2 Mai 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși, pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ.
Efeseni 1.9,10
Căile și planurile lui Dumnezeu (2)
Și cum poate Dumnezeu să facă o astfel de transformare? Cum poate să fie scos omul din adâncul ruinei lui? Prin chiar lucrul care a arătat cât de disperată e ruina lui. Fapta care a dovedit că omul este copt pentru judecata definitivă a scos la iveală puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Crucea care a demonstrat ura de neîmpăcat a inimii omului față de Dumnezeu a descoperit dragostea de nestins a inimii lui Dumnezeu față de om. Ceea ce a pus pecetea peste prăbușirea vechii creații a deschis o poartă către cea nouă. Sângele vărsat pe cruce a așezat temelia justă pentru împăcarea tuturor lucrurilor. În moartea lui Hristos, vechea creație a fost înlăturată din punct de vedere juridic, în timp ce învierea Lui a făcut din Cel deal doilea Om, „ultimul Adam”, întâiul născut al unei noi creații, Dumnezeu găsinduȘi plăcerea în fiecare mădular din această nouă creație, exact ca în Capul ei înviat. În loc de un singur bob de grâu, El a căzut pe pământ și a murit, așa încât să aducă multă roadă, după cum este scris: „IatăMă, pe Mine și pe copiii pe care Mi ia dat Dumnezeu”.
Prin urmare, întreaga binecuvântare pentru Adunare și pentru lume se bazează pe moartea și pe învierea Celui deal doilea Om. Însă crucea este privită în Scriptură atât din direcția vinei omului, cât și din cea a harului lui Dumnezeu. Toți sunt de acord cu pedepsirea evreilor din pricina lepădării lui Hristos. Au fost însă neamurile nevinovate? Duhul Sfânt învață că Hristos a venit ca fiind Lumina și că „El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, iar lumea nu La cunoscut”. Isus declară că lumea este osândită pentru că „lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit întunericul mai mult, fiindcă faptele lor erau rele”. Prin urmare, lumea, adică omul ca întreg, este vinovat de aL fi respins pe Cel trimis de la Dumnezeu pentru binecuvântarea ei, iar această nelegiuire este în continuare subiectul judecății lui Dumnezeu atât peste iudeu, cât și peste cel dintre neamuri.
T. B. Baines
SĂMÂNȚA BUNĂ
Înainte de toate, … „da” al vostru să fie „da” și „nu” al vostru să fie „nu”, ca să nu cădeți sub judecată.
Iacov 5.12
Promisiunea
Un fost deținut povestea: La câteva zile după eliberare m-am dus la una dintre marile firme din oraș, care scosese la concurs un post. Am fost prezentat șefului de personal și i-am arătat documentele mele, pe care le-a verificat cu mare atenție. Apoi a venit întrebarea de care mă temeam:
— Unde ați activat în ultimii trei ani?
Inima îmi bătea cu putere când am răspuns:
— În închisoare.
— Pentru ce ați fost pedepsit?
— Din cauza înșelătoriei.
— Cum de aveți curajul să afirmați acest lucru atât de sincer și de direct, în timp ce candidați aici la noi pentru un post?
— Predicatorul m-a îndemnat să spun întotdeauna adevărul și i-am promis că așa voi face.
— I-ați promis acelui om și că veți fi sincer în continuare în meseria dumneavoastră?
— Da.
Când i-am confirmat aceasta, mi-a întins mâna și a spus:
— Pentru că ați ținut prima promisiune și ați spus adevărul, vreau să vă cred că o veți ține și pe a doua.
Când mii de oameni abia găsesc un serviciu după căutări de săptămâni întregi, eu am găsit din prima încercare, pentru că am spus adevărul.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CONTINUĂ-ȚI ALERGAREA, UITÂNDU-TE ȚINTĂ LA DOMNUL ISUS! – Fundația SEER
„Să alergăm… Să ne uităm ţintă… la Isus…” (Evrei 12:1-2)
Glenn Cunningham s-a născut la o fermă din Kansas și a fost educat într-o școală cu o singură clasă. Împreună cu fratele său erau responsabili cu menținerea focului aprins pentru încălzirea școlii. Într-o dimineață, băieții au turnat petrol pe cărbunii încinși pentru a reporni focul, înainte de ore, iar soba a explodat. Glenn a putut ajunge până la ușă, dar și-a dat seama că fratele său era căzut și nu se mai mișca… S-a întors să-l ajute, dar a suferit arsuri teribile în tot acest proces. În final, fratele său a murit, iar Glenn a fost spitalizat cu arsuri severe la picioare. Părea că tragedia pusese capăt visului său de a deveni atlet. Cu toate acestea, el a fost mai hotărât ca oricând, nu doar să poată umbla din nou (deși doctorii îi spuseseră că nu va mai putea)… Nu doar că a reușit, ci mai apoi a început și să alerge. Deși a trecut prin numeroase perioade de descurajare și dezamăgire, a perseverat… s-a antrenat asiduu, a câștigat viteză și rezistență… și a devenit campion la proba de 1500 de m! Apoi, și-a fixat ca scop cel mai bun timp pe această distanță, și l-a obținut! A continuat… și în cele din urmă a stabilit un nou record mondial! Ce l-a determinat să continue să alerge? El a declarat că faptul că se gândea la fratele său.
Când te simți descurajat și dorești să renunți, gândește-te la Domnul Isus: „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3).
Așadar, continuă-ți alergarea!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Samuel 19:1-15
Toţi cei care l-au urmat pe David nu au făcut-o prin credinţă. Ioab este un asemenea exemplu. Pentru acest om contează numai propriile interese. Nu are scrupule şi nu se dă înapoi de la crimă, dacă cineva îi împiedică planurile. Reproşurile pe care i le adresează lui David sunt cu atât mai nepotrivite cu cât el însuşi este acela care, prin uciderea lui Absalom, se face răspunzător de durerea sărmanului împărat. Cu toate acestea, reproşurile îl ajută pe împărat să se controleze, să gândească mai degrabă la interesele poporului său decât la propria amărăciune.
Acum nenorocirile lui David au dat roade. Încercarea l-a adus în măsură să-L cunoască pe Dumnezeul său într-un mod mai real, mai intim. A întâmpinat necazul, strâmtorarea, prigonirea, … pericolul, sabia. Dar toate acestea nu au fost pentru el decât alte oportunităţi de a înţelege mai bine resursele inepuizabile ale dragostei divine (vezi Romani 8.35).
De partea poporului remarcăm acum dispute (v. 9); de partea lui Iuda, o lipsă deplorabilă de devotament. Însă David acţionează în spiritul harului. Şi inimile se întorc spre el, la fel cum, într-o zi viitoare, se vor supune Domnului Isus când El, după victoria finală asupra vrăjmaşilor Săi, va apărea pentru a domni în glorie.
Mana Zilnica 