26 Mai 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Și a venit un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit; de El să ascultați!“.
Luca 9.35
Petru a avut înaintea ochilor tot ceea ce era mai important pentru mintea și inima unui iudeu. Moise fusese legiuitorul, iar Ilie fusese profetul și reformatorul. Mai mult, acum Îl vedea pe Mesia; de aceea, pentru gândirea sa iudaică, această scenă era atât de frumoasă, încât a dorit ca ea să dureze la nesfârșit. Prin urmare, Petru a luat cuvântul, iar prin vorbele sale L‑a așezat pe Fiul lui Dumnezeu la același nivel cu Moise și cu Ilie. A crezut că această scenă trebuie să continue și a propus să fie făcute trei corturi: unul pentru Domnul, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. Însă, pe când vorbea el încă, a venit un nor și i‑a umbrit, iar Petru, Iacov și Ioan au fost cuprinși de teamă. Ce era acest nor? Era Șechina: gloria lui Dumnezeu, acel nor care a fost alături de Israel în zilele peregrinării lui prin pustie, și care acum apăruse pentru a proteja gloria Persoanei Fiului lui Dumnezeu.
Acel nor reprezenta prezența imediată a Tatălui – era de fapt expresia casei Tatălui – și în el au intrat Moise și Ilie. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că acolo intrăm și noi! Și nu trebuie să ne temem să intrăm. Dacă avem gândurile Tatălui cu privire la Fiul Său, nu există niciun motiv de teamă. Moise și Ilie aveau gândurile Tatălui cu privire la Fiul, de aceea au intrat fără teamă în nor.
Sărmanul Petru vorbise nechibzuit, iar acum simțea acest lucru. Tatăl nu putea îngădui ca Fiul Său să fie insultat, de aceea imediat din nor s‑a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați“. Da, de El, nu de Moise, nici de Ilie. Zilele acelora trecuseră. Acum era ziua Domnului Isus; și Lui, doar Lui Îi trebuie dată ascultarea.
W. T. P. Wolston
SĂMÂNȚA BUNĂ
Foc de gloanțe
Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.
Romani 5.6
O jurnalistă italiană tocmai fusese eliberată dintr‑o închisoare din Iran. Ea se afla în drum către aeroport, însoțită de agentul de contrainformații care ajutase la eliberarea ei. Când mai aveau doar câteva sute de metri până la destinație, s‑a deschis focul asupra mașinii în care erau. Într‑o clipă, agentul s‑a aruncat deasupra femeii pentru a o proteja de gloanțe cu însuși trupul său. El a fost împușcat mortal, însă ea a scăpat cu viață.
Această întâmplare ne duce cu gândul la jertfa Fiului lui Dumnezeu. În sfințenia Sa, Dumnezeu nu putea trece păcatul cu vederea, ci trebuia să dea pe față tot păcatul și să‑l judece cu dreptate. Acest lucru este potrivit naturii Sale. Dumnezeu este însă și dragoste, de aceea L‑a trimis pe propriul Său Fiu pe pământ și L‑a dat să moară pentru noi. În dragostea Lui, Dumnezeu dorește să‑i mântuiască pe cei păcătoși; acest lucru este de asemenea potrivit naturii Sale.
Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a suferi și pentru a‑Și da viața pentru cei vinovați. În El n‑a existat nici cea mai mică urmă de păcat. Prin urmare, doar El putea să Se așeze deasupra noastră și să ne protejeze de judecata divină, pe care noi o meritam. Și exact acest lucru l‑a făcut! Pe crucea Golgotei, Isus a îndurat cea mai adâncă suferință: Dumnezeu a așezat asupra Lui „nelegiuirea noastră, a tuturor“ (Isaia 53.6), Și‑a întors fața de la El și L‑a părăsit. În folosul cui a fost făcută această lucrare? În folosul tuturor celor care meritau judecata lui Dumnezeu și care acum cred în Isus Hristos. Ei beneficiază de protecție și de răscumpărare în urma jertfirii Lui pentru ei.
Citirea Bibliei: Geneza 32.1-22 · Psalmul 18.38-50
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 38.1‑16
Credinţa lui Ezechia primeşte încă un răspuns din partea Domnului, de data aceasta şi mai minunat faţă de cel din capitolul precedent.
În poarta vieţii împăratului se prezintă un vizitator nepoftit: Moartea. Disperarea care‑l cuprinde pe împărat în faţa ei pare să trădeze că Ezechia nu cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse prin gura lui Isaia: El va înghiţi moartea prin victorie (sau: pentru totdeauna) şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele (25.8). Ezechia, trăind în timpul promisiunilor pentru pământ (Psalmul 116.9), nu putea privi dincolo de o prelungire a zilelor lui; nu avea înainte certitudinea învierii pe care o au astăzi credincioşii; nu ştia că a muri este un câştig, pentru că a pleca şi a fi împreună cu Hristos este cu mult mai bine (Filipeni 1.21,23). Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunea lui, vede lacrimile sale şi … Se lasă înduioşat (Psalmul 34.6). Şi de data aceasta însoţeşte răspunsul Său cu un semn al harului: umbra dă înapoi pe cadranul solar, simbol al judecăţii amânate.
Versetul 3 ne duce cu gândul la Evrei 5.7 şi la lacrimile din Ghetsimani. Cine altul decât Isus a mai putut împlini în totul aceste cuvinte?
Această frumoasă istorie ne‑a fost deja relatată în 2 Împăraţi 20.1‑11, dar numai aici găsim mişcătoarea scriere a lui Ezechia… (v. 9) care însoţeşte vindecarea sa.
FII PUTERNIC ȘI NU RENUNȚA! | Fundația S.E.E.R. România
„Moise… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)
Autorul Victor Raymond Edman a spus: „A fi sfâșiat de forțe externe și totuși a-ți păstra integritatea interioară înseamnă a cunoaște disciplina care dăinuie.” Așadar, când te confrunți cu împotrivire, renunți automat sau, ca Moise, perseverezi? Chuck Swindoll îl caracteriza pe Moise ca fiind un om „care a rezistat, care a refuzat să cedeze sau să renunțe, care a decis că niciun obstacol nu-l va face să se dea bătut. El deținea disciplina rezistenței. A îndurat disprețul lui Faraon, încăpățânarea evreilor (care cârteau, îl învinuiau, se plângeau și se răzvrăteau), critica Mariei și a lui Aaron (sora și fratele lui!)… Când zece dintre cele douăsprezece iscoade s-au întors cu vești negative, Moise a rămas ferm. Când Core, Datan și Abiram au condus o conspirație împotriva lui, Moise a rămas „neclintit”. Când „luaţi toată armătura lui Dumnezeu… vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare.” (Efeseni 6:13). Când cei răi par să câștige în momente de criză, când nimeni nu va ști dacă ai făcut compromisuri, când mai-marii se comportă disprețuitor, când oamenii solicită o autoritate pe care nu o merită – rămâi neclintit, păstrează-ți calmul, rămâi sincer, îndură! Poate că începi să te clatini sau ai început să asculți prea atent criticile… Poate că ai început să cedezi în mici aspecte pentru că ești obosit. Moise a îndurat – chiar și la optzeci de ani. Cum? Concentrându-se… pe „Cel care este nevăzut”! El și-a ațintit privirile și și-a concentrat inima și sufletul pe Singurul care judecă drept! El și-a amintit continuu că singurul său scop era să-L mulțumească, să-L asculte și să-L slăvească pe Dumnezeu, și să-i câștige aprobarea cu orice preț.”
Așadar, indiferent de ceea ce întâmpini, rămâi puternic și nu renunța! Ai ajuns prea departe, ca să renunți acum!
Mana Zilnica 