5 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
Marcu 15.34
Privim cu uimire și cu adorare la Domnul gloriei, răstignit pe lemnul blestemat. Acest strigăt marchează apogeul suferinței Mântuitorului. El fusese prins de oamenii păcătoși, fusese judecat și apoi țintuit pe o cruce romană. Soldații L-au dezbrăcat, după care I-au așezat trupul, rănit și bătut, pe acea cruce. I-au bătut cuie în mâini și în picioare. Ce cruntă trebuie să fi fost durerea fizică atunci când au ridicat crucea și au înfipt-o în pământ! Apoi soldații au șezut și Îl păzeau.
Profetul Isaia a vorbit despre El, spunând: „El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). A suferit în tăcere, fiindcă era ceasul omului și puterea întunericului.
Apoi, de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea, întunericul a acoperit pământul. Dumnezeu, în dragostea Sa minunată, L-a dat pe Fiul Său pentru a lua locul nostru, ca Înlocuitor. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Însă, la ceasul al nouălea, liniștea este întreruptă și un strigăt se face auzit: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Hristos Însuși ne oferă răspunsul în Psalmul 22.3: „Dar Tu ești Cel sfânt”.
Dreptatea trebuia satisfăcută. Satan, înșelătorul, trebuia învins, iar păcătosul trebuia împăcat. În loc să ne temem de judecată, noi acum ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu, prin credința în Domnul nostru Isus Hristos – Darul lui Dumnezeu pentru noi. „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18).
Apoi Domnul Isus a strigat din nou cu glas tare: „S-a sfârșit!”. Glorie eternă lui Dumnezeu!
J. Redekop
SĂMÂNȚA BUNĂ
Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine.
Evrei 12.3
O împotrivire așa de mare…
Când privim prin credință la scrierile sfinte, găsim acolo Persoana măreață a Domnului Isus Hristos. Încă de la venirea Sa pe pământ, oamenii necredincioși L-au întâmpinat cu o mare împotrivire. Fiul lui Dumnezeu a venit să salveze creatura Sa, dar nu a fost primit. Mântuitorul a avut parte doar de împotrivire, de dispreț, de insulte, de acuzații, de scuipări și de lovituri de bici, iar în final a fost pus pe cruce! În frunte cu conducătorii lor, oamenii I-au întors Domnului rău pentru bine.
Această primire îngrozitoare a fost o insultă nu numai pentru Domnul și Mântuitorul nostru, ci și pentru Dumnezeul care L-a trimis. În pilda din Marcu 12, proprietarul viei spunea: „Vor avea respect pentru fiul meu”. Din nefericire însă, nu a fost așa. Domnul Isus Hristos a fost urât, respins, crucificat. Însă, cu toată această împotrivire fără seamăn a oamenilor față de Sine, Mântuitorul nu S-a temut de mânia oamenilor, nici nu a căutat bunăvoința mulțimii. Domnul nu S-a ferit să spună adevărul, pentru a nu Se expune vorbirii de rău. Toate cuvintele și lucrările Domnului au fost spre binele veșnic al tuturor celor ce-L primesc!
Să ne apropiem cu credință de Persoana și lucrarea Mântuitorului, pentru binele nostru temporar și veșnic! Numai la El găsim pace pentru sufletele noastre. Viața de credință poate fi trăită privind mereu la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, încât nu poate fi descrisă de nicio voce omenească.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (1) – Fundația SEER
„Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc” (Ioan 8:14)
Al treilea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Să știi ceea ce vrei să realizezi.
Domnul Isus a zis: „Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc.” Poți spune și tu la fel?
Dacă nu îți planifici viața și nu-ți stabilești priorități, vei fi presat de alții să faci ceea ce cred ei că este important. În fiecare zi vei trăi fie conform priorităților, fie sub presiune. Nu există o altă variantă! Fie decizi ce este important pentru viața ta, fie îi lași pe alții să decidă pentru tine. E ușor să operezi sub tirania urgentului, să ajungi la sfârșitul zilei și să te întrebi: „Am realizat ceva? Am consumat o grămadă de energie și am făcut o mulțime de lucruri, dar am realizat ceva important?” Faptul de a fi ocupat nu înseamnă neapărat productivitate. Poate te învârți în cerc, fără să realizezi ceva de o reală valoare. Pregătirea te face să fii în largul tău.
Altfel spus, pregătirea evită presiunea, în timp ce amânarea produce presiune.
O bună organizare și o bună pregătire reduc stresul, deoarece știi cine ești, cui încerci să-i faci pe plac și ce dorești să realizezi. Faptul de a avea scopuri bine stabilite simplifică viața. Așadar, stai câteva minute la începutul fiecărei zile și vorbește cu Dumnezeu în rugăciune. Apoi, uită-te în agenda ta pentru acea zi și întreabă-te: „Chiar așa vreau să petrec o zi din viața mea? Sunt dispus să schimb următoarele douăzeci și patru de ore prețioase cu aceste activități?” Răspunsul corect și sincer la aceste două întrebări îți va reduce nivelul de stres, și te va ajuta să-ți stabilești prioritățile.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 2:1-14
În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Elisei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena trecută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghilgal, Betel, Ierihon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?”, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi martorii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform promisiunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fapt ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odihnească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.
Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?
Mana Zilnica 