Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 10, 2020”

10 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.” Și Duhul și Mireasa spun: „Vino!”. Și cine aude să spună: „Vino!”. Și cine însetează să vină; și cine vrea să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.16,17



Ultima carte din Scriptură este pe cale să se încheie și cât de minunat răsună această invitație de har! Domnul vrea ca nimeni să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință. Este însă foarte important ca cei invitați să știe bine cine este Cel care face această invitație. El este Rădăcina lui David, adică David a venit din El, fiindcă El este Dumnezeul etern. El este de asemenea Vlăstarul lui David, fiindcă, în ce privește umanitatea Sa, El a venit din David. Astfel, gloria măreață a dumnezeirii Sale și realitatea scumpă a umanității Sale sunt deopotrivă și pe deplin declarate.

În timp ce Se afla pe pământ, El a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Acum El ne spune că Duhul și Mireasa se unesc în această invitație a dragostei, fiindcă Duhul lui Dumnezeu este în Mireasă. Apoi El îi cheamă pe cei care aud să se unească în invitația făcută tuturor celorlalți: „Vino!”. Cu siguranță că toți cei care au crezut în Domnul Isus doresc ca și alții să fie mântuiți.

Mai mult, Domnul Isus extinde invitația către „cel care însetează”, invitându-l să vină și să-și potolească setea. Ce bunătate și îndurare! Apoi Domnul lărgește invitația, pentru a include pe oricine „vrea să ia apa vieții fără plată”. Domnul nu exclude pe nimeni atunci când caută mântuirea celor pierduți. Toți cei care vin sunt primiți cu bucurie. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă” (Ioan 3.16). Ce dar minunat!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] este Începutul, Cel întâi-născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă cel dintâi loc.

Coloseni 1.18



Primul loc

Domnul Isus Hristos este punctul central al planurilor lui Dumnezeu, Singurul spre care converg toate lucrurile, contopindu-se într-o descoperire armonioasă a gloriei lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă vrem să avem același mod de gândire cu Dumnezeu, trebuie să găsim și noi toate lucrurile în Hristos, pentru că El este Singurul care poate satisface cu adevărat toate nevoile inimii omenești. Hristos, ca Întâiul-născut din toată creația, este Capul noii creații. Prin urmare, toate lucrurile din noua creație se află în legătură cu Hristos. Pentru omul credincios, Hristos este totul și toate gravitează în jurul Lui.

Mântuitorul nu a venit în lumea noastră ca un rege care își vizitează supușii, având toate privirile ațintite asupra lui. Mântuitorul a locuit printre noi. El nu S-a ținut deoparte: a luat parte la toate împrejurările vieții omenești, S-a implicat în bucuriile și în durerile oamenilor, la fel de natural cum intra în casele lor. S-a apropiat de ei, a devenit accesibil chiar și celor mai nevrednici dintre ei. Era plin de compasiune pentru durerile lor. Harul și adevărul care erau în Persoana Domnului au strălucit în această lume împotrivitoare. Dar harul și adevărul au strălucit și în sufletele celor care L-au primit pe Cel care a dăruit oamenilor posibilitatea împăcării cu Dumnezeu prin jertfa Sa de la cruce. În astfel de inimi, Mântuitorul are întâietatea. Dorința lui Dumnezeu pentru fiecare persoană este ca Hristos să ocupe primul loc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRĂDANIE ȘI INTEGRITATE – Fundația SEER

„Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Proverbele 12:11)

 În cartea sa „The Finishing Touch” (Ultimul retuș – n.tr.), autorul Chuck Swindoll povestește despre un om pe care l-a cunoscut și care i-a lăsat o impresie foarte bună: „Cu un zâmbet și cu o licărire în ochi, întinse mâna brusc. Era o mână de care puteai aprinde un chibrit, întărită de zecile de ani de munci grele.

„Pari un om căruia îi place viața. Cu ce te ocupi?” am întrebat eu. „Eu? Sunt fermier în Midwest.” Swindoll l-a întrebat: „Ce ai făcut săptămâna trecută?” El a răspuns: „Săptămâna trecută am terminat de cules nouă mii de găleți de porumb.” La care eu am exclamat: „Nouă mii! Câți ani ai, prietene?” El nu a părut să ezite sau să se simtă jenat de întrebarea mea: „Sunt doar la două luni depărtare de nouăzeci.” A râs din nou, în timp ce eu am dat din cap. Trecuse prin patru războaie, prin Marea Recesiune, prin mandatele a șaisprezece președinți, prin nouăzeci de ierni în Midwest, și cine știe câte alte necazuri personale, și încă răzbea în viață! Am fost nevoit să-l întreb care este secretul vieții lui îndelungate și productive. „Strădania și integritatea” a fost răspunsul său rapid.

În timp ce ne despărțeam, s-a uitat în spate peste umăr și a adăugat: „Nu te relaxa prea mult, tinere. Stai concentrat!” Strădania și integritatea! Aceste două calități merg mână în mână și reprezintă esența unei vieți bine trăite.”

Biblia spune acest lucru în felul următor: „Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 23:1-12


Viaţa lui David se apropie de sfârşit. Biblia îi reţine cele din urmă cuvinte ale sale pline de inspiraţie. „Psalmistul plăcut al lui Israel“ evocă trecutul: el ştie că nu şi-a condus casa aşa cum ar fi trebuit! Dar se odihneşte deplin în harul lui Dumnezeu. Acesta a pregătit pentru Israel şi pentru lume un viitor glorios sub guvernarea Domnului Hristos, Împăratul dreptăţii şi al păcii. Va fi ca lumina dimineţii izbucnind după noaptea sumbră, măturând întunericul care domneşte acum în lume. Sub această guvernare, oamenii se vor teme şi-L vor sluji pe Dumnezeu, aducând fructe ca cele crescând pe un teren fertil şi bine udat.

Fără a aştepta sfârşitul vieţii, este necesar din când în când să ne determinăm poziţia pe „hartă“, asemeni unui marinar pe vaporul său. Trecutul: este trista mea istorie, dar în acelaşi timp şi emoţionanta istorie a harului Domnului faţă de mine. Prezentul este marcat de două datorii primordiale: să-L ascult pe Domnul şi numai în El să mă încred. Cât despre viitorul credincioşilor, îl ştim, este gloria. Domnul Hristos va împărtăşi gloria Lui cu ei, după cum I-a promis Tatălui Său (Ioan 17.22).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: