13 Mai 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze.
Matei 16.20,21
De îndată ce Isus pune deoparte caracterul mesianic și Își ia, ca temelie a Bisericii, titlul de Fiu al Dumnezeului Celui viu, începe să vorbească despre moartea și învierea Sa. Este foarte adevărat că aceasta este temelia binecuvântării atât a iudeilor, cât și a Bisericii. Totuși există o diferență însemnată. Israel își datorează binecuvântarea morții lui Hristos, însă este asociat, în ce privește chemarea lui, cu slava pământească. Biserica, dimpotrivă, este asociată cu lepădarea Lui pe pământ. În ce privește această lume, Israel Îl va cunoaște ca pe Cel care poartă cununa; Biserica însă Îl cunoaște ca pe Cel care a purtat crucea. Israel Îl va recunoaște când va fi „încins cu putere”; Biserica Îl recunoaște ca „răstignit în slăbiciune”.
Și la fel și în ce privește învierea Lui. Fără îndoială că El va lua puterea pe pământ ca fiind Cel înviat; totuși, acesta nu este un fapt pe care se insistă cu precădere în legătură cu slava împărăției, în timp ce același fapt este cu totul proeminent în legătură cu Biserica. El este „dovedit cu putere Fiu al lui Dumnezeu, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea morților”. El îi spune lui Ioan: „Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”. Credincioșii sunt morți cu Hristos și de asemenea înviați cu El. Ei trebuie să se dea pe ei înșiși lui Dumnezeu „ca vii din morți”. Astfel, în timp ce toți sunt interesați în moartea și învierea lui Hristos, Biserica este asociată cu aceste două evenimente într-o manieră particulară și importantă.
T. B. Baines
SĂMÂNȚA BUNĂ
Omul Hristos Isus … S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.
Pentru că Fiul Omului … a venit să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.
1 Timotei 2.6; Matei 20.28
Răscumpărare refuzată
În Evul Mediu, navigarea pe apele Mediteranei era deosebit de riscantă. Se întâmpla des ca pirații să atace vasele, să prindă echipajul și să ducă pasagerii la Alger, cerând pentru eliberarea lor o mare răscumpărare. Spaniolii erau adesea victimele acestui odios șantaj.
Într-o zi, regele Spaniei s-a hotărât să-i elibereze pe toți prizonierii săi, odată pentru totdeauna. A strâns plata răscumpărării și o navă puternic înarmată, încărcată cu această avere, a plecat să-i caute pe toți captivii. Dar iată că acolo mulți se adaptaseră condiției lor și profitaseră de unele avantaje: unul se căsătorise, altul se antrenase în comerț. Și ceea ce era de necrezut se produsese: cea mai mare parte dintre acești oameni au refuzat eliberarea. Vasul a trebuit să se întoarcă în Spania, neaducând la libertate decât o parte dintre prizonieri și purtând în calele lui banii nefolosiți.
Oamenii sunt niște prizonieri în mâinile lui Satan, care i-a târât în lume, domeniul său, și îi ține înlănțuiți. Un Rege puternic a plătit prețul izbăvirii lor: Isus Hristos Și-a dat viața ca răscumpărare pentru toți.
Prețul eliberării noastre de sub puterea lui Satan și a lumii a fost plătit. Nu este aceasta o veste bună? Astăzi mai este timp să o accepți!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎN PUSTIE – Fundația SEER
„Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” (2 Împărați 3:8)
Iudeii au descoperit că drumul spre Țara Promisă trecea prin pustie, pentru ei. Un învățător biblic se referă la această pustie ca la „câmpul de sacrificiu al lui Dumnezeu.” El spunea: „În experiențele pustiei, lucrurile de care te împiedici în umblarea ta cu Dumnezeu pot dispărea. Acolo, El îi separă pe cei ce se mulțumesc cu o relație superficială de cei care tânjesc să-L cunoască pe Dumnezeu mai îndeaproape. E locul în care înveți să te bazezi pe credință și să arunci asupra Lui toate grijile tale pentru că nu ai pe nimeni altcineva la care să apelezi. E locul în care Dumnezeu spune: „În sfârșit, ai ajuns acolo unde doresc să fii!” Uneori, El te va conduce spre pustie brusc. Acest lucru se întâmplă atunci când încearcă să-ți capteze atenția și să-ți vorbească despre o chemare pe care a pus-o în viața ta, și pe care până acum n-ai avut timp s-o asculți. Dintr-odată îți dai seama că Dumnezeu e singurul care te poate scăpa din situația în care te găsești. El îngăduie să fii dezbrăcat de mândrie ca să te poți îmbrăca în smerenie; să te dezbraci de autosuficiență ca să poți fi adus în locul dependenței totale de El.”
Dacă treci prin experiența pustiei, să nu crezi că Dumnezeu te pedepsește sau că te-a părăsit. El nu face decât să îngăduie ca unele lucruri să moară, pentru ca altele să se nască în tine, să crească și să aducă rod.
Simte-te încurajat; vei trece și peste asta! Prin harul lui Dumnezeu, vei ajunge la destinație! Adevărul este că singura cale prin care poți ajunge la destinația plănuită de Dumnezeu pentru tine este prin pustie!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Samuel 24:14-25
Pedeapsa divină este gata să se exercite asupra naţiunii. Odată terminată numărarea oamenilor de război, efectivul acestora se şi reduce prin epidemie. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus lui David: ŤStă în atribuţia Mea să înmulţesc sau să împuţinez în trei zile acest popor pe care tu l-ai numărat în aproape zece luniť.
Este frumos răspunsul lui David la opţiunile dificile care-i sunt puse înainte: Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui … (v. 14). Cunoaşte inima lui Dumnezeu şi, chiar sub disciplină, încrederea în dragostea divină nu i se clatină. Încrederea aceasta nu-i va fi dezamăgită niciodată. Încă o dată, păcatul omului aduce oportunitatea pentru ca Dumnezeu să-Şi arate resursele minunate ale îndurării şi ale iertării. Destul
spune El atunci când fructul aşteptat s-a copt în inimi.
Este adusă o ardere-de-tot. Şi aria lui Aravna, cumpărată de împărat, va deveni, după cum vom vedea, locul de amplasare a templului.
David nu vrea să aducă Domnului arderi-de-tot care să nu-l coste nimic (v. 24). Să ne gândim la ofranda Mariei din evanghelii. Ea a ţinut să-I aducă un parfum deosebit, pentru a arăta înalta consideraţie pe care o avea pentru Domnul Isus (Ioan 12.3).
Mana Zilnica 