Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 16, 2019”

16 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Un om oarecare avea doi fii. Și cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: „Tată, dă-mi partea de avere care îmi revine”. Și el le-a împărțit averea.

Luca 15.11,12


Când ne gândim la pilda fiului risipitor, atenția ne este atrasă de fiul mai tânăr, care și-a cerut partea de avere și care a risipit-o trăind în destrăbălare. Acest lucru explică în mod evident numele dat acestei pilde. Este adevărat că mare parte din pildă vorbește despre călătoria acestui fiu în „țara depărtată”, unde și-a risipit partea de avere, însă aceasta nu constituie punctul principal al pildei, ci doar cadrul ei.

Lucrul important asupra căruia Domnul Isus a dorit să atragă atenția nu este viața dezmățată a acestui fiu, ci iubirea neasemuită a tatălui său, în ciuda răzvrătirii și a nebuniei sale. Un al doilea lucru apare de asemenea: atitudinea dură și lipsită de iertare a fiului mai mare. Deci scopul acestei pilde este de a prezenta lărgimea inimii lui Dumnezeu și dispoziția Lui de a acorda har, în contrast cu împietrirea legalistă și cu ipocrizia fariseilor, ilustrați prin fiul mai în vârstă. Putem fi siguri că pilda a avut un impact puternic asupra adversarilor religioși ai lui Hristos, dar și asupra păcătoșilor care Îl ascultau în acea zi.

Când fiul mai tânăr și-a cerut partea de moștenire, a fost ca și cum ar fi zis că tatăl său nu mai exista pentru el. În mod normal, moștenirea se împărțea doar la moartea tatălui. Acest egoism împietrit este șocant, însă reprezintă o imagine fidelă a oricărui păcătos. Fiul risipitor era la fel de vinovat când a pășit în afara casei tatălui său, ca atunci când se destrăbăla în țara depărtată. Omul nu este păcătos din cauză că păcătuiește, ci păcătuiește din cauză că este păcătos. Și nu Dumnezeu S-a înstrăinat de om, ci omul s-a depărtat și s-a înstrăinat de Dumnezeu – „Toți au păcătuit”.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.

Geneza 15.5


Lumea stelelor

Cu ajutorul telescoapelor cosmice putem vedea imagini uimitoare din îndepărtatul cer înstelat, care ne transmite ceva din mărimea universului. Să luăm de exemplu sistemul de stele Eta Carinae – o stea dublă foarte luminoasă și mare. Ea strălucește cu o luminozitate de aproximativ patru până la cinci milioane de ori mai mare decât a soarelui nostru. Rezultă de aici că ea se află la 7.000 până la 10.000 ani-lumină depărtare de noi.

Doar aceste câteva informații ne pun în uimire și stârnesc venerație. Nu este universul o dovadă impresionantă despre mărimea și atotputernicia lui Dumnezeu? El a creat multe stele. Nouă ni se par a fi nenumărate, dar fiecăreia i-a dat un nume (Psalmul 147.4). Așa de puternic este Dumnezeu!

Privind spre cerul înstelat vedem cât de mare este Dumnezeu și cât de mici suntem noi, oamenii. Cu atât mai uimitor este faptul că El Se interesează totuși de fiecare dintre noi și vrea să aibă o legătură personală cu noi. Pentru că noi ne-am distanțat de El prin viața noastră păcătoasă, El ni L-a trimis pe unicul Său Fiu. Acesta a devenit Om și a murit la cruce, pentru a ne conduce înapoi la Creatorul nostru.

Citim în Biblie: „Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Cine Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor al său personal ajunge într-o legătură fericită cu marele și atotputernicul Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTĂ ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII! – Fundația SEER

„Văduvele lor erau trecute cu vederea…” (Faptele Apostolilor 6:1)


Întreg versetul menționat sună așa: „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele.”

De ce? Pentru că aceste văduve veneau din afară. Ele nu crescuseră în Iudea sau în Galileea, ci sosiseră din ținuturile îndepărtate ale Greciei, Romei și Siriei. Și dacă unele vorbeau aramaica, aveau un oarecare accent. Prin urmare, ele erau „trecute cu vederea”. Administratorii bunurilor respective le împărțeau mai întâi femeilor evreice. Directorul băncii de alimente separa cererile pe două categorii: localnici și imigranți. Cum a reacționat biserica? „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor” (vers. 2).

Ai participat vreodată la o adunare a „ucenicilor” întruniți ca să rezolve problema celor „trecuți cu vederea”? De ce au organizat apostolii o astfel de întâlnire? Datorită exemplului Domnului Isus, pe care l-a dat chiar de la începutul lucrării Sale în Nazaret: „să vestesc săracilor” (Luca 4:17). În acea zi, El enunțase cele șase lucruri pe care Dumnezeu L-a trimis să le facă:

1) Să predice Evanghelia celor săraci.

2) Să-i vindece pe cei cu inima zdrobită.

3) Să proclame libertatea celor aflați în robie.

4) Să redea vederea celor orbi.

5) Să-i elibereze pe cei oprimați.

6) Să proclame anul de îndurare al Domnului. E vorba de anul jubiliar, când toți prinșii de război erau eliberați, când toate datoriile erau șterse și când tot ce li se luase le era dat înapoi.

Domnul Isus împlinește toate nevoile: ale trupului, ale sufletului și ale duhului. Acesta este mesajul la care ai fost chemat… și cu care ești trimis să-l împărtășești lumii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44


Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi” (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor” (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16.

Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat”), pentru eliberarea sa. Şi astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul.

Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă”. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă” (Psalmul 111.3).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: