31 Mai 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Cine s-a suit în ceruri și s-a coborât? Cine a adunat vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este Numele Său și care este Numele fiului Său, dacă știi?
Proverbe 30.4
Cuvintele „cine s-a suit în ceruri și s-a coborât” au o aplicație dublă la Hristos. Mai întâi, ele vorbesc despre omniprezența Sa, fiindcă El Însuși a spus: „Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer” (Ioan 3.13). El este în cer și pe pământ în același timp, imagine a scării lui Iacov, așezată pe pământ, cu vârful ei ajungând până la ceruri.
În al doilea rând, ele vorbesc despre biruința Sa asupra păcatului și a morții și asupra lui Satan și a îngerilor Săi. „Suindu-Se în înălțime, a robit robia și a dat daruri oamenilor. Iar acest «S-a suit», ce este decât că a și coborât în părțile mai de jos ale pământului? Cel care a coborât este Același care S-a și suit mai presus de toate cerurile, ca să umple totul” (Efeseni 4.8-10).
După ce a părăsit gloria, El a coborând nu numai pe pământ, ci și în moarte. A părut că puterile întunericului triumfaseră asupra Lui și că planurile lui Dumnezeu fuseseră împiedicate, însă El S-a întors biruitor, după ce, prin moarte, l-a anulat pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul, eliberându-i pe cei care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor (Evrei 2.14,15). El S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple totul.
Ca și Cap, El a dat daruri pentru zidirea Trupului Său, Adunarea. El este de asemenea Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Numele Său este Fiul, în relație eternă cu Tatăl Său; și, de asemenea, numele Său este Isus, în relație cu oamenii.
R. A. Barnett
SĂMÂNȚA BUNĂ
Pe Omul Acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul bine hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege.
Fapte 2.23
Două adevăruri
Domnul Isus Hristos, Omul ascultător de Dumnezeu în toate privințele, a murit pe crucea de la Golgota pentru a aduce mântuirea celor care vor crede în El. Prin aceasta ne sunt prezentate două adevăruri importante: Dumnezeu L-a dat pe Isus Hristos la cruce și la moarte. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat – aceasta înseamnă la moarte – pe singurul Său Fiu” (Ioan 3.16). Aceasta este partea lui Dumnezeu, planul Său de dragoste: la cruce să se pună temelia mântuirii noastre.
În versetul de astăzi am citit și expresia: „voi L-ați omorât„. Aceasta este partea omului în legătură cu moartea Mântuitorului.
L-a dat și L-ați omorât: ambele expresii sunt adevărate. Una reprezintă harul lui Dumnezeu, cealaltă, răspunderea omului. Găsim ambele adevăruri în Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce înseamnă moartea Mântuitorului pentru noi? Pe de o parte, prin moartea Sa pe crucea de la Golgota, Isus Hristos a pus temelia mântuirii pentru noi. Pe de altă parte, la cruce a devenit clar că toți oamenii sunt pierduți. În om nu locuiește nimic bun. Pe Golgota a fost dovedită corupția totală a omului, dar tot acolo a fost pusă temelia de nezdruncinat a mântuirii. Pe temeiul morții Domnului Isus Hristos, Dumnezeu oferă acum fiecărui om mântuirea. Astăzi se poate primi oferta lui Dumnezeu. Astăzi este ziua harului, când putem primi salvarea dăruită de Dumnezeu tuturor celor care se încred în Fiul Său.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ESTE CU TINE ÎN CIUDA CIRCUMSTANȚELOR – Fundația SEER
„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
În capitolul 39, din cartea Geneza, ni se spune de mai multe ori că Domnul era cu Iosif. Însă lucrul acesta nu l-a scutit de gelozie, de trădare, de avansurile soției lui Potifar sau de minciunile… care l-au trimis la închisoare. Biblia ne spune: „I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:18-19).
Iosif nu știa, dar el se afla într-un program de pregătire pentru a deveni domnitor. Dumnezeu a vrut să vadă dacă el va alege încrederea și nu pofta, supunerea și nu oportunitatea. Numai când te uiți în urmă îți dai seama de ce unul dintre numele pe care le are Dumnezeu este „Răscumpărătorul”. El poate răscumpăra toate situațiile prin care ai trecut – bune, rele sau urâte.
Lecția pe care a învățat-o Iosif este aceasta: Dumnezeu este cu tine chiar și atunci când nu există nicio dovadă în acest sens. El merge alături de tine. El lucrează cu tine. El merge înaintea ta pentru a aranja circumstanțele în favoarea ta. Cuvântul Său spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că poți spune plin de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6).
Uneori însă, în planul lui Dumnezeu, situația se agravează înainte de a se îmbunătăți. În astfel de momente, trebuie să-ți intensifici apropierea ta de Dumnezeu și să te sprijini mai mult pe El: „Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36).
Așadar, nu uita: Dumnezeu este cu tine în ciuda circumstanțelor!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 8:41-53
Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbiciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai ca şi Solomon aici încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omului, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mergem la El, pentru a o experimenta personal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).
„Ascultă şi iartă”! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari păcătoşi (Luca 7.37). Şi astăzi, credincios promisiunii Sale, nu-l va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).
Păcatul este lanţul prin care chiar şi un credincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). Dumnezeu este gata să-l elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu… şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Psalmul 32.5). Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).
Mana Zilnica 