Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 30, 2019”

30 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mi s-a deschis o ușă mare și cu folos, și adversari sunt mulți.
Deci cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? și cum vor auzi fără cineva care să predice?

1 Corinteni 16.9; Romani 10.14


Apostolul Pavel era însuflețit de dorința de a predica câtor mai mulți oameni vestea bună cu privire la mântuire. Pe măsură ce urma călăuzirea Duhului, hotărârea și dorința lui se dovedeau eficiente și rodnice. Nimeni nu știe cât de multe vieți au fost transformate prin lucrarea lui, iar influența acestei lucrări încă transformă vieți și astăzi.

Pavel știa că Domnul Isus îi instruise pe apostolii Săi să meargă și să facă ucenici din toate națiunile, învățându-i să păzească tot ceea ce le poruncise (Matei 28.19). Dumnezeu l-a călăuzit și i-a dat putere și apostolului Pavel pentru a-și împlini partea în această misiune divină.

Dacă ne gândim la împrejurările de atunci, înțelegem că era foarte greu să predici evanghelia la distanțe mari. Nu existau mijloace de comunicare în masă, iar Pavel nu putea face altceva decât să predice, să dea învățătură, să scrie sau să-i instruiască personal pe alții în adevărul divin. Totuși, în ciuda mijloacelor limitate, lucrarea lui a fost deosebit de eficientă.

Și noi astăzi suntem chemați la această lucrare de vestire a evangheliei. În comparație cu Pavel, noi avem mijloace de comunicare din abundență: radio, televiziune, internet și telefoane mobile, mijloace care ne oferă un acces facil în aproape toate țările din lume. Dacă le vom folosi așa cum trebuie, mulți oameni vor fi binecuvântați prin mesajul răscumpărării prin sângele lui Hristos.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

2 Timotei 3.5


Nagora

Un biciclist, aflat pe un pod, a coborât de pe bicicletă și s-a aplecat peste bara de protecție. Un țăran se uita de pe câmp în sus. Alți doi oameni în vârstă și câțiva copii stăteau în stația de autobuz sub soarele dogoritor. Ce imagine idilică!

Dar, ciudat! Toți acești oameni nu se mișcau deloc! Doar când vizitatorul s-a apropiat mai mult, a recunoscut motivul: erau păpuși, în mărime naturală, cu drept la viață, dar fără viață!

Cu câțiva ani în urmă, când fabrica s-a închis și aproape toți oamenii s-au mutat, satul Nagora din Japonia a rămas aproape părăsit. O locuitoare a populat casele și străzile goale cu păpuși construite de ea, care corespundeau cât mai exact locuitorilor de odinioară.

De la o anumită distanță, iluzia unui sătuleț drăguț și a locuitorilor lui este perfectă. Dar cine ajunge mai aproape observă că figurile nu au viață.

Unii oameni care poartă doar numele de creștini ne amintesc de aceste păpuși. Ei par a fi vii, dar nu sunt – ei nu s-au pus niciodată cu adevărat de partea lui Isus Hristos. Poți trăi excelent și ordonat, chiar să vorbești despre Dumnezeu și totuși să fii în interior mort față de Dumnezeu.

Totul are susținere dacă ai o legătură cu Isus Hristos, dacă L-ai acceptat ca Salvator al tău. Numai atunci primești viață nouă și veșnică și poți avea părtășie cu Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAREA UNUI TATĂ (1) – Fundația SEER

„Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.” (Evrei 11:20)


Orice copil are nevoie de binecuvântarea tatălui său, și fiecare tată trebuie să rostească binecuvântări peste copilul său. Când Isaac și-a binecuvântat fiii, el a vorbit cu acea autoritate venită de sus, și nu din sentimentalism sau favoritism. După obiceiul iudaic, binecuvântarea unui tată avea câteva ingrediente, iar azi vom vorbi despre două dintre ele:

1) Atingerea plină de semnificație. „Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis… Apropie-te, deci, și sărută-mă, fiule.” (Geneza 27:22, 26). Binecuvântarea tatălui cuprindea punerea mâinilor, un sărut și o îmbrățișare în semn de dragoste și de acceptare. Și Domnul Isus a știut importanța acestei binecuvântări: „Apoi i-a luat în brațe, și i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.” (Marcu 10:16). Asemenea expresii pline de dragoste binecuvântează inimile copiilor tăi, când le primesc de la tine, dragă tată care asculți!

2) Vorbe afectuoase. Înainte de a-l binecuvânta pe Iacov, tatăl său Isaac i-a zis: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.” (Geneza 27:27). Pentru orășeni, aceste cuvinte ar putea stârni priviri întrebătoare, dar nu și pentru fiii lui Isaac. Isaac, un om care iubea natura, spunea de fapt: „Ăsta e fiul meu – un băiat de la țară, un vânător, un bărbat în toată regula, la fel ca tatăl său!” Cuvinte mai încurajatoare nici că putea să adreseze fiilor săi.

Taților, asigurați-vă că vorbele voastre nu înjosesc și nu sunt dure. Spuneți cuvinte precum: „Te iubesc! Cred în tine! Sunt mândru de tine! Voi fi mereu alături de tine!”

Deci, astăzi binecuvântează-ți copiii!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 3:1-16


Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile”. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pentru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi”  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnează Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe
care Mi i-ai
dat Tu” (Ioan 17.9,12,24…).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: