24 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale și susținând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.
Evrei 1.3
El a făcut prin Sine Însuși curățirea de păcate, iar cel care crede are conștiința curățită de ele. Să presupunem că cineva a plătit o datorie de-a mea, pe care eu niciodată n-aș fi putut s-o plătesc. Deși acum sunt eliberat de ea, îmi va fi frică să-l întâlnesc pe cel căruia îi datoram bani, dacă încă nu știu că datoria mea nu mai există. Ca să pot sta înaintea lui fără nicio teamă, trebuie să știu că cineva mi-a plătit datoria. Tot așa, Dumnezeu îmi declară că totul s-a rezolvat. Când primesc mărturia Lui, conștiința îmi este eliberată și pot de acum să privesc în inima mea, lucru pe care mai înainte nu îndrăzneam să-l fac.
Chestiunea tuturor păcatelor noastre a fost astfel rezolvată înainte de ziua judecății și potrivit cu gândul lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi așa, atunci n-am putea niciodată să înlăturăm povara păcatelor noastre. Hristos nu mai poate muri din nou, „moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui”. El S-a dat pe Sine o singură dată, ca să poarte păcatele multora.
Am folosit expresia «chestiunea tuturor păcatelor noastre», fiindcă toate păcatele noastre erau viitoare atunci când sângele Lui prețios a fost vărsat, când Domnul le-a purtat în trupul Său pe lemn. Dacă n-au fost toate acolo, dacă au rămas unele nepurtate și neînlăturate, atunci ar trebui cu siguranță să dăm socoteală pentru acestea în ziua judecății, ceea ce ar însemna pierzarea veșnică. Mulțumim lui Dumnezeu însă că Hristos a purtat toate păcatele tuturor celor care cred. Au fost și vor mai fi oameni care resping evanghelia și care pier, însă dragostea lui Dumnezeu rămâne manifestată la cruce și la fel rămâne lucrarea lui Hristos, capabilă să-i salveze pe toți cei care cred în El.
F. G. Patterson
SĂMÂNȚA BUNĂ
Căci va fi un timp când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă … și își vor aduna în jur învățători după poftele lor.
2 Timotei 4.3
Pe cine credem?
Fiecare om își are propria lui credință. „Pe când eram student”, povestește Wilhelm Busch, „într-o zi a venit o doamnă în vizită la mama mea. Pentru că ea tocmai atunci lipsea de acasă, am spus: «Stimată doamnă, mama nu este acasă. Va trebui să vă mulțumiți cu prezența mea». – «Foarte bine», a spus ea politicoasă. După ce am invitat-o să ia loc, m-a întrebat: «Cu ce vă ocupați?» – «Studiez teologia.» – «Poftim?!», a strigat ea. «Teologia? Cine mai crede în ziua de astăzi? Este imposibil să mai crezi!» Și apoi, bătrâna doamnă a făcut aluzie la Goethe, afirmând cu mândrie: «Noi avem credința lui Goethe! Creștinismul e demodat, învechit!».
Atunci am înțeles gândirea acelei doamne: fiecare om are o credință. Întrebarea este numai dacă am credința adevărată, salvatoare. În vremea noastră se spune: «Principalul este că avem o credință!» Și astfel se spune: «Cred în Dumnezeu!»; «Cred în natură!»; «Cred în destin!»; «Cred în providență!».
Nu, nu, prietenii mei, important este să am credința adevărată, o credință care să-mi dea pace, pacea cu Dumnezeu și pacea în inimă. Trebuie să am o credință care să mă scape de iad, pe care s-o pot simți aici, pentru că îmi dăruiește o viață nouă. Pentru aceasta trebuie să-L cred pe Dumnezeu și Cuvântul Său care îmi vorbește despre unicul Mântuitor și Dăruitor al vieții adevărate, viața veșnică: Domnul Isus Hristos.”
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ RĂSPUNZI LA BÂRFĂ (2) – Fundația SEER
„Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba… îşi înşală inima…” (Iacov 1:26)
Când cineva te bârfește, ține cont de următorul lucru: Oamenii au tendința să acuze în alții ceea ce scuză la ei înșiși. Se spune că un soț își suspecta soția de pierderea auzului. Într-o seară, el s-a poziționat în celălalt capăt al încăperii, în timp ce soția stătea în scaunul ei preferat, cu spatele la el. Foarte încet, el a spus: „Mă auzi?” Când a văzut că nu răspunde, s-a mutat mai aproape și a repetat foarte încet: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. Apoi a venit mai aproape și a spus: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. În cele din urmă, s-a dus în spatele scaunului și i-a spus exact la ureche: „Mă auzi?” Ea l-a privit în ochi și i-a zis: „A patra oară îți spun, da!”
Psihologii numesc lucrul acesta „proiectare”: noi avem tendința de a ne proiecta temerile, sentimentele și problemele în alții. Dar nu trebuie să-i lași pe alții să facă așa cu tine. Lady Astor, membră a parlamentului, era un „spin” constant în coasta lui Winston Churchill, criticându-l mereu. Într-o zi, cei doi s-au angajat într-o conversație aprinsă și ea a spus: „Winston, nu-mi place politica ta, și nu-mi place mustața ta.” El s-a uitat la ea și i-a spus: „Doamnă, nu văd niciun motiv pământesc pentru care ar trebui să intri în contact cu vreuna din ele!”
Criticii Domnului Isus L-au acuzat că este posedat de diavol. Cei care l-au criticat pe apostolul Pavel l-au făcut nebun, prost și bâlbâit. Nici tu nu trebuie să te aștepți la un comportament diferit din partea unor astfel de oameni.
Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Concentrează-te pe ce contează, și nu te lăsa distras!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 11:4-21
Familia împărătească a lui Israel urmează să fie masacrată în întregime. Cea a lui Iuda are de suferit aceeaşi soartă, cu excepţia unui băieţel ascuns în templu de mătuşa lui, soţia marelui preot (2 Cronici 22.11). În acest timp, odioasa Atalia ocupă pe nedrept tronul lui Iuda.
Timpul actual prezintă o situaţie similară: Isus, după ce a trecut prin moarte (în timp ce Ioas a scăpat de ea), Se află astăzi în Casa Tatălui, exercitându-Şi preoţia ascuns de ochii lumii, dar în prezenţa lui Dumnezeu, pentru ca, în curând, în ziua gloriei Sale, să apară ca adevăratul „Fiu al lui David”. Dar aceia care sunt ai Lui Îl cunosc şi-L onorează încă de acum ca Adevăratul Împărat, aşteptându-L să apară (Tit 2.13). Ei se află în posesia atât a unui secret preţios, cât şi a unei speranţe binecuvântate. În consecinţă, dominaţia temporară a lui Satan, „Prinţul acestei lumi”, nu trebuie să-i tulbure: el va fi în curând distrus, cum este aici răutăcioasa Atalia. Încoronarea lui Ioas este astfel o imagine a unei scene viitoare, pe care inimile noastre o salută prin credinţă.
Închinarea la Baal este apoi desfiinţată din Iuda, fără ca, pentru aceasta, să fie necesare vicleniile folosite de Iehu.
Mana Zilnica 