Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 31, 2020”

31 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi.

Ioan 15.9



Acesta este unul dintre cele mai uimitoare versete din Biblie. Cine poate sonda adâncurile infinite ale dragostei pe care Tatăl o are din eternitate față de Fiul Său? Și totuși aceasta este măsura pe care El o folosește pentru dragostea Lui față de noi. Nimic nu este mai tainic decât acea comuniune eternă dintre Tatăl și Fiul, dinainte de a fi lumea. Scriptura nu ne oferă decât câteva revelații încețoșate și obscure cu privire la acest subiect.

Știm că dragostea pământească este adâncită și intensificată de anii unei comuniuni continue. Ce trebuie să fi fost deci acea relație de dragoste divină întinsă de-a lungul întregii eternități? Dragostea divină nu este instabilă, nici capricioasă, nici trecătoare, ci pură, constantă și lipsită de orice umbră de schimbare. Când nu existau timpul și spațiul, exista dragostea lui Hristos pentru noi. Profetul Țefania spune: „El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie” (Țefania 3.17).

Într-un alt loc, Domnul Isus spune: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau” (Ioan 10.17). Dumnezeu n-a avut nevoie ca sărmana dragoste a creaturilor Sale să adauge ceva la gloria sau la fericirea Sa, însă dragostea Lui pentru noi este atât de puternică, încât El Îl iubește pe preaiubitul Său Fiu mai mult (dacă aceasta este posibil) tocmai fiindcă Și-a dat viața pentru cei vinovați. Afirmația „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4.16) ne oferă nu doar o calitate abstractă a naturii divine. Ni se spune că „noi am cunoscut dragostea prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi” (1 Ioan 3.16). Cât de sărăcăcioase sunt cele mai alese expresii ale dragostei noastre față de dragostea Lui! Dragostea noastră este doar o reflexie, rece precum luna, însă dragostea Lui este ca soarele. Nu vom răspunde noi deci cu o și mai mare dragoste față de Cel care ne-a iubit mai întâi și care ne iubește atât de mult?

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri.

Ezechiel 36.25



Vremea cercetării

Filosoful necredincios Schopenhauer a murit pe 20 septembrie 1860. Despre sfârșitul lui citim: În timpul maladiei lui, în grele suferințe, îi scăpau de pe buze cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!”. Surprins, medicul care-l asista l-a întrebat: „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumneavoastră?”. Filosoful a răspuns: „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb”. Și filosoful s-a făcut sănătos. Dar când același doctor l-a întâlnit și a început să-i vorbească despre veșnicie și despre credința în Domnul Isus Hristos, Schopenhauer, plin de mânie, i-a răspuns: „Păstrează-ți povestirile cu grozăviile lor pentru copii; filosoful nu are nevoie de Hristos!”. Și istoria ne spune că, în aceeași zi, filosoful a devenit un cadavru, pentru că n-a cunoscut vremea când a fost cercetat.

Dar tu, care ții în mână acest calendar, ai cunoscut vreodată vremea de cercetare? Fără curățire de păcate, fără stropirea „cu apă curată”, care este Cuvântul lui Dumnezeu, nimeni nu poate veni la adevărata legătură cu Dumnezeu. Cine primește Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din belșug în el, acela are parte de puterea sângelui Domnului Isus care aduce vindecarea inimii.

Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranță a credinței, cu inimile stropite și curățite de o conștiință rea și cu trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10.22).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ EXPERIMENTEZI PACEA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni… pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:6-7)


Pacea lui Dumnezeu este un lucru minunat, și destule persoane din jurul tău au nevoie de ea chiar astăzi. Pacea vine atunci când îți încredințezi viața lui Hristos și trăiești după principiile expuse pe paginile Scripturii. Când „încredințezi” ceva Domnului, transferi totul în mâna Lui. (vezi Psalmul 37:5). Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Ce privilegiu! Te-ai folosit de el în ultimul timp?

„Cum arunc asupra Lui îngrijorările mele?” întrebi tu. Prin rugăciune! De îndată ce devii conștient că te îngrijorezi și că îți pierzi pacea, adu lucrul acela la Dumnezeu numaidecât, și lasă-i-l Lui! Nu-i da timp diavolului să te atace. Cu cât aștepți mai mult, cu atât strânsoarea lui asupra ta devine mai puternică. „Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la asta!” spui tu. „Ce pot face?”

Cel puțin următoarele două lucruri:

1) Dă-I problema ta lui Dumnezeu, și apoi începe să te concentrezi pe alte lucruri. Este un răspuns probat, unul pe care trebuie să-l practici zilnic. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Cu alte cuvinte, reorientează-ți gândurile!

2) Descoperă ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre situația ta. Apoi aliniază-ți gândurile, vorbele și faptele la acest Cuvânt. Când faci lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu… îți va păzi inima şi gândurile…” (Filipeni 4:7)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38


Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi conştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de disciplină trebuie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum împrăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pedeapsa extremă, preconizată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de secole datorită răbdării divine. Putem să ne gândim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dumnezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condusese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă resursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre primele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezastruoasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşezaseră dincolo de Iordan din cauza intereselor lor materiale. Descendenţii lor seceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: