13 Iulie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și au luat toate bogățiile din Sodoma și din Gomora și toată hrana lor și au plecat. Și au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, și bogățiile lui și au plecat; pentru că el locuia în Sodoma.
Geneza 14.11,12
Lot (3) – Luat captiv, apoi eliberat
Împărații Sodomei și ai Gomorei, împreună cu împărații altor trei cetăți dimprejur, fuseseră supuși lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani, însă, în al treisprezecelea an, ei s-au răzvrătit – prima răzvrătire menționată în Scriptură. În anul următor, Chedorlaomer, împreună cu alți trei împărați, a pornit la luptă împotriva celor cinci împărați, i-a biruit și a luat poporul și bogățiile Sodomei și Gomorei ca pradă.
La început, Lot își ridicase cortul în vecinătatea Sodomei, însă, între timp, se mutase în acea cetate nelegiuită. Probabil că s-a simțit mai în siguranță acolo, iar dacă lucrurile stau așa înseamnă că s-a înșelat amarnic, fiindcă a fost și el luat captiv odată cu ceilalți locuitori din Sodoma. Această lume nelegiuită nu oferă niciun adăpost celui credincios.
Când Avram, care locuia la Hebron („comuniune”), a auzit că Lot fusese luat captiv, și-a înarmat cei 318 slujitori și s-a dus să-l salveze, având ca aliați pe trei dintre vecinii săi. Dumnezeu i-a dăruit o biruință minunată asupra acelor împărați, astfel că el l-a adus înapoi pe Lot și bunurile lui, împreună cu tot poporul care fusese luat în captivitate.
Tot ceea ce Lot câștigase prin faptul că se mutase lângă Sodoma și apoi chiar în cetate n-a durat prea mult. Este cu mult mai bine pentru noi să spunem împreună cu David: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina” (Psalmul 62.5,6).
E. P. Vedder, Jr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Înțelepciunea strigă pe străzi, își înalță glasul în piețe.
Proverbe 1.20
Stropi de înțelepciune
• Marile încercări adesea precedă marile victorii.
• Dumnezeu face ceea ce a promis și isprăvește ceea ce a început.
• Cei care se tem de viitor rătăcesc prin prezent.
• Potențialul limitat al omului scoate în evidență puterea nelimitată a lui Dumnezeu.
• Mai bună este chibzuința decât încăpățânarea.
• Este mai bine să ne gândim înainte de a săvârși ceva, decât să ne pară rău după aceea.
• A fi prietenul tuturor înseamnă adesea a nu fi prietenul nimănui.
• Cel care se crede sigur pe sine însuși este în cel mai mare pericol.
• Omul trăiește pe pământ ca să privească spre cer și spre Dumnezeu.
• Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații; niciodată nu vom fi fericiți dacă ne va chinui fericirea mai mare a altuia.
• Ferește-te să cauți ceva ce ți-ar părea rău că l-ai găsit.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII UNUL DIN CEI ZECE! – Fundația SEER
„Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17)
Într-o zi, Domnul Isus a vindecat zece oameni de lepră, boală care în acea vreme reprezenta o condamnare la moarte, deoarece nu se cunoștea niciun remediu. În mod uimitor, numai unul și-a dat seama că era normal și frumos să se întoarcă și să-I mulțumească. Ce s-o fi-ntâmplat cu ceilalți nouă? Au fost prea ocupați ca să fie mulțumitori? Fără îndoială că și ei au fost bucuroși și mulțumitori, dar cu toate acestea, nu și-au făcut timp să le exprime. Au fost oare atrași de alte lucruri, și au uitat? Au fost prea precauți, ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că vindecarea nu va fi de durată, așa că au dorit să aștepte un timp înainte să anunțe vindecarea. Sau poate le era teamă ca nu cumva Domnul Isus să le ceară ceva în schimb, ceva ce fie nu erau dispuși, fie nu erau capabili să Îi ofere. Sau au fost prea egoiști ca să fie mulțumitori?
În anumite privințe, viața de om bolnav era mai simplă. Acum, erau nevoiți să-și caute un loc de muncă, să-și asume responsabilități și să aibă un rol în societate! Au fost ei prea aroganți ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că dacă li s-ar fi dat destul timp, s-ar fi vindecat singuri. În plus, a fi mulțumitor înseamnă a recunoaște că ești în nevoie. Cine dorește să dea dovadă de slăbiciune, când ai o imagine de apărat? Dacă această istorie te-a pus pe gânduri, vreau să știi că nouă din zece oameni au o problemă cu mulțumirea – cel puțin când vine vorba s-o exprime. Nu fi așa! Fii acel „unul din zece”!
În trei psalmi la rând – 105, 106 și 107 – David repetă cuvinte similare: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” Nu lăsa să treacă nici măcar o zi, fără să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu față de tine, și fără să-I mulțumești pentru ea!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 5:15-27
Primul lucru pe care îl face Naaman după vindecare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare (Luca 17.15). Şi era tot un străin.
Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai clerului trăgând profit personal din religie: cel numit „câştig josnic” (1 Timotei 3.8; Tit 1.7; 1 Petru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gratuitatea darului lui Dumnezeu. Inima omului lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou convertit”, a urmărit în întregime scena. Fapta necinstită este adusă la lumină şi lacomul îşi primeşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?” întreabă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. Întrebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui Învăţător care a fost „Cel sărac”, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm satisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).
Mana Zilnica 