29 Mai 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Adunarea, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu‑se și umblând în frica Domnului; și creștea prin mângâierea Duhului Sfânt.
Fapte 9.31
Vedem aici că adunările creștine erau caracterizate de două lucruri: umblau în teama de Domnul și creșteau prin mângâierea Duhului Sfânt. Fiind persecutate de lumea religioasă din acele zile, ele erau conduse și sprijinite din cer de Domnul și erau îngrijite de Duhul Sfânt aflat pe pământ.
În aceste adunări nu erau mulți înțelepți după carne, nici mulți nobili. În cea mai mare parte erau alcătuite din cei socotiți neînțelepți, slabi și neînsemnați în această lume, care, asemenea ucenicilor Petru și Ioan, erau oameni neinstruiți și ignoranți. Totuși, în ochii Domnului, ei erau cei aleși de pe pământ, în care El Se simțea satisfăcut și în mijlocul cărora Duhul Sfânt locuia cu plăcere. Lipsiți de bogățiile acestei lumi și de crezuri religioase alcătuite de oameni, fără vreo călăuză vizibilă și departe de orice lucru plăcut vederii firești sau apreciat de gândirea carnală, ei își urmau calea de străini și călători, răscumpărați de Domnul, cu cântări de laudă și cu mare bucurie, fiindcă se îndreptau către cetatea care are temelii tari.
Fără Hristos și fără Duhul Sfânt, ei nu aveau nimic, fiindcă pământul își închisese porțile față de ei. Însă, avându‑L pe Hristos și Duhul Sfânt, ei aveau totul, fiindcă cerul era deschis înaintea lor. Nu este deci de mirare că ei se bucurau de odihnă, de zidire, de mângâiere și de creștere.
Cât de mult s‑a depărtat creștinătatea de această imagine simplă și frumoasă! Totuși, Hristos în glorie rămâne Același ieri, azi și în veci, iar Duhul Sfânt rămâne cu noi pentru totdeauna. Nu există schimbare în Persoanele divine.
H. Smith
SĂMÂNȚA BUNĂ
Ologul de la Poarta Frumoasă (3)
Și a intrat împreună cu ei în templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu.
Fapte 3.8
Cine îl vindecă pe olog? Isus Hristos! Cum îl vindecă? Petru rostește un cuvânt de la Dumnezeu, îl ia de mână și îl ridică. El „sare“, „stă în picioare“ și „umblă“, deși nu făcuse aceasta niciodată în viață. Sunt semne ale bucuriei sale personale. Oricine își pune astăzi încrederea în Domnul răstignit și înviat va experimenta că El intervine prin mântuire. Cum se întâmplă acest lucru? Prin Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când îl citim sau îl ascultăm. „Cuvântul vieții“ poate produce o schimbare fundamentală în noi, „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23). O persoană mântuită de Isus „va sări“, adică va mărturisi cu îndrăzneală despre credința sa, pentru că a experimentat acțiunea puternică a lui Dumnezeu; „va sta în picioare“, adică se va sprijini pe ajutorul Tatălui ceresc zi de zi, primind putere și curaj pentru toate provocările, pentru că iubirea lui Dumnezeu îl înconjoară și îl susține; și „va umbla“, adică va trăi viața potrivit gândurilor lui Dumnezeu.
Cel vindecat „a intrat împreună cu ei în templu“, „lăudându‑L pe Dumnezeu“. Se vedeau semnele bucuriei exprimate împreună. Până atunci a stat la poartă, căci cel mai probabil nu i se permisese să intre olog în templu. Oricine este mântuit caută să facă parte dintr‑o comunitate. Ne „naștem“ într‑o nouă familie, a lui Dumnezeu. Aceasta se mai numește și adunarea lui Dumnezeu. Domnul Se bucură și este onorat atunci când Îi aducem laudă „neîncetat“. Credincioșii folosesc întâlnirile lor săptămânale pentru a‑L lăuda împreună pe Dumnezeu și pentru a‑I mulțumi pentru mântuire.
Citirea Bibliei: Geneza 34.1-31 · Psalmul 20.1-9
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Isaia 40.18‑31
Capitolele 40‑48 ale cărţii Isaia dezbat o problemă dintre cele mai spinoase: cea a idolatriei poporului. În mod firesc, acest subiect începe printr‑o lămurire: Cine este Dumnezeul creaţiei? (v. 12…). Înainte de a vorbi despre falşii dumnezei, profetul stabileşte existenţa şi măreţia incomparabilă a lui Dumnezeu (v. 18,25; comp. cu Psalmul 147.5). Acesta este şi cel mai bun mod de a vesti Evanghelia: Să începem prin a‑L prezenta pe Isus, după care puţine cuvinte vor fi suficiente pentru a demonstra deşertăciunea idolilor lumii. Când un copilaş apucă un obiect periculos, este cazul să i‑l smulgem din mână? Nu, ci mai curând să‑i arătăm o jucărie mai atrăgătoare, care‑l va face să renunţe fără dificultate.
Dumnezeu nu numai că are putere în Sine Însuşi, ci este şi sursa adevăratei puteri, chiar şi pentru voi, tinerilor, care poate credeţi că încă aveţi putere şi aptitudini personale! Reţineţi aceste versete, de la 29 la 31! Ele au fost probate de credincioşi fără număr, reanimându‑i din descurajările lor. Păstraţi‑le şi voi în inima voastră, aşa cum un alergător sau un călător prevăzător îşi face provizii pentru momentul când va apărea oboseala. Apostolul nu şi‑a abandonat cursa, pentru că privirile sale erau aţintite asupra realităţilor nevăzute (2 Corinteni 4.1,16‑18).
FĂ MEREU CE ESTE DREPT! | Fundaţia S.E.E.R. România
„Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)
Când faci rău în mod intenționat, simți anxietate, stres și nesiguranță. De ce? Deoarece (Isaia 48:22) citim: „Cei răi n-au pace”, zice Domnul.” Ori de câte ori alegi un plan de acțiune incompatibil cu ceea ce crezi că este corect, îți pierzi pacea sufletească. De exemplu, dacă accepți un loc de muncă sau o obligație de serviciu care te constrânge să faci ceva împotriva convingerilor tale spirituale, ceva care îți încalcă o convingere, sau conștiința. Numeroase persoane s-au confruntat cu dilema de a-și compromite valorile pentru a obține o promovare sau pentru a obține alte avantaje. Pentru ele, la momentul respectiv, părea singura opțiune. Dar Biblia ne avertizează că: „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbele 16:25) În astfel de momente, este esențială o bază spirituală solidă. Este nevoie de credință și curaj pentru a lăsa convingerile să-ți călăuzească alegerile și comportamentul. Dumnezeu este, în ultimă instanță, responsabil pentru avansarea și înaintarea ta. Cuvântul Său spune: „nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul şi înalţă pe altul.” (Psalmul 75:6-7) Să nu crezi cumva că poți face ce este corect prin propria ta putere! Uneori, ispita de a manipula sau de a minți pentru a avansa în carieră este prea mare pentru a-i rezista. Atunci trebuie să te bazezi pe puterea lui Dumnezeu. Împăratul David a spus: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1) Când simți că ești pus în situația de a alege sau face ceva împotriva convingerilor tale spirituale, roagă-te: „Tată, Te rog, ferește-mă de ispită și izbăvește-mă de cel rău. Ajută-mă să fac ceea ce este drept. Mulțumesc! Amin!”
Mana Zilnica 