Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 26, 2019”

26 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și nu după multe zile, fiul mai tânăr, adunând totul, a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare. Iar după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă.

Luca 15.13,14


Fiul mai tânăr și-a adunat bogățiile moștenite și a plecat din casa tatălui către mirajul unei țări depărtate, către un loc care îi oferea mai multe oportunități de a-și împlini plăcerile și dorințele. Credea că împlinirea acelor dorințe pe care Dumnezeu le interzice îi va aduce fericire și împlinire. Aceasta este minciuna lui Satan, prin care i-a amăgit pe oameni de la cădere până astăzi.

O temă majoră în cartea Proverbe este înțelepciunea care ne ferește de căile păcatului. În Proverbe, păcatul este adesea arătat ca având acest caracter înșelător – el promite ceea ce niciodată nu va putea oferi (Proverbe 5.3,4). El este foarte atractiv, mai dulce decât mierea, însă la sfârșit este nespus de amar. Farmecul păcatului dispare odată cu comiterea lui, așa cum cineva a spus: «Păcatul este atractiv în perspectivă, însă hidos în retrospectivă». Acesta este motivul pentru care multe păcate sunt numite „pofte înșelătoare” (Efeseni 4.22).

„Țara îndepărtată” este țara lui Satan, un loc aflat departe, din punct de vedere moral, de prezența lui Dumnezeu. În țara depărtată, prințul lumii îi conduce pe oameni, prin intermediul poftelor lor, către pierzare și mânie (Efeseni 2.1-3). Însă, „după ce a cheltuit totul, … a început să ducă lipsă”. Iată încă un lucru care caracterizează țara lui Satan: acolo nu se oferă nimic, ci doar se cheltuiește. Tânărul începea să învețe că nu te poți bucura de ceea ce banii oferă, dacă nesocotești ceea ce banii nu pot niciodată cumpăra. El credea că devenise liber să nu mai slujească acasă la tatăl său, însă nu ajunsese decât să fie forțat să lucreze pentru un locuitor al acelei țări (versetul 15). Cu toții slujim cuiva: fie suntem robi ai păcatului și ai lui Satan, fie ai dreptății și ai lui Dumnezeu (Romani 6.16).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce suferise, li S-a prezentat El Însuși viu, prin multe dovezi … și vorbind despre lucrurile care privesc împărăția lui Dumnezeu.

Fapte 1.3


Multe dovezi

Toată activitatea Domnului în lumea aceasta a fost începutul marii lucrări pe care El urma să o continue prin puterea Duhului Sfânt și cu ajutorul slujitorilor Săi, până la împlinirea planurilor lui Dumnezeu pentru cer și pentru pământ. În cartea Fapte vedem partea pe care apostolii au avut-o la această lucrare. Citim că Domnul lucra împreună cu ei și întărea cuvântul prin semnele care-l însoțeau (Marcu 16.20). Ce puteau face Petru și toți slujitorii lui Dumnezeu, dacă Domnul nu lucra El Însuși în ei și prin ei? Lucrarea este a Domnului, slujitorul nu este decât un instrument.

Domnul Isus Însuși a început-o pe pământ, și ea va fi în întregime terminată când pământul actual va face loc unui pământ nou, sub ceruri noi. Domnul le-a dat apostolilor pe care El i-a ales porunci prin Duhul Sfânt, Reprezentantul Său, prin care El a săvârșit întotdeauna totul. Mărturia Duhului are o foarte mare importanță în zilele noastre, pentru că ea susține adevărul esențial al învierii Domnului. După ce a pătimit, Domnul a murit, dar El S-a înfățișat viu, dându-le dovezi că El era Același; apostolii L-au văzut timp de patruzeci de zile; El a mâncat și a băut împreună cu ei, spune Petru în capitolul 10.41 din cartea Faptele Apostolilor, și le-a vorbit despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, dar și despre adevărul că ei vor primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt, și vor fi martori în Ierusalim și până la marginile pământului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ „VEZI” CE FACE DUMNEZEU ÎN VIAȚA TA! – Fundația SEER

„Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.” (Exodul 3:2)


Moise a trăit la marginea deșertului timp de patruzeci de ani: asta înseamnă peste 21 de milioane de minute! Ceea ce i-a definit viața a fost monotonia, până când a avut o epifanie. Într-o zi, care începuse la fel ca celelalte 4.600 de zile de până atunci, Moise a văzut cu coada ochiului un rug aprins. Apoi a auzit un glas din rug care îl striga pe nume. Uneori Dumnezeu te va lua prin surprindere! Un rug aprins care nu se mistuie este la fel de irațional ca o măgăriță care vorbește. Dar Dumnezeu a făcut aceste lucruri posibile, nu-i așa? Unul dintre pericolele umblării cu Dumnezeu, vreme îndelungată, este să crezi că L-ai înțeles. Încercăm să-L introducem într-o cutie, dar nicio cutie nu e suficient de mare ca să-L cuprindă.

El spune: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9). În loc să plutești prin viață fără niciun scop și să lași zilele să treacă, mai bine trezește-te în fiecare dimineață și roagă-te: „Tată, îți mulțumesc pentru această nouă zi. Te rog să-mi dăruiești o înțelegere nouă a Cuvântului Tău, ca să descopăr aspecte noi ale caracterului Tău… și astfel să pot face voia Ta și să Te slăvesc!”

Fii treaz și informat; nu pierde ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Fă ce a făcut și Moise, care și-a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.” (Exodul 3:3). Astăzi, încearcă să „vezi” ce face Dumnezeu în viața ta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 1:1-21


Instrucţiunile din Levitic priveau închinarea şi comuniunea. Numeri reia istoria poporului despre traversarea pustiului pentru a ne vorbi de alte aspecte ale vieţii creştine: umblarea şi slujirea. Domnul începe prin procedeul numărării („Numerele”) seminţiilor lui Israel: ostaşi, leviţi, preoţi. Fiecare avea să-şi declare filiaţia (v.18). În timpul lui Ezra, cei care vor urca din captivitate va trebui să fie verificaţi dacă fac parte din Israel. Şi câţiva preoţi vor fi îndepărtaţi ca necuraţi pentru că nu vor putea, din neglijenţă, să-şi găsească „înregistrarea genealogică” (Ezra 2.59, 62).

Dragi prieteni, fiecare dintre noi trebuie să ştie în primul rând dacă este sau nu un copil al lui Dumnezeu. Şi trebuie să fie gata să declare aceasta înaintea altora (Romani 10.9). Dar, atenţie! Erau israeliţi toţi cei ai căror părinţi aparţineau uneia din cele douăsprezece seminţii. Spre deosebire, astăzi cineva devine creştin numai când crede personal în Domnul Isus Hristos. Atunci face parte din poporul ceresc, a cărui numărătoare exactă şi la zi o ţine Dumnezeu în „registrul Său de naşteri” sau mai degrabă în „Cartea vieţii”. Dacă astăzi veniţi la Isus, numele vostru va fi înscris acolo. Pentru că „tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: