Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 22, 2020”

22 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi despre Mine.

Ioan 15.26



Trei mari realități (2) – Duhul Sfânt a venit pe pământ

Inimile ucenicilor erau triste, fiindcă Domnul Isus le spusese că urma să plece – lucru pe care nu-l înțelegeau și nici nu voiau să-l accepte. Prin urmare, Domnul le spusese: „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14.1). Unul dintre motivele principale pentru care nu trebuiau să fie triști sau tulburați era că avea să vină Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Hristos avea să-L trimită: „Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi” (versetul 18). Domnul pleca, dar nu avea să-i abandoneze ca pe niște orfani, ci prezența Mângâietorului urma să fie ca și cum Domnul Însuși ar fi fost cu ei.

Domnul Isus trebuia să Se întoarcă în cer și să fie glorificat, pentru ca Duhul să poată veni (Ioan 7.37-39). Pentru a-i încuraja, Domnul le spune ucenicilor că era în avantajul lor ca El să plece, fiindcă avea să le trimită Mângâietorul din ceruri, lucru care s-a întâmplat în ziua Cincizecimii (Ioan 16.7; Fapte 2.1,2). În ce fel avea să fie venirea Mângâietorului un avantaj pentru ei? El urma să mărturisească despre Hristos; să-L glorifice pe Hristos; să-i învețe și să-i călăuzească în tot adevărul și să le arate lucrurile viitoare – toate acestea erau adevărate, într-un sens imediat, cu privire la ucenici și, prin extensie, cu privire la noi (Ioan 14.25,26; 15.26; 16.13-15). Duhul Sfânt avea să convingă lumea cu privire la păcat, la dreptate și la judecată (Ioan 16.8-11). Acest lucru este important, fiindcă Duhul Sfânt urma să aibă o lucrare de prezervare în lume, însă, odată ce va fi luat, omul păcatului se va descoperi (2 Tesaloniceni 2.7). Fiul pierzării nu a venit încă, fiindcă Duhul Sfânt este încă prezent în această lume.

În tot acest timp, Duhul Sfânt îi unește pe credincioși cu Hristos. Un Om este în glorie, iar Duhul Sfânt este aici, pe pământ – să nu uităm niciodată această realitate binecuvântată!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul, când a văzut-o, a fost cuprins de milă față de ea și i-a zis: „Nu plânge!”.
Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi desfătează sufletul.

Luca 7.13; Psalmul 94.19



Adevărata compasiune

Când Isus Hristos Se afla pe pământ, El S-a confruntat la fiecare pas cu suferințele oamenilor, cu boală și cu moarte. Toate acestea erau, pentru oameni, urmările păcatului. Isus, Fiul lui Dumnezeu, adânc mișcat de suferința fiecăruia în parte, putea să usuce lacrimile. Când a întâlnit în Nain o văduvă care plângea pentru singurul ei fiu care murise, El l-a înviat (Luca 7.11-17).

Despre adânca compasiune a Domnului Isus citim deseori în cele patru Evanghelii. Oamenii simțeau dragostea Lui; ei au fost atrași de El și se încredeau în El, aducând înaintea Lui tot necazul vieții lor. Ei primeau îngrijirea Sa particulară și mângâierea profundă pe care Domnul le-o dădea.

Astăzi Isus Hristos nu mai trăiește pe pământ, ci în slava cerului. Iar caracterul ajutorului Său este altul acum. Totuși, apropierea Lui, compasiunea, mângâierea și ajutorul Lui pentru toți cei care se încred în El nu sunt mai puțin reale astăzi decât atunci. Cu orice necaz, cu orice suferință, cu orice tristețe și cu orice deznădejde, noi putem merge la Isus – Salvatorul și Domnul nostru, Ajutorul și Mângâietorul nostru!

Dacă citim relatările despre viața lui Isus pe pământ, observăm prin cât de multă suferință fizică și sufletească a trebuit El să treacă. Isus a suportat durere și suferință până la extrem. Iar toate acestea pentru a ne mângâia și ajuta în suferințele noastre. Iată încă un motiv pentru care Fiul lui Dumnezeu a devenit Om: El a vrut ca prin propria Lui experiență să poată să ne înțeleagă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE SIMȚI AMENINȚAT? – Fundația SEER

„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul” (Faptele Apostolilor 4:31)


Te afli într-o situație care te intimidează? Dacă este așa, iată patru lucruri pe care le-au făcut ucenicii când s-au simțit amenințați de autoritățile religioase ale vremii lor.

1) L-au adus pe Dumnezeu în peisaj: „Doamne, uită-Te la ameninţările lor…” (Fapte 4:29). Ai vorbit cu Domnul despre situația ta? Dacă problema ta nu e destul de mare ca să fie o rugăciune, atunci e prea mică pentru a fi o povară! Dumnezeu trebuie să fie prima persoană cu care discuți, nu ultima. Rugăciunea este ușa prin care El intră în situația ta, așa că nu uita și nu ezita să-L inviți!

2) S-au rugat pentru o credință mai mare. „Dă putere robilor Tăi… cu toată îndrăzneala” (Fapte 4:29). E nerealist să crezi că toate întrebările tale vor primi răspuns și că toate temerile tale vor dispărea. Credința și frica vor lucra în continuare în viața ta. Pentru a fi un învingător, trebuie să înveți să înfometezi frica și să hrănești credința prin Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17).

3) Au așteptat ca Dumnezeu să intervină. „Întinde-Ţi mâna…” (Fapte 4:30). Nu sta cu mâinile încrucișate așteptând ca Dumnezeu să acționeze. Pornește atacul! Când ucenicii au trecut printr-o furtună, Biblia spune: „Când se îngâna ziua cu noaptea (greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare.” (Matei 14:25). Domnul Isus lucrează și în schimbul de noapte! El este disponibil ori de câte ori Îl chemi!

4) Au fost umpluți cu Duhul Sfânt. „După ce s-au rugat ei… toţi s-au umplut de Duhul Sfânt” (Fapte 4:31). Iată cheia! Au fost întăriți și umpluți de energie prin puterea lui Dumnezeu – și la fel poți fi și tu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 5:1-18


Dacă David poate fi privit ca împăratul harului, Solomon, succesorul lui, apare ca împăratul
gloriei. În gândurile lui Dumnezeu, gloria urmează harul, fără a fi separată de el. Credinciosul, bucurându-se deja de har, va primi şi gloria la venirea Domnului. Hiram, împăratul Tirului, l-a iubit întotdeauna pe David. De aceea, la urcarea pe tron a lui Solomon, are parte de gloria marelui împărat şi primeşte din abundenţă provizii pentru necesităţile lui şi ale poporului său. În schimbul acestor beneficii, el va contribui la construcţia templului, care va fi acţiunea principală a domniei lui Solomon. Domnul, de vreme ce i-a dat odihnă lui Israel, poate şi El să Se odihnească şi să schimbe cortul călătorului cu o construcţie durabilă.

Aşa cum a făcut-o cortul înainte (însă cu unele diferenţe), templul lui Solomon ne va oferi numeroase ilustrări ale relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său. Iată deja o primă deosebire: casa din deşert era amplasată direct pe nisip, în timp ce aceasta trebuia să fie de neclintit, fundamentată pe pietre măreţe, pietre scumpe. „Temelia Lui este în munţii sfinţeniei” (Psalmul 87.1).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: