Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 9, 2020”

9 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr.

1 Ioan 3.18



S-a spus că a ne face folositori este chiria pe care trebuie s-o plătim fiindcă ni s-a îngăduit să trăim în această lume; și, fiindcă bănuiesc că toți suntem în urmă cu plata, aș dori să examinăm locul pe care faptele bune îl au în această dispensație a harului. Deși faptele bune nu pot niciodată cumpăra mântuirea, ele trebuie să existe totdeauna în viața celor care au primit mântuirea prin credință. Pavel ne spune, pe de o parte, că „El ne-a mântuit nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi” (Tit 3.5), iar de cealaltă parte ne spune că trebuie să fim plini de râvnă pentru fapte bune (Tit 2.14).

Facerea de bine nu se limitează la a da bani. Singurul Om perfect din această lume a fost și cel mai sărac. Totuși, despre El este scris că „umbla din loc în loc făcând bine” (Fapte 10.38). Contribuția noastră la interesele Lui pe pământ poate fi aceea de a arăta dragoste și înțelegere celor care trec prin văile adânci ale umbrei morții. Văzând deci că a da bani nu este singurul mijloc de a face bine, doresc acum să accentuez faptul că, împreună cu binecuvântarea din ceruri, a da bani este una dintre cele mai eficiente metode de a împlini această lucrare de facere de bine. De aceea spune apostolul Pavel: „Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum … să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să dea” (1 Timotei 6.17,18).

Un fermier bogat se ruga împreună cu cei ai săi pentru ca Dumnezeu să vină în ajutorul unei familii sărmane. După rugăciune, fiul său cel mic a rămas pe gânduri. «Tată», a spus el, «tu poți să dai răspuns rugăciunii pentru acești sărmani, nu-i așa?». Aceasta este o ilustrație cât se poate de clară a pasajului din Iacov 2.14-16.

F. W. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate … o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

Evrei 6.11



Pascal (4)

Blaise Pascal își exprimă nădejdea lui de neclintit în Dumnezeu prin această scurtă poezie:

Știu că Tu ești Tatăl meu,
În brațul căruia mă simt ocrotit.
Nu vreau să întreb cum mă vei conduce,
Vreau să Te urmez liniștit.

Și dacă mi-ai da în mână
Soarta mea, ca eu s-o cârmuiesc,
O voi pune cu încredere de copil
Înapoi pe brațul Tău dumnezeiesc.

Aceste cuvinte ale unuia dintre cei mai mari oameni de știință ai omenirii sunt impresionante. Dar nu mărimea cunoștințelor sau inteligența decid asupra cerului sau iadului. Indiferent dacă cineva este laureat al premiului Nobel sau un cetățean mediocru, Biblia spune ce este omul, fără să privească la persoană. Hristos îți spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

Ce lucru binecuvântat este să-L ai pe Isus! Niciodată cărarea nu este așa de îngustă, încât să nu poți zări pe ea urmele pașilor Lui; și niciodată întunericul nu este așa de mare, încât să nu-ți strălucească fața Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (7) – Fundația SEER

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


În al șaptelea rând, dacă vrei să învingi stresul: Fă-ți timp pentru a te bucura de viață. Domnul Isus a făcut asta. „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus nu numai că Și-a făcut timp pentru relaxare și recreere, dar El le-a zis celor care au lucrat mult și fără întrerupere: „Meritați o pauză astăzi. Haideți să ne odihnim, luați-vă liber!” Așa că s-au urcat într-o corabie, s-au dus pe partea cealaltă a lacului și au ajuns în deșert.

Domnul Isus a fost în stare să facă față stresului pentru că a știut când să se relaxeze. Odihna și recreerea în viață nu sunt opționale, și nu sunt nici „nespirituale.” Odihna este atât de importantă, încât Dumnezeu a inclus-o în Cele Zece Porunci. Sabatul a fost făcut pentru omenire deoarece Dumnezeu știe că felul în care suntem constituiți din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, necesită pauze periodice regulate. Domnul Isus a supraviețuit stresului pentru că s-a bucurat de viață. Matei 11:19 – „Fiul omului a venit mâncând şi bând” – versiunea Dumitru Cornilescu – a fost parafrazat: „Fiul Omului a venit bucurându-se de viață”, de către J.B. Phillips (cleric și comentator englez al secolului al XX-lea, cunoscut pentru traducerea Noului Testament în engleza modernă).

Iar apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a dat „toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:17). Echilibrul este cheia gestionării stresului. Astăzi, dacă te simți epuizat, verifică două lucruri:

1) Te bazezi zilnic pe harul lui Dumnezeu, sau depinzi de tine însuți?

2) Îți pui timp deoparte, în mod regulat, pentru odihnă și recreere? Cuvântul „recreere” înseamnă „restaurare, reîmprospătare, sau a crea din nou.”

Înțelegi ideea? Dacă ești epuizat, ce folos vei aduce Împărăției lui Dumnezeu, familiei sau chiar propriei tale ființe? Deci, fă-ți timp pentru a te bucura de viață!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:1-17


Capitolul nostru ni-l arată pe Elisei, simbol al Domnului Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ulei preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimântătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noastre (vasele goale), nu numai pentru salvarea acelora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oamenii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-l aibă în mijlocul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în largul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încredinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe corespund gândurilor Lui (Psalmul 37.4).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: