Mana Zilnica

14 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta nu i-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat. Și s-a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, nu era acesta cuvântul meu, când eram încă în țara mea? De aceea am căutat să fug la Tarsis, pentru că știam că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și de o mare bunătate și Te întorci de la rău. Și acum, Doamne, Te rog, ia-mi viața, pentru că este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc”.

Iona 4.1-3

Unde era credința lui Iona? Unde erau încrederea sa în Dumnezeu, ochiul curat și inima călăuzite de ascultarea simplă a credinței? Nu era Dumnezeu, Cel care îi încredințase vestirea judecății asupra cetății Ninive, capabil să aibă grijă de caracterul lui de proroc? Când judecata anunțată de Iona nu a avut loc, datorită pocăinței celor din Ninive, lau considerat ei pe Iona un proroc mincinos? Nu, ci erau foarte bucuroși și recunoscători că fuseseră iertați și cruțați.

O, ce lucru nenorocit și plin de răutate este „eul”, oriunde își face văzut chipul respingător, mai ales în lucrarea și slujba lui Dumnezeu! Mai degrabă să piară Ninive cu milioanele ei de suflete, decât să fie afectate caracterul personal, slujba și poziția unui proroc al lui Dumnezeu! Ba, mai grav decât atât, mai degrabă turma lui Dumnezeu, pentru care Păstorul cel bun a murit, să fie împrăștiată în cele patru vânturi și să devină prada lupilor răpitori, care nu o cruță, decât ca cei ce poartă responsabilitatea bisericii săși mărturisească greșeala.

Istoria bisericii până la cele mai recente momente poartă mărturie despre roadele amare ale unui astfel de egoism neosândit, ale voinței proprii și ale mândriei în unii dintre cei care au fost priviți ca slujitori ai binecuvântatului Domn, care este blând și smerit cu inima. Fie ca noi, cu simțământul zdrobitor al nimicniciei noastre, să învățăm să fim mici înaintea Aceluia care este marele „Eu sunt”, în prezența lui Dumnezeu! Odinioară cel mai smerit dintre toți slujitorii, luând cel mai de jos loc pe pământ, El a fost în consecință înălțat la dreapta lui Dumnezeu, de unde va veni ca „Domn al domnilor și Împărat al împăraților”, ca să judece această lume. Fie ca noi să înțelegem mai bine căile Sale și să intrăm în ele!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

Faceți tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți.

Efeseni 6.18

Îndemn la rugăciune

Mesajul stăruitor al versetului de astăzi este: Rugați-vă întotdeauna, în toate împrejurările! Prin rugăciune ne exprimăm dependența de Dumnezeu. Neglijarea rugăciunii personale este calea sigură spre faliment total în viața unui creștin.

De-a lungul timpului am urmărit drumul mai multor creștini. Am remarcat progresul și succesul unora și am deplâns eșecul altora. Într-o mare măsură, aceste rezultate au oglindit sau stăruința lor în rugăciune, sau neglijarea rugăciunii.

Începutul lucrării Domnului și Mântuitorului nostru a fost marcat de rugăciune. În vederea alegerii celor doisprezece ucenici, Învățătorul ceresc a petrecut o noapte în rugăciune. Lucrarea de putere a lui Dumnezeu în Europa poate fi urmărită, ajutați de cartea Faptele Apostolilor (16.13), până la acea întâlnire de rugăciune de pe malul râului. Profetul Ilie s-a rugat cu toată convingerea să nu plouă și nu a fost ploaie timp de trei ani și jumătate. S-a rugat din nou pentru ploaie și a plouat. Convertirea a trei mii de suflete a urmat unei întâlniri de rugăciune desfășurată timp de zece zile.

Un om al rugăciunii poate ajunge la rezultate mărețe; în schimb, slujitorul care s-a lipsit de rugăciune, chiar dacă este un om capabil, nu are putere. Un om al rugăciunii are o putere extraordinară. În sine însuși este slab și lipsit de apărare, dar prin rugăciune el apelează la atotputernicul Dumnezeu și se bizuie pe resursele Sale inepuizabile.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MOTIVE DE MULȚUMIRE – Fundația SEER

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

Mulțumirea nu este ceva care apare într-un mod natural și firesc, dar nemulțumirea – da! Nimeni nu a avut mai multe motive să fie nemulțumit decât Iosif: fusese abandonat, înrobit, trădat și înstrăinat! Acestea sunt titlurile capitolelor din istoria vieții sale. Cu toate acestea, când Iosif vorbește despre viața sa, nu vei auzi nici o fărâmă de amărăciune… ci exact opusul! Când a dat nume celor doi copii ai săi, el i-a făcut mărturii vii, pe viață, ale recunoștinței lui față de Dumnezeu.

„Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare) „căci” a zis el „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” Şi celui de-al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire) „căci” a zis el „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” (Geneza 41:52-53).

Să remarcăm două lucruri.

Primul: Iosif s-a uitat la trecutul său și I-a adus mulțumiri lui Dumnezeu pentru experiențele prin care l-a trecut. Și tu trebuie să faci la fel. Fie că e vorba de ceea ce ți-au făcut alții sau de ceea ce le-ai făcut tu altora, harul lui Dumnezeu te-a ajutat să treci prin toate. Există un singur motiv pentru care merită să reînvii trecutul: amintește-ți cum te-a călăuzit Dumnezeu, cum te-a ocrotit și cum te-a binecuvântat!

Al doilea lucru pe care să-l remarcăm: Iosif s-a uitat la prezentul său: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” Îți aduci aminte de o perioadă în care ai crezut că nu o vei scoate la capăt? Și când și alții au crezut la fel despre tine? Uită-te la ce a făcut Domnul în viața ta! În ciuda obstacolelor și a opoziției, El te-a binecuvântat și ți-a purtat de grijă. Închide robinetul văicărelilor, și deschide robinetul mulțumirii! „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu… cu privire la voi.”

Amin?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:1-21

David este acum înaintat în vârstă. Obosit de o viaţă de suferinţă şi de lupte, continuă să se încreadă în Dumnezeu, aşa cum exprimă rugăciunea lui din Ps. 71: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea… Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi” (v.17, 18; vezi şi v. 9). Domnul îi va răspunde şii va acorda ajutorul Său în ultima încercare ce îl aşteaptă.

După Absalom, un altul dintre fiii săi, Adonia, apare pe scenă, conspirând să ia tronul. Sfârşitul trist al fratelui mai mare nu-l învăţase nimic. De altfel, educaţia acestui tânăr lăsa mult de dorit. Tatăl lui nu-l mustrase şi nu-l corectase niciodată. Din fragedă copilărie, Adonia făcuse întotdeauna numai ceea ce dorise. Iată un nou subiect de meditaţie pentru cititorii noştri mai tineri care-i găsesc câteodată pe părinţii lor prea exigenţi! Fie ca ei să ajungă să înţeleagă că a fi astfel „pedepsiţi”, copii fiind, sau tineri sau tinere îi poate scuti la anii de maturitate de pedepse cu mult mai dureroase. Dumnezeu nu Se poartă diferit cu fiii Săi (Evrei 12.6). De câte ori înţelepciunea şi dragostea
Lui nu ne-au împiedicat să ne facem propriul drum: aceasta spre binele nostru imediat şi probabil etern!