Mana Zilnica

24 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus Nazarineanul, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări de putere și minuni și semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți.

Fapte 2.22

Expresia „Om adeverit de Dumnezeu” putea fi spusă doar despre Unul singur – despre Isus din Nazaret. Cu mai mult timp înainte, Natanael, cuprins de îndoieli, întrebase: „Poate fi ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1.46). Dar care a fost răspunsul? „Vino și vezi!” A venit, într-adevăr, și a văzut. Pe cine? Pe Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel (Ioan 1.49). Și totuși lucruri mai mari îi erau rezervate, fiindcă avea să vadă cerurile deschise deasupra Fiului Omului. Prin lucrări de putere, prin minuni și prin semne, Dumnezeu a dat mărturia că Acesta era Omul ales de El.

Însă Omul adeverit de Dumnezeu a fost răstignit și omorât prin mâna celor nelegiuiți. „Ia-L pe Omul acesta”, a fost strigătul lor. Această faptă cumplită – răstignirea Fiului lui Dumnezeu – este dovada totalei depravări și vrăjmășii a omului împotriva lui Dumnezeu. Toate celelalte păcate, toate faptele de neascultare și toate nelegiuirile, luate împreună, nu ating astfel de proporții. Acesta a fost întunericul moral al lumii de atunci și el este la fel și astăzi. Păcatul s-a înmulțit, iar lumea întreagă a devenit vinovată și condamnată înaintea lui Dumnezeu.

Mulțumim lui Dumnezeu că lucrurile nu s-au încheiat aici. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20). Trimițându-L pe Fiul Său, Dumnezeu a pregătit, în dragoste, ceea ce sfințenia Sa cerea. Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și Dumnezeu a fost dezonorat; la fel, printr-un singur om, onoarea și gloria lui Dumnezeu au fost înălțate, prin îndepărtarea păcatului. Același Isus, Omul adeverit de Dumnezeu, șade acum la dreapta tronului Tatălui, așteptând să-i ia la Sine pe cei ai Săi. „După cum păcatul a domnit în moarte, tot așa și harul să domnească prin dreptate spre viață eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 5.21).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine practică păcatul este de la diavolul … Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

1 Ioan 3.8

Nimicitorul lucrărilor diavolului

Să nu pierdem niciodată din vedere că moartea Domnului Isus Hristos a adus rezultate mult mai mari decât îndepărtarea păcatelor noastre. Pentru noi, îndepărtarea păcatelor are o mare importanță. Prin această lucrare au fost mântuite mulțimi de oameni, trecând de partea Mântuitorului. Însă Isus Hristos a fost și Robul lui Dumnezeu și, prin aceasta, Însoțitorul Său în lupta împotriva lui Satan. Domnul Isus Hristos S-a arătat nu numai ca să ne împace pe noi cu Dumnezeu, ci și ca să nimicească lucrările diavolului. Contribuția diavolului la războaie, foamete sau epidemii este enormă. Dumnezeu însă deține controlul și transformă răul pe care l-a făcut Satan în bine. Dragostea lui Dumnezeu, care nu se sfârșește niciodată, stă împotriva vrăjmașului sufletelor noastre. Dragostea dumnezeiască transformă totul spre ce este mai bine pentru cei care ascultă de Mântuitorul și care s-au încredințat conducerii Sale.

Omul credincios este caracterizat de o viață nouă. El a fost odinioară sclavul păcatului, dar prin credința în Mântuitorul a devenit un om liber, un om care privește cu speranță spre viitor. Acesta este marele har arătat în Persoana Domnului și Mântuitorului nostru. Fericit este un astfel de om care beneficiază de lucrarea Mântuitorului și care călătorește împreună cu Domnul său spre veșnicie! Un astfel de om are un Ocrotitor în Persoana Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REMEDIUL LUI DUMNEZEU PENTRU DEPRESIE – Fundația SEER

„Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 43:5)

Potrivit statisticilor oficiale, una din 10 persoane este afectată de depresie într-un moment anume al vieții; sunt acum aproape de 10 ori mai mulți decât în anul 1945 oamenii care suferă de depresie! Și cei mai mulți nu vor să apeleze la asistență, pentru că au impresia că depresia este o slăbiciune personală. Trebuie să facem o distincție importantă aici. Dacă ești clinic deprimat, lucrul acesta se poate datora unui dezechilibru din organism și doctorul te poate ajuta.

Dar Biblia are remediul lui Dumnezeu pentru depresie. Dacă te simți trist sau neajutorat, Biblia îți oferă înțelepciune ca să știi cum să-ți revii. Situația ta nu se poate rezolva cu câteva clișee sau cu o prelegere motivatoare din partea unui prieten. Ceea ce îți trebuie este „înțelepciunea care vine de sus” (Iacov 3:17).

După ce a chemat foc din cer, Ilie „a şezut sub un ienuper, şi dorea să moară” (1 Împărați 19:4) – simptom clar depresiv. Din fericire, el a apelat la sursa corectă. „Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te” (1 Împărați 19:5). Poate Dumnezeu nu-ți va trimite un înger, dar îți va răspunde, te va ridica și te va restaura.

Psalmistul a spus: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” Cu cine vorbește împăratul David? Cu el însuși! Mai întâi a vorbit cu Dumnezeu despre problema sa – asta facem de obicei în rugăciune; apoi L-a ascultat pe Dumnezeu referitor la problema sa – asta facem când citim Scripturile și când rostim Cuvântul lui Dumnezeu peste viețile noastre. Această strategie dă roade. A dat roade pentru David – și va da și în cazul tău! Încearc-o încrezător!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 6:19-38

Singurul psalm atribuit lui Solomon începe astfel: „Dacă nu zideşte Domnul casa, în zadar lucrează cei care o zidesc…” (Psalmul 127.1). Să remarcăm această fericită (şi indispensabilă) stare de spirit a celui care avea să înalţe Casa Domnului. În egală măsură este necesar, oricare ar fi iniţiativa la care ne dăm mâna, să fim siguri, înainte de a începe, că Domnul este cu noi pentru a acţiona şi pentru a binecuvânta. Lucrul acesta este potrivit în special acelora care se gândesc să întemeieze un cămin.

Spaţiul nu ne permite să vorbim în detaliu despre această Casă minunată. Ea cuprindea, asemenea Cortului, dar în proporţii duble, un Loc Sfânt şi un Loc Preasfânt, numit Sfânta Sfintelor, în care îşi întindeau aripile doi heruvimi impunători. Perdeaua care le separa nu este menţionată aici, însă accesul spre interiorul Locului Preasfânt era asigurat într-un fel nou, de uşi sculptate în lemn de măslin. Pe lângă pietre, materialele folosite au fost lemnul de cedru, simbol al durabilităţii şi al maiestuozităţii, şi aurul curat al dreptăţii divine, cu care fusese acoperită în întregime fiecare părticică. Minunat spectacol, nu-i aşa, confirmând cuvintele Psalmului 29.9: „în templul Său, totul spune: Glorie!”