Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “mai 11, 2020”

11 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4



Iată-mă, un păcătos, conștient de păcatul meu; cum pot să mă încred în Dumnezeu? Știu că El este un Dumnezeu sfânt, care urăște păcatul; cum aș putea deci să mă încred în El? Nu îndrăznesc să intru în prezența Sa, cu păcatul asupra mea. Ce pot să fac în această privință? N-are rost să neg sfințenia lui Dumnezeu, nici nu pot să-mi îndepărtez păcatul.

Dumnezeu însă îmi spune că păcatul meu este înlăturat, iar eu Îl cred. Lucrul care-mi oferă pacea este primirea mărturiei Lui. Duhul meu nu-și poate găsi odihna câtă vreme sunt conștient de păcatul meu, dacă nu știu că acest păcat nu-mi este ținut în socoteală. Dumnezeu vede păcatul meu exact așa cum este el, astfel că nu e de ajuns ca eu să fiu mulțumit de mine; trebuie neapărat ca Dumnezeu să fie mulțumit de mine. Există o luptă care se desfășoară în sufletul care dorește să fie mulțumit cu sine însuși. Dacă ar crede mărturia lui Dumnezeu, ar căpăta pacea. Acest lucru se întâmplă fiindcă sufletul respectiv n-a ajuns încă să-și vadă păcătoșenia totală. Nu se pune deci problema dacă am sau nu păcat, ci dacă Îl cred pe Dumnezeu atunci când îmi spune că acest păcat a fost înlăturat. Există o lucrare a Duhului Sfânt în tot acest proces, nu ca să producă ceea ce m-ar satisface pe mine, ci pentru a mă aduce în punctul unde să spun: «Totul este pierdut în ce mă privește».

Dumnezeu adesea îngăduie să ne chinuim în încercările noastre de a deveni mai buni; în astfel de cazuri suntem ca omul scufundat în mlaștină, care încearcă să-și scoată un picior afară și nu face decât să-l afunde și mai mult pe celălalt. Răspunsul la toată această stare se găsește în adevărul binecuvântat al evangheliei, prin lucrarea Domnului Isus, anume că „prin El suntem îndreptățiți de toate lucrurile” (Fapte 13.38,39). Acum realizez că Dumnezeu Se odihnește în mod perfect; Se odihnește în Domnul Isus, satisfăcut pe deplin. Hristos spune: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”; iar Dumnezeu Îi răspunde: „Șezi la dreapta Mea”. Sufletul mi se odihnește, fiindcă văd deslușit că Dumnezeu nu mai are absolut nimic împotriva mea.

Există deci adesea un astfel de conflict sub apăsarea vinovăției, până când sufletul capătă pace.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?

Amos 3.6



Nimic nu este la întâmplare

„Părinții mei s-au căsătorit în martie 1920. Cu puțin timp înainte, tatăl meu înființase o mică întreprindere. Acum dorea să se instruiască în chimie. De aceea, în vara anului 1921 a urmat cursurile de formare în orașul Köln, situat la 100 de km depărtare. Acolo s-a întâmplat nenorocirea: când se pregătea să urce în tramvai, a fost grav rănit, încât șoldul stâng a trebuit să-i fie amputat. Apoi a stat mult timp în spitalul din oraș. În ziua nenorocirii, pe foaia de calendar era versetul biblic: «Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?». Bunicul meu îi dăduse mamei această foaie de calendar pentru a o duce tatălui la spital. La început, atât versetul, cât și modul de a proceda al bunicului meu l-au lovit pe tata. Dar mai târziu a mărturisit că acest verset din Biblie a fost singurul care l-a ajutat să treacă peste acel timp greu.”

Iov a avut parte de o experiență asemănătoare. În decurs de câteva ore i-au fost luați copiii și toată averea. Dar el a spus: „Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). El a înțeles că Dumnezeu îi dăduse și copiii și averea. Acum nu le luaseră nici dușmanii, nici forțele dezlănțuite ale naturii. Nu, ci era mâna lui Dumnezeu, chiar dacă el nu înțelegea. Doar din acest motiv a putut adăuga, poate printre lacrimi: Fie Numele Domnului lăudat.

Psalmistul Îl înalță pe Dumnezeu: „Tu ești bun și binefăcător” (Psalmul 119.68). Poate astăzi nu vedem încă acest lucru, pentru că totul este întunecat în jur, dar este și rămâne adevărat – iar aceste cuvinte pot mângâia inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass


 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 23:13-39


Avem aici „cartea de aur” a însoţitorilor împăratului. În trecut, ei au luptat şi au suferit împreună cu el. Acum împărăţesc
de asemenea împreună cu el (2Timotei 2.12). Ce pagină glorioasă, în care fiecare nume, fiecare faptă vitejească sunt consemnate cu credincioşie! În acelaşi fel, nimic nu va fi uitat din tot ce Domnul ne va fi îngăduit să facem pentru El. Nu a promis El:
„oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuţii aceştia, … adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata“ (Matei 10.42)? Să ne gândim la expediţia celor trei viteji la fântâna de la Poarta Betleemului; ei şi-au riscat viaţa pentru puţină apă proaspătă! Dar ultima dorinţă a căpeteniei pe care o iubeau merita în ochii lor un asemenea sacrificiu. „Aceste lucruri le-au făcut cei trei viteji” (v.17). Suntem noi gata, din dragoste pentru un Stăpân cu mult mai mare, să facem fapte care să ilustreze devotamentul nostru?

Domnul evaluează exact dificultăţile pentru orice se face în numele Lui: uciderea a doi lei este în sine o faptă de vitejie puţin obişnuită, pe care zăpada a făcut-o şi mai dificilă pentru curajosul Benaia. Ei bine, un astfel de  timp, nefavorabil, este reţinut în mod special! Vine apoi lista numelor acestor eroi. Toţi sunt aici, preţioşi inimii împăratului, iar fidelul Urie se află printre ei (v.39). În schimb, în pofida întregii sale activităţi, numele lui Ioab nu este inclus, în timp ce, al celui care-i purta armele, este găsit (v.37)!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: