27 Mai 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Ioan 14.3
Trei mari realități (3) – Fiul lui Dumnezeu va veni din nou
Fiul lui Dumnezeu a venit (dar nu Se mai află aici), Duhul Sfânt a venit (și este încă aici) – aceste două mari realități formează temelia creștinismului. Există însă o a treia mare realitate, încă viitoare: Fiul lui Dumnezeu va veni din nou. În versetul de astăzi citim despre promisiunea lui Hristos făcută ucenicilor și nouă: El va veni din nou ca să ne ia în cer. Aceasta este răpirea, fericita speranță a celor credincioși, când Domnul Însuși va coborî din cer, iar noi vom fi răpiți pentru a-L întâmpina în văzduh (1 Tesaloniceni 4.16,17).
Există un alt aspect al celei de-a doua veniri a lui Hristos, care nu este menționat în textul nostru, anume arătarea Lui în glorie față de această lume, când „orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7; Matei 24.27). Aceasta va însemna judecată asupra lumii, atunci când Fiul Omului va „aduna din Împărăția Sa toate prilejurile de poticnire și pe cei care practică nelegiuirea”, la sfârșitul veacului (Matei 13.41). Când se va întâmpla acest lucru, Adunarea va fi deja împreună cu Hristos și va apărea împreună cu El în glorie (Coloseni 3.4; 1 Tesaloniceni 3.13).
Aceste două aspecte ale celei de-a doua veniri a lui Hristos sunt adesea confuze în mintea multor credincioși, ceea ce face ca legătura binecuvântată dintre Hristos și Adunare să nu fie conștientizată și savurată pe deplin. El va veni mai întâi pentru sfinții Săi, iar apoi Se va arăta lumii împreună cu sfinții. Nu există semne ale timpului în legătură cu răpirea; ea poate avea loc în orice moment și nu este dependentă de evenimente din această lume. Arătarea lui Hristos în glorie însă va fi precedată de semne, așa cum Domnul Însuși i-a învățat pe ucenicii Săi (Matei 24.3-28). Vedem cum toate evenimentele converg către momentul arătării Sale față de lume. Totuși, partea noastră binecuvântată este să veghem și să-L așteptăm pe El, nu anumite evenimente. Fie ca El să ne găsească veghind și așteptându-L!
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Căci voia Tatălui Meu este ca oricine … crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă.
Ioan 6.40
Adevăratul scop
Se spune că cele mai bogate zăcăminte de pe această planetă nu sunt bazinele petrolifere din Kuweit, nici minele de diamante din Africa de Sud. Nu, ci cele mai bogate zăcăminte sunt în cimitirele locale. Acolo se află îngropate visurile care nu s-au împlinit niciodată, cântecele care nu s-au cântat niciodată, cărțile care nu au fost scrise niciodată, ideile care nu au fost împărtășite niciodată, dorințele care nu s-au împlinit niciodată, invențiile care nu au fost concepute niciodată, planurile și scopurile care nu au fost atinse niciodată… Doar un procent nesemnificativ al celor care trăiesc pe această planetă își descoperă și își ating adevăratul potențial.
Vrei să fii unul dintre aceștia? Întreabă-te: Cine sunt eu? De ce m-a pus Dumnezeu în acest loc? Care este voia lui Dumnezeu cu privire la mine? Răspunsul este simplu: „Isus a răspuns și le-a zis: «Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi să credeți în Acela pe care El L-a trimis»” (Ioan 6.29). Dumnezeu a iubit așa de mult lumea, încât L-a trimis la noi pe Fiul Său. El este Acela care a adus prin jertfa Sa de pe cruce o mântuire veșnică. Cine Îl primește pe Mântuitorul ca Domn va avea un Conducător pe calea vieții. Astfel, orice persoană va găsi adevăratul scop al vieții sale. Viețile noastre plutesc pe marea învolburată a acestei lumi. Fără busolă (Biblia), ne rătăcim cu siguranță. Biblia ne îndeamnă să nu ne împietrim inimile. Pentru noi, astăzi poate să fie ziua cea mare a salvării sufletului prin credința în Mântuitorul.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CU MINTEA DESCHISĂ! – Fundația SEER
„Căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet” (Proverbele 23:7)
Până la apariția lui Roger Bannister, în anul 1954, experții susțineau că este imposibil, din punct de vedere fizic, să cobori sub 4 minute în proba atletică de 1500 m. Pentru că nimeni nu reușise, însemna că nu se poate! Dar Bannister nu numai că a doborât recordul, dar a inițiat un nou curent. Istoria continuă să dovedească faptul că recordurile sunt făcute ca să fie doborâte.
Și cu Dumnezeu de partea ta, șansele tale de a avea succes cresc la maximum! Apostolul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13). Ai văzut vreodată purici dresați într-un borcan? Nu ai nevoie de capac pentru a-i ține înăuntru. Acest lucru se întâmplă deoarece atunci când dresorul îi pune pentru prima dată în borcan, el pune capacul, iar puricii sar în sus și-n jos dând frenetic cu capul de capac. În cele din urmă, după numeroase „dureri de cap”, ei nu mai sar și se instalează la baza borcanului, bucurându-se de noul confort pe care l-au descoperit. Când capacul este dat la o parte, puricii sunt ținuți captivi de o mentalitate care spune: „În sus nu se poate!”
Ce putem învăța din acest exemplu? Domnul Isus a spus că El a venit „să propovăduiască robilor de război slobozirea” (Luca 4:18).
Robii cui? Ai greșelilor trecute, ai criticilor dure, ai fricilor paralizante, ai învățăturilor greșite, ai handicapurilor fizice, emoționale, mentale și spirituale. Cu alte cuvinte, Domnul Isus a venit ca să te ajute să-ți deschizi mintea! Indiferent cât de sumbru este trecutul tău, viitorul pe care El ți l-a pregătit este unul bun – și merită să-l dobândești, deci luptă-te pentru el!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 7:38-51
Hiram este o imagine a Duhului Sfânt, Lucrătorul divin ocupat să pregătească toate lucrurile aici jos „şi în special inima celor credincioşi” în vederea gloriei lui Dumnezeu. Marea, un imens lighean cu diametrul de aproape cinci metri, trebuia să servească pentru spălarea preoţilor, în timp ce un număr de zece lighene, odihnindu-se pe cele zece piedestale ale lor, erau folosite pentru spălarea a „ceea ce pregăteau pentru arderea-de-tot” (2 Cronici 4.6).
Începând cu v. 48 avem o listă de obiecte din aur confecţionate de Solomon. Însă el, aducând ulterior lucrurile pe care le dedicase tatăl său, David (v. 51), ne face să ne gândim la Domnul Isus, Fiul, având la dispoziţie ceea ce-I aparţine Tatălui. „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui” (Ioan 3.35; 17.10). Să remarcăm în acelaşi timp cum, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat cu cortul (Exod 35.21-29), nu există aici nici o afirmaţie cu privire la ceea ce a dat poporul. Şi înţelegem motivul: În cer nu poate intra
nimic din ceea ce vine de la om. Acolo totul este divin, totul este lucrarea exclusivă şi desăvârşită a Tatălui, a Fiului, a Sfântului Duh. Cele trei Persoane, care S-au angajat împreună în prima creaţie, Se ocupă tot împreună de gloria care va veni şi de noua creaţie.