Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și fiii lui Beniamin nu i-au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim.

Judecători 1.21


Primul capitol din Judecători prezintă o descriere tristă a felului cum semințiile lui Israel au eșuat în a-și lua în stăpânire moștenirea. Găsim o expresie care se repetă mereu: „Nu i-au alungat”. Domnul îi dăduse lui Israel o țară întinsă – de la pustia din sud, până la muntele Liban din nord; de la Eufrat, din est, până la Marea Mediterană, în vest. Toată le aparținea, însă trebuia ca talpa piciorului lor să calce în acele locuri pentru a le stăpâni (Iosua 1.3). Aceste locuri erau ocupate de popoarele peste care avea să cadă judecata lui Dumnezeu. Însă, în loc să le cucerească, israeliții au stat nepăsători și nu au luat țara în stăpânire. În loc să dobândească stăpânirea asupra întregului Canaan, ei s-au mulțumit să trăiască printre vrăjmașii Domnului.

Ce semnificație are acest lucru pentru noi? La fel cum Dumnezeu l-a eliberat pe Israel din Egipt, El ne-a eliberat și pe noi de lume și de păcat, prin sângele scump al Mielului. Această eliberare ne oferă siguranța mântuirii, fiindcă suntem în Hristos; ea ne oferă, de asemenea, libertate față de stăpânirea păcatului, fiindcă Hristos este în noi. El ne-a eliberat de sub stăpânirea vrăjmașului nostru.

În timp ce călătorim prin pustia acestei lumi, El folosește împrejurări prin care să cunoaștem mai bine harul și purtarea Sa de grijă. Trebuie să știm bine că nu este de ajuns doar să știm despre poziția noastră în Hristos, ci trebuie să luăm în stăpânire aceste binecuvântări divine, în mod practic și experimental. Această nouă viață în comuniune cu Domnul trebuie să fie hrănită și susținută. Știm că Domnul Isus Se va întoarce, însă această cunoștință nu va avea niciun efect asupra noastră, dacă nu se coboară în inimile noastre. Astfel ea devine o nădejde vie, care imprimă un caracter ceresc vieților noastre, care ne mângâie în suferințe, ne încurajează în necazuri și ne ferește de tentațiile acestei lumi, pentru a putea în felul acesta să ne bucurăm de o comuniune fericită cu El.

G. André

SĂMÂNȚA BUNĂ

El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema în toate zilele mele.

Psalmul 116.1,2


Doamne, ajută-mi!

În călătoria sa, un evanghelist a întrebat-o pe camerista din hotelul la care înnoptase dacă ea se roagă.

— De-abia am timp să mănânc, a spus ea, cum să mai găsesc timp și pentru rugăciune?

— Atunci aș dori să vă spun o rugăciune foarte scurtă. Are doar trei cuvinte: Doamne, ajută-mi! Se află în Biblie, în Matei 15, versetul 25. Rostiți, vă rog, această rugăciune în fiecare dimineață și în fiecare seară. Când mă voi întoarce, voi vorbi cu dumneavoastră despre aceasta.

Când evanghelistul a revenit la acel hotel, fata nu se mai afla acolo. L-a întrebat pe administratorul hotelului și acesta a răspuns:

— Probabil nu i-a mai plăcut aici și și-a căutat un alt loc de muncă. Dacă sunt bine informat, îngrijește acum de niște bătrâni pe strada Turnului.

Evanghelistul a căutat-o acolo. Ea i-a povestit:

— Această rugăciune mi-a venit mereu în minte. Curând m-am întrebat: Ce să însemne aceste cuvinte și de ce mi-a cerut acel oaspete așa de insistent să le spun regulat? Am ajuns la concluzia că Biblia ar putea să-mi dea răspunsul. Am început să citesc, iar când am început, nu m-am mai putut opri. L-am îndrăgit pe Domnul Isus, Mântuitorul meu, și Îi voi mulțumi lui Dumnezeu în veșnicie că v-a trimis la mine.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FORȚA LUCRURILE! – Fundația SEER

„Măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)


De multe ori, viața nu merge așa după cum ne-am dori noi. Promovarea nu are loc la timp și planurile tale în ceea ce privește cariera se năruie, sau o relație dă greș, și îți petreci fiecare minut analizând ce a mers rău. Secretul păcii adevărate îl găsești când vezi „de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” și când accepți faptul că El lucrează după propriul Său orar. Ai încercat vreodată să deschizi ușa de la casă când te grăbești și ești încărcat cu bagaje iar telefonul sună? Ai cheia potrivită, dar nu funcționează pentru că o forțezi. Când te relaxezi, ușa se deschide fără probleme. Un consilier spunea: „Nu mai forța lucrurile. Te sabotezi singur. Odată ce hotărăști că o situație este bună sau rea, te afli în postura de a face ceva. De exemplu, dacă cineva este „bun”, începi să te compari: sunt mai bun sau mai rău?

Ce trebuie să fac pentru a fi mai bun? Și uite-așa, te epuizezi înainte să începi! Când drumul duce în sus – urcă! Când trebuie să ocolești un obstacol – ocolește-l! Acceptă drumul care îți stă în față. Biblia spune că „pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om.” (Eclesiastul 8:6). Uneori acest lucru înseamnă că nu primești ceea ce vrei astăzi, ci primești ceea ce ai astăzi. Poate că trebuie să se întâmple ceva mai întâi. Sau este o lecție importantă pe care Dumnezeu dorește să o înveți, și tu încerci s-o eviți. Ori poate nu este timpul potrivit. Nu mai încerca atât de mult să faci ca lucrurile să se întâmple conform orarului tău. Fă ceea ce poți cu calm, lăsând restul în seama lui Dumnezeu și vei vedea cum imposibilul prinde contur.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 2:1-34


Credincioşii nu sunt chemaţi să traverseze „pustiul” izolaţi. Pentru a-i face să înţeleagă că sunt un popor, o familie, Domnul îi strânge în jurul Lui. Să ne imaginăm tabăra lui Israel. Domnul este în mijlocul ei; chivotul este acolo; norul gloriei Sale poposeşte deasupra Cortului. Împrejurul acestuia, fiecare îşi are locul său stabilit. Mai întâi leviţii, apoi, într-o ordine care nu era la alegerea lor, cele douăsprezece seminţii, aşezate în grupuri de câte trei, sub un singur steag pentru fiecare din cele patru puncte cardinale. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii (1 Corinteni 14.33). În înţelepciunea-I suverană, El a „pus mădularele (Trupului lui Hristos), pe fiecare din ele, în trup, după cum a dorit” (1 Corinteni 12.18). El a stabilit locul unde doreşte să fie fiecare dintre ai Săi. Să ne ajute El ca să ne aflăm acolo!

Mulţi creştini au ridicat steaguri după propria lor idee sau după cum le-a convenit. Numele unui om sau a unei doctrine este pentru ei ca un drapel, ca un semn de aderare care-i distinge de alţii. Dumnezeu nu recunoaşte asemenea denominaţii, astfel de steaguri ridicate de oameni. El nu recunoaşte decât centrul pe care El Însuşi l-a stabilit: Isus, „adevăratul Cort”, în jurul căruia se strâng împreună copiii lui Dumnezeu cei risipiţi, Cel „înălţat ca un steag între zece mii” (Cântarea Cântărilor 5.10 nota b).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: