Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 24, 2019”

24 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna.

Isaia 32.17


Cât de zadarnice au fost de-a lungul veacurilor încercările de a institui pacea pe pământ! Totuși aceste încercări nereușite nu par să fi adus o schimbare în atitudinea oamenilor și a guvernelor, fiindcă ei continuă să spună: „Pace, pace” atunci „când nu este pace” (Ieremia 6.14). După lungi secole de faliment total ne gândim că ar fi trebuit să-și dea seama că există ceva radical greșit în metodele lor și că ar trebui să încerce altceva, cu totul nou.

Domnul Însuși arată un remediu nespus de prețios pentru această boală care afectează întreaga omenire. El spune: „Căutați dar întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). Pacea nu este un scop în sine, ci este efectul faptului că inima are adevăratul scop înaintea ei. Cuvintele Domnului se potrivesc întru totul cu învățătura din Vechiul Testament. Vine o zi când lucrarea dreptății va fi pacea. În împărăția viitoare a Domnului Isus, când dreptatea va fi instituită o dată pentru totdeauna, lucrarea ei va fi pacea.

Deși pacea este un lucru străin lumii de astăzi, cel care crede în Domnul Isus are pace cu Dumnezeu, ca rezultat al lucrării mărețe de răscumpărare pe care Domnul Isus a împlinit-o la Golgota. Păcatul este cel care produce dușmănie și conflicte, însă el, pentru noi, a fost înlăturat atunci când povara vinovăției noastre a fost așezată asupra binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu. Efectul acestei judecăți drepte este pacea temeinică, împreună cu liniștea și cu siguranța veșnică. Efectele minunate ale jertfei Sale sunt eterne. Întreaga lume va înțelege acest lucru într-o zi viitoare, însă astăzi valoarea acestei jertfe minunate este înțeleasă doar prin credința în Domnul Isus. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Galateni 2.20


O minune a harului (4)

După un timp de la evenimentele prezentate mai înainte, doamna X a primit din nou vizita preotului care o sfătuise să meargă la acel concert. Fiind surprins să întâlnească o față senină și liniștită, a spus: „Nu am nevoie să vă întreb ce mai faceți, văd că sfatul meu a fost eficient!”. — „A fost, într-adevăr, dar nu după cum gândiți”, a răspuns calm doamna X. Apoi i-a relatat greșeala involuntară pe care a făcut-o și cum Dumnezeu a condus totul spre binele ei. Când a terminat de povestit, vizitatorul ei, foarte agitat, a început să umble prin cameră și să strige: „Iată ce s-a întâmplat! Ați căzut în mâna ereticilor! Nu voi încerca să vă conving de eroarea dumneavoastră, dar voi trimite pe cineva care va ști mai bine decât mine să vă arate în ce situație oribilă vă găsiți!”. El a părăsit încăperea cuprins de indignare; strategia sa dăduse greș în fața biruinței evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

În fața Cuvântului lui Dumnezeu, niciun om și nici diavolul nu au nicio putere. Doamna X a înțeles din Scriptură că era o păcătoasă pierdută; a găsit în Mântuitorul liniște pentru frământările și tulburările inimii sale. Ce valoare mai aveau pentru ea raționamentele cele mai subtile ale preotului, câtă vreme nu se bazau pe Cuvântul divin? Această minune a harului lui Dumnezeu poate fi și partea cititorului. Citiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și vă veți convinge!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE ESTE NOCIV PĂCATUL? – Fundația SEER

„Fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși…” (Iacov 1:14)


Iată pasajul în care Iacov a inserat aceste cuvinte: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înșelați, prea iubiții mei frați…” (vers. 13-16).

Când continui să păcătuiești și să-ți încalci valorile, poți ajunge până acolo că îți este greu să trăiești confortabil în propria ta piele. Orice poftă care este tolerată prea mult poate deveni rapid o dependență. Te trezești că ceea ce ți-ai dorit ieri, ai nevoie și astăzi. Apoi, fără să realizezi măcar, te lași în seama acelui lucru care îți controlează viața, pentru că este singura cale prin care îți poți găsi alinarea temporară.

Când se întâmplă acest lucru, oprește-te și întreabă-te:

1) „Cum rămâne cu scopul vieții mele și cum rămâne cu ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fiu?” Bucuria altora îți amintește de bucuria și celelalte lucruri pe care le-ai pierdut.

2) „Ce se întâmplă atunci când necazul dă peste viața mea sau peste familia mea?” În astfel de momente te întrebi: „Nu cumva toate acestea se întâmplă din cauza mea?” Poate auzi din toate părțile că nu e vina ta, dar în sinea ta nu ești sigur.

Singura modalitate prin care îți poți găsi pacea adevărată este să fii împăcat cu Dumnezeu. Și se poate! Iată ce te-nvață Cuvântul: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” (Isaia 55:6-7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15


Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: promisiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dimpotrivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu acelaşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preotul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi”      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care judecă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fiecare mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa particulară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. Aceasta au făcut macedonenii despre care vorbeşte apostolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului”. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a izvorât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: