Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au zis lui Moise: „Pentru că nu erau morminte în Egipt, ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?”.

Exod 14.11



Acestea au fost cuvintele israeliților când s-au confruntat cu prima încercare. Ei chiar credeau că Domnul făcuse atâtea eforturi pentru a-i elibera din Egipt, doar pentru a-i lăsa să moară în pustie. Își imaginau că fuseseră păziți de sângele mielului pascal, doar pentru a fi îngropați în pustie. Așa raționează necredința întotdeauna. Ne conduce să-L cântărim pe Dumnezeu în prezența dificultăților, în loc să cântărim dificultățile în prezența lui Dumnezeu. Credința pătrunde dincolo de dificultate și Îl găsește pe Dumnezeu în toată credincioșia, dragostea și puterea Lui.

Este privilegiul credinciosului să stea întotdeauna în prezența lui Dumnezeu. A fost adus acolo prin sângele Domnului Isus Hristos și nimic nu trebuie să-l lipsească de bucuria practică a acestei poziții. Poziția în sine n-o poate pierde niciodată, de vreme ce Reprezentantul său, Hristos, o ocupă pentru el. Însă, deși nu poate pierde această poziție, el poate totuși pierde, foarte ușor, savurarea, experimentarea și puterea ei. Oricând dificultățile se interpun între inima sa și Domnul, atunci, în mod evident, el nu se bucură de prezența Domnului, ci suferă în prezența dificultăților, la fel ca atunci când un nor se interpune între noi și soare și ne privează, pentru un timp, de razele binefăcătoare ale acestuia. Norul nu face ca soarele să nu mai strălucească, ci doar ca noi să nu ne mai bucurăm de strălucirea lui. La fel se întâmplă atunci când lăsăm ca necazurile, suferințele, dificultățile și problemele să ne priveze sufletul de razele strălucitoare ale gloriei Tatălui, care strălucește întotdeauna, cu o putere neschimbată, pe fața lui Isus Hristos.

Nu există nicio dificultate prea grea pentru Dumnezeul nostru; dimpotrivă, cu cât dificultatea este mai mare, cu atât mai mult El poate să acționeze în propriul caracter, ca Dumnezeu al puterii depline și al oricărui har.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.18



Numai trei săptămâni de trăit! (2)

I-am arătat harul nespus de mare al Domnului Isus și calea pe care El a mers din slava cerească până la crucea de la Golgota pentru a o salva și pe ea. I-am spus să-I predea Lui inima și să recunoască înaintea Lui vina ei; atunci toate păcatele îi vor fi iertate. Ceea ce scrie în Ioan 3.18 este valabil și pentru ea.

Apoi am întrebat-o: „Credeți că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?”. — „Da. Cred”, a răspuns ea. — „Credeți că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe acest pământ pentru a muri pentru păcătoși?” — „Deoarece așa scrie în Biblie, da, cred.” — „Credeți că cel care vine la Domnul nu va fi izgonit?” — „Se referă și la mine?” — „Da, desigur: «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.» Faceți și dumneavoastră parte din acest oricine?” — „Da”, a răspuns ea. — „Atunci mai aruncați o privire asupra versetului 18! Acolo sunt numite două categorii de oameni: «Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat».”

L-am rugat pe Dumnezeu să-i deschidă inima și apoi am întrebat-o: „Cărui grup îi aparțineți?”.

După un timp de liniște m-a privit cu lacrimi în ochi și mi-a spus: „Aparțin primului grup”. — „De unde știți aceasta?” — „Știu, deoarece cred în Isus. El m-a primit și nu sunt judecată”. Am mai întrebat-o: „Ajunge aceasta, pentru a vă întâlni cu Dumnezeu?”. — „Da, este de ajuns! Nu sunt judecată”. Aceasta s-a întâmplat înainte cu trei săptămâni ca ea să plece în pace în veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE DE CEI TRECUȚI CU VEDEREA ȘI UITAȚI DE LUME – Fundația SEER

„Apăraţi pe văduvă…” (Isaia 1:17)


 În vremurile Noului Testament, societatea nu avea niciun sistem de asistență socială. De aceea, apostolul Iacov a scris: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve…” (Iacov 1:27) Ar putea fi exact genul de misiune pe care o cauți! Singura pregătire de care ai nevoie este conștientizarea sentimentului de a fi „lăsat pe din afară” și compasiunea „de a face ceva în această privință.”

„Istoria văduviei” este o scrisoare plină de amărăciune și a fost scrisă de o doamnă a cărei soț decedase. „La început consternare, apoi copleșită de probleme. Un milion de lucruri de rezolvat. Certificat de deces și nenumărate acte de semnat. Prietenii sunt atât de atenți; sprijin plin de dragoste din partea rudelor. Îți găsești mereu câte ceva de făcut pentru a fi ocupată. Însă noaptea, constați cu durere partea goală a patului. În cele din urmă închizi ochii, îi arunci periuța de dinți la gunoi și îi dai toate lucrurile. Te doare inima mai tare decât ți-ai fi închipuit. Fiecare costum din dulapul lui îți amintește de un loc anume sau de un timp pe care l-ați petrecut împreună. A trecut un an; ești în continuare întreagă. Apoi, lovitura! Prietenii tăi sărbătoresc o zi de naștere – toți sunt cupluri. Nu ești inclusă pentru că ai fi „a cincea roată de la căruță.” Unele soții te consideră chiar o amenințare. Vă rog să vă aduceți aminte de noi. Nu ne tratați ca pe un bagaj în plus. Ni s-a dat o lovitură puternică și avem nevoie de prieteni. Semnează: Cea uitată de lume.”

Gândește-te la schimbarea pe care ai putea-o aduce tu, în viața cuiva, dacă ai fi dispus să-i cauți pe cei pe care societatea îi trece cu vederea și îi uită. Așa că, fă chiar azi ceva pentru cei uitați de lume!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:41-53


Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele” (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împăraţi.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: