Dumnezeul tău orice întâi-născut de parte bărbătească care se va naște din vacile tale și din oile tale.

Deuteronom 15.19



Această sfințire a celor întâi-născuți dintre animale ne amintește de judecata pronunțată de Dumnezeu asupra Egiptului: „Orice întâi-născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul-născut al lui faraon, care șade pe tronul său, până la întâiul-născut al roabei care este înapoia râșniței și până la orice întâi-născut al animalelor” (Exod 11.5).

Judecata lui Dumnezeu era peste toți întâii-născuți din Egipt. Acest lucru ne amintește de faptul că, prin Adam, primul om, „păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu a căzut peste Adam și peste toți oamenii. Însă lucrurile nu au stat așa cu Hristos, al doilea Om, ultimul Adam, fiindcă El „a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»” (2 Petru 1.17).

Mielul de Paște a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pregătit un adăpost de judecata care era asupra fiecărui întâi-născut. Toți cei care L-au crezut pe Dumnezeu și au ascultat de El au fost scăpați de nimicire. Astfel, cei pierduți din cauza judecății lui Dumnezeu asupra Egiptului au fost răscumpărați prin resursa pregătită de El. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu spune în Exod 13.2: „Sfințește pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om și din animal: este al Meu”. În Numeri 3.5-13 citim despre felul cum Dumnezeu i-a luat pe leviți în locul celor întâi-născuți din popor, fiindcă toți cei întâi-născuți Îi aparțineau Lui.

Noi, fiind parte din „adunarea celor întâi-născuți” (Evrei 12.23), suntem „un popor dobândit pentru Sine” (1 Petru 2.9). „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu, și voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu un preț, glorificați deci pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6.19,20).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar zgudui munții în inima mărilor, chiar dacă valurile mării ar urla și ar spumega și s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munții.

Psalmul 46.1-3



Adăpostit în brațe

Plină de Cuvântul sădit în inimă, Fanny Crosby (care a știut 16 cărți mari din Scriptură pe de rost, printre care Geneza, Exod, Isaia, Psalmii, Evangheliile) a dăruit opt mii de imnuri creștine, dintre care multe sunt traduse și în limba română. Avem aici unul dintre acestea:

Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.
Călăuzit de Domnul, păzit de-a Lui iubire,
Spre casa Lui din ceruri, eu fără frică merg.

Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.

În brațele Lui, oricând m-adăpostesc de griji,
De-ale lumii ispite și de orice păcat.
Scăpat sunt de-ntristare și de-ndoieli scutit sunt,
Cu toate că în viață voi mai avea-ncercări.

La sânul Tău, Isuse, de zbucium voi scăpa;
La sânul Tău, păcatul nu poate vătăma.
Căci Tu ești viu acuma și înălțat la ceruri
Și mijlocești la Tatăl pentru copiii Lui.

Fanny Crosby, 1868

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STABILEȘTE-ȚI CONVINGERILE PERSONALE! – Fundația SEER

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul” (Daniel 1:8)


 Care a fost problema lui Daniel? De ce era greșit să mănânci cea mai bună mâncare din țară? Majoritatea oamenilor trăiau cu o mâncare sărăcăcioasă. Daniel avea ocazia extraordinară de-a mânca precum regele. Pentru ce atâta intransigență? Când săpăm adânc în realitățile culturale ale acelei perioade, vedem că în joc era mai mult de-atât. Festinurile în Babilon erau întotdeauna închinate zeilor. Așa că, de fiecare dată când te așezai la masă, nu participai numai la mâncat, ci era un act de închinare. Această mâncare fusese mai întâi jertfită unui zeu păgân. Pentru un adolescent evreu care își lua în serios credința în Dumnezeu, participarea însemna compromiterea chemării sale ca persoană. Mâncând din acele bucate însemna să se închine zeilor. Și pentru Daniel, asta era prea de tot! Ar fi însemnat să-și compromită caracterul, și asta nu putea accepta!

Nu-ți descoperi convingerile când presiunea este asupra ta; ți le stabilești dinainte! În vremurile bune, hotărăști ce vei face sau ce nu vei face în vremurile grele. Psalmistul a zis: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:9-11).

În aceste trei afirmații: 1) „Îndreptându-se după Cuvântul Tău”; 2) „Te caut din toată inima mea”; 3) „Strâng Cuvântul Tău în inima mea” – este rezumată viața creștină plină de izbândă, care poate fi și a ta, de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:32-44


Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere” (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! În curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă” al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).

Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!

Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: