18 Mai 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumciși; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini”.
1 Samuel 14.6
Situația militară a lui Israel era foarte precară. Deși Saul încă avea șase sute de oameni de război, nu părea să fie dispus să-i înfrunte pe puternicii filisteni. Erau totuși doi oameni care nu se împăcau cu ideea dominației filistenilor. Fiul lui Saul, Ionatan, și purtătorul său de arme au decis să acționeze pe cont propriu și să atace o garnizoană a filistenilor. Aparent, aceasta era o acțiune sinucigașă, însă ei au acționat în dependență de Domnul. Să ascultăm din nou cuvintele lui Ionatan: „Poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini”.
Ce frumos a fost răspunsul purtătorului său de arme! El nu a obiectat deloc cu privire la acest plan riscant al lui Ionatan, ci a spus: „Fă tot ce este în inima ta, mergi unde vrei; iată-mă, sunt cu tine, după inima ta„. Ce exemplu pentru noi! Domnul Își găsește plăcerea în cei care au aceeași inimă cu El, în ciuda tuturor riscurilor. El dorește să ne situăm deasupra tuturor situațiilor de risc maxim și să declarăm împreună cu Pavel: „Pentru mine, a trăi este Hristos, și a muri, câștig” (Filipeni 1.21).
Să-i privim pe Ionatan și pe purtătorul său de arme cum suie pe mâini și pe picioare către vrăjmașii Domnului! Frumos exemplu pentru noi! Trebuie să înaintăm împotriva vrăjmașilor noștri spirituali având mâini binevoitoare și acționând cu toată sârguința și, de asemenea, înaintând pe genunchi, adică într-o atitudine de rugăciune, recunoscând că totul depinde de Dumnezeu, și nu de eforturile noastre. Nu este de mirare că Dumnezeu le-a dăruit celor doi o biruință atât de glorioasă. Datorită ei, mulți din Israel au prins curaj și au început să lupte pentru Domnul. Concluzia minunată o găsim în versetul 23: „Domnul a salvat pe Israel în ziua aceea”.
G. W. Steidl
SĂMÂNȚA BUNĂ
Facă-mi Domnul ce o vrea, dar numai moartea mă va despărți de tine.
Rut 1.17
Exemplul unui soț
Medicul chirurg a ajuns lângă patul pe care fusese așezată o tânără care tocmai suferise o intervenție chirurgicală. La efectuarea acelei operații îi fusese secționat un nerv. Din acel moment, expresia feței femeii tinere nu mai putea fi controlată. Când a intrat în salon, doctorul a observat că alături de ea stătea soțul acesteia. El era de cealaltă parte a patului și amândoi păreau bucuroși. Văzându-i, medicul și-a zis în sinea lui: „Ce frumoasă dovadă a dragostei! Pare de neînchipuit în această situație, când ea este atât de desfigurată!”. Când l-a văzut pe medic, femeia l-a întrebat: „Domnule doctor, gura mea va rămâne tot timpul așa?”. — „Da”, i-a răspuns doctorul cu emoție în glas, „mă tem că nu mai pot face nimic, pentru că a fost nevoie să tai nervul care răspunde de controlul feței, în timp ce am înlăturat tumoarea!”. Auzind aceasta, femeia plină de suferință a înghițit în sec, în liniște! Tânărul ei soț însă a spus zâmbind: „Îmi place așa cum este; nu-i așa că acum este mult mai drăguță?”. Apoi s-a plecat și a încercat să o sărute pe fața ei bandajată, arătând că încă o iubește.
Cineva a spus: „Căsătoria nu ne face nici mai buni, nici mai răi, ci doar scoate în evidență la bine sau la rău ceea ce deja se găsește în noi„. Dragostea adevărată trece peste orice bariere și este un dar minunat din partea lui Dumnezeu. Învățați să exprimați și să primiți apreciere! Gândiți-vă la ceea ce face celălalt pentru voi și pentru familie, chiar și în lucrurile mărunte!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PAȘII VINDECĂRII – Fundația SEER
„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)
Domnul Isus i-a adresat o întrebare aparent inoportună acestui om bolnav: „Vrei să te faci sănătos?” Timp de treizeci și opt de ani, starea de sănătate a acestui om îl imobilizase, produsese compătimirea celorlalți și poate că-i dăduse prilej să spună: „Nu sunt responsabil pentru starea mea!” Dar noi toți suntem vinovați și răspunzători pentru două lucruri: pentru atitudinile noastre și pentru alegerile noastre. Adevărul este că toți am fost răniți, într-un fel sau altul. Dar dacă ne mai gândim încă la lucrul acela și după douăzeci de ani, nu suntem victime ale împrejurărilor, ci ale opțiunii. Ce înseamnă mai exact o victimă a opțiunii? Este cel care crede că atenția negativă este mai bună decât lipsa de atenție! Domnul Isus a zis: „Să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.” (Marcu 11:25).
Aceste cuvinte presupun faptul că cineva te-a rănit. Totodată te fac responsabil pentru reacția ta față de acea persoană. Domnul Isus ne-a învățat că, dacă nu iertăm, nu putem primi iertarea atunci când avem nevoie de ea. Indiferent ce ți-au luat alții în trecut, dacă rămâi plin de amărăciune, în viitor îți vor lua și mai mult. Poate te gândești: „Ce bine ar fi dacă s-ar întoarce și și-ar cere iertare.” Asta aștepți? Nu-ți pierde timpul! Cheia fericirii este în mâinile tale, nu la ei! Și această cheie este iertarea. Aștepți ca cineva să-ți spună: „Te iert”, înainte ca tu să te poți ierta pe tine însuți? Dar dacă nu își vor cere niciodată iertare?!
Iată formula eliberării:
1) Cere-ți iertare, dacă trebuie;
2) Fă schimbări, dacă poți;
3) Iartă-te pe tine însuți;
4) Mergi mai departe!
Vrei să te însănătoșești? Aceștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 3:1-15
Dacă la noapte Domnul ne-ar invita, ca şi pe Solomon, „Cere ce vrei să–ţi dau”, ce I-am răspunde? Nu am siguranţa că fiecare dintre noi ar avea întâi de toate dorinţa să primească… „o inimă care ascultă” (v.9 notă: care aude). Şansă, succes, distracţii, călătorii, acestea sunt dorinţele celor mai mulţi dintre tinerii acestei lumi. Dar dorinţele noastre, care sunt?
O inimă care ascultă (sau o inimă inteligentă; în v. 12: „o inimă înţeleaptă şi care înţelege”) iată o cerere agreată de Dumnezeu şi pe care o poate întotdeauna împlini. „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie … şi i se va da” (Iacov 1.5). Aceasta nu este o rugăciune care să poată izvorî din inima cuiva deja înţelept în ochii proprii (Proverbe 3.7). Dar Solomon nu are o părere înaltă despre sine: „eu sunt un copil mic” spune el „nu ştiu nici să ies, nici să intru” (v.7). Să remarcăm aici că inima „şi nu capul” este aceea care trebuie să asculte şi să înţeleagă. Iubirea pentru Domnul este cheia adevăratei inteligenţe.
Mai presus de toate, să-L luăm în considerare pe Modelul nostru desăvârşit, care declară prin vocea profetului: „Domnul Dumnezeu… Îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4).
Mana Zilnica 