Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 25, 2020”

25 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ea a ieșit din locul unde fusese, și cele două nurori ale sale cu ea; și au pornit la drum, ca să se întoarcă în țara lui Iuda.

Rut 1.7



Elimelec – „Dumnezeul meu este Împărat” – și soția sa, Naomi – „plăcută” – trăiau în țara făgăduinței. O foamete, care a lovit chiar și Betleemul – „casa pâinii” – i-a determinat să plece din țară. Cu mult timp în urmă, strămoșul lor, Avraam, se aflase și el într-o situație similară și hotărâse să plece în Egipt, în loc să ceară ajutor de la Domnul. Pe o cale a voinței proprii, fără să se sprijine pe Dumnezeu și în ciuda tuturor intențiilor bune, Naomi și-a pierdut bărbatul și cei doi fii. I-au rămas însă cele două nurori, Orpa și Rut.

Ceva le-a atras la soacra lor, fiindcă ele au vrut să rămână cu ea, chiar și după moartea soților lor. La vestea că Domnul cercetase pe poporul Său și îi dăduse din nou pâine, Naomi s-a hotărât să se întoarcă acasă. Orpa a rămas în Moab, însă Rut s-a alipit de soacra sa și i-a declarat solemn că avea să rămână alături de ea. Rut n-avea nicio idee despre faptul că hotărârea ei pentru Dumnezeul lui Israel avea să o plaseze în chiar genealogia lui Mesia.

Calea Domnului de restabilire aduce întotdeauna binecuvântare. În loc să fie mânată de motive egoiste, așa cum Naomi fusese mai înainte, Rut a fost trasă de Dumnezeul lui Israel și de poporul Său. Această sărmană văduvă și-a dat seama că toate resursele ei erau în Dumnezeu, lucru pe care l-a observat și Boaz, atunci când i-a spus: „Domnul să-ți răsplătească fapta și plata să-ți fie deplină de la Domnul Dumnezeul lui Israel, sub ale Cărui aripi ai venit să te adăpostești!” (Rut 2.12). Rut și-a găsit odihna, bucuria și satisfacția datorită harului suveran al lui Dumnezeu. La fel se va întâmpla și cu noi, atunci când îi urmăm exemplul.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut și va împlini lucrul pentru care l-am trimis.

Isaia 55.11



Scăpat prin Biblie (1)

Anul 1731 a fost unul greu pentru creștinii care doreau să pună în practică învățăturile Domnului și Mântuitorului lor. Vechiul vrăjmaș, diavolul, căuta, ca de altfel în toate timpurile, să le fure creștinilor temelia tare a Cuvântului divin. Peste 20.000 de creștini au fost nevoiți să-și părăsească locuințele din Salzburg (Austria), pentru a se refugia în Prusia de Est.

O familie și-a lăsat acasă fiul, în speranța că lucrurile se vor schimba curând în bine și că vor putea reveni la casele lor. Tânărul folosea o Biblie veche, pe care trebuia să o ascundă de fiecare dată după ce citea, pentru a nu fi prins. Când a aflat că cineva l-a reclamat la autorități, tânărul și-a împachetat Biblia într-un rucsac și a fugit la părinții săi. Dumnezeu l-a păzit în această călătorie într-un chip minunat. Era iarnă și zăpada se așternuse într-un strat gros. După un drum foarte lung, într-o seară a ajuns într-o localitate unde a primit informații referitoare la cât mai avea de mers până să-și găsească părinții. Lupii urlau aprig, se întunecase și el încă nu ajunsese. După un timp, în depărtare a văzut o lumină și s-a îndreptat în direcția ei. Dar pe drum s-a împiedicat și a căzut în zăpadă. Un lup venit din spate a sărit asupra lui. Tânărul s-a speriat și a țipat. A mai simțit cum rucsacul cu Biblia i-a căzut peste cap și apoi și-a pierdut cunoștința. Însă Autorul Bibliei veghea El Însuși, prin căile Sale pe care noi nu le pricepem, asupra acestui tânăr iubitor al Cuvântului vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA UNEI BUNE COMUNICĂRI – Fundația SEER

„Ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)


Iată o fărâmă de înțelepciune care a trecut testul timpului și care te va ajuta să obții rezultatele pe care le dorești în viață: Trebuie să devii un bun comunicator. Fie că ești lider la biserică, la locul de muncă sau acasă, tu trebuie să-ți faci timp să comunici clar cu oamenii, pentru ca lucrurile să meargă bine! Una din așteptările pe care orice angajat le are de la superiorii săi este o comunicare mai bună. Din nefericire, când acești angajați devin manageri, ei uită să comunice cu cei pe care îi au în subordine. Nu așa au stat lucrurile și cu Sally Frame Kasaks, care a devenit director executiv al francizei magazinului de îmbrăcăminte Ann Taylor. Ea a pus accent pe calitatea produselor și pe o „comunicare mai amplă și mai bună cu angajații la toate nivelurile.” În decurs de un an, vânzările au crescut cu 30%.

Paul Kahn a avut un plan similar când a devenit președinte la Safeguard Services. El l-a făcut pe șeful operațiunilor, Richard Interdonato să schimbe strategia internă a companie în vederea accentuării următoarelor lucruri:

1) Uși deschise. Conducerea a devenit mai accesibilă angajaților.

2) Vizibilitate. Interdonato și-a petrecut 40% din timp „doar vorbind cu oamenii.”

3) Transmiterea informațiilor, printr-un buletin informativ zilnic și prin forumuri deschise cu angajații. A funcționat: în decurs de un an, veniturile au crescut cu 13,1%! Când ești în vârf, adu-ți aminte mereu de lucrurile care sunt importante pentru subalterni. De ce? Pentru că indiferent cât de măreață îți este viziunea, fără cooperarea și dedicarea celor pe care îi conduci, viziunea ta nu se va împlini niciodată.

Apostolul Pavel, care a fost foarte priceput la comunicare, a scris: „Ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” Deci, fii un bun comunicator!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 7:1-12


Solomon a arătat un mare zel în construirea templului. I-au trebuit şapte ani, faţă de patruzeci şi şase de ani, cât i-au fost necesari lui Irod ca să-l reconstruiască (Ioan 2.20).

Acum împăratul se ocupă de propria casă, dar nu în acelaşi ritm alert: aceasta îi ia treisprezece ani. Să învăţăm să facem cel dintâi, să facem bine şi să facem energic ceea ce Domnul ne-a dat să împlinim pentru El, înainte de a ne ocupa cu propriile activităţi.

Arhitect înţelept, Solomon înalţă încă trei construcţii după terminarea templului: propria casă (v. 1); casa din pădurea Libanului, cu porticul ei (v. 2-7); în final, casa pentru soţia lui, fiica lui faraon (v. 8). Fiecare dintre ele ne spune despre câte un aspect particular al relaţiilor lui Dumnezeu cu oamenii. Dacă templul este o imagine a casei Tatălui, locuinţa personală a lui Solomon sugerează mai degrabă „casa Fiului”, numită şi Biserica sau Adunarea (Evrei 3.6). Casa din pădurea Libanului ne spune despre locul viitor pe care Domnul Hristos, Împăratul gloriei, îl va ocupa în relaţia cu Israelul. Acolo se găseşte scaunul de judecată. În sfârşit, casa fiicei lui Faraon prefigurează poziţia Lui de Împărat peste toate naţiunile lumii.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: