Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 6, 2019”

6 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.

Cântarea Cântărilor 8.7


Cât de adevărate sunt aceste cuvinte cu privire la dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus, Domnul nostru! Cât de complet a fost dovedită această dragoste în viața binecuvântatului Domn al gloriei! El s-a dat pe Sine la cruce pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binecuvântarea eternă a nenumărate suflete scumpe.

Cu toții ne bucurăm când ni se arată dragoste, fie că suntem dispuși să o arătăm și noi altora, fie că nu. Dumnezeu Și-a arătat dragostea Sa cea mare față de oameni într-un fel minunat. În Romani 5.8 ni se spune că „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi„. Această dragoste a fost cu adevărat încercată și dovedită. Hristos a fost luat de oamenii nelegiuiți, care L-au batjocorit, bătut și scuipat, însă dragostea Lui n-a putut fi stinsă. Dimpotrivă, El a spus din toată inima: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac„. A suferit mult mai mult decât atât atunci când Dumnezeu L-a părăsit din cauză că a luat asupra Lui păcatele noastre, însă dragostea Lui tot n-a putut fi stinsă, nici măcar de apele cele multe ale judecății divine. De fapt, dragostea a fost cea care L-a făcut să accepte această suferință, pentru ca Dumnezeu să fie glorificat, iar păcătoșii să fie mântuiți de vina păcatelor lor.

Poate o astfel de dragoste să fie cumpărată cu vreun preț? Nicidecum! Ea curge din însăși inima Domnului nostru, iar dacă vreun om și-ar da toată averea pentru a o cumpăra, Domnul ar disprețui complet orice gând de a primi o astfel de plată. Este ca și cum cineva ar oferi doi cenți pentru a plăti un bun care valorează miliarde de dolari, bun pe care cineva i-l dăruiește din pură dragoste și bunătate. „Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3.1).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap … Preoții cei mai de seamă împreună cu cărturarii și bătrânii își băteau și ei joc de El.

Matei 27.39-41


Amara împotrivire

Când Domnul Isus a fost pe pământ, oamenii L-au urât, fiindcă le-a spus adevărul. Lucrările Mântuitorului, cuvintele Lui, căile Lui și întreaga Sa viață au fost mărturii clare împotriva lumii necredincioase. Prin urmare, lumea a arătat față de Isus Hristos cea mai amară și mai mare împotrivire. Față de alți oameni nu au procedat așa, însă pe Mântuitorul L-au urmărit și L-au prigonit în orice moment al vieții Sale. Conducătorii poporului au căutat să-L prindă cu vorba, ca să găsească un motiv pentru a-L preda autorității guvernatorului roman.

Așa au stat lucrurile în timpul vieții Sale minunate, iar la sfârșitul ei, când Cel Binecuvântat a fost atârnat pe cruce între doi tâlhari, aceștia doi au fost lăsați în pace. Nicio insultă nu le-a fost adresată, iar preoții cei mai de seamă și cărturarii nu dădeau din cap către ei. Nu aveau oare motive să-i insulte pe cei doi tâlhari? Mai mult decât atât, citim în Matei 27.44: „Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El îi aruncau aceleași batjocuri”. După un timp, unul dintre tâlhari și-a recunoscut vinovăția: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită …, dar Acesta n-a făcut niciun rău” (Luca 23.41).

Toate insultele, toate batjocurile, toate răutățile și toate ocările s-au îndreptat împotriva Persoanei divine de pe crucea din mijloc, Persoană venită la oameni să le aducă harul și dragostea lui Dumnezeu. Răutatea și împotrivirea oamenilor au arătat starea inimii lor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAPCANA COMPARAȚIEI (1) – Fundația SEER

„Fiecare… va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4)


Nimic nu distruge mai rapid pacea minții decât a te compara cu alții. Asta te face să dai dovadă de lipsă de pricepere și „să te porți fără înțelepciune” (2 Corinteni 10:12). Cain s-a comparat cu fratele său Abel, și a ajuns un criminal. Când ucenicii au făcut comparații ca să vadă care dintre ei va suferi și care va fi scutit, Domnul Isus le-a zis: „Ce-ți pasă ție?” (Ioan 21:23).

Uite ce se întâmplă când ne comparăm cu alții.

1) Comparațiile te pot face să te simți superior, ceea ce duce la mândrie. Îți mai aduci aminte de fariseul care a făcut un adevărat spectacol când I-a mulțumit lui Dumnezeu că este mai bun decât ceilalți? (vezi Luca 18:11). Mândria a fost cauza căderii lui Satan; de aceea lui îi face plăcere să te vadă că ești prins și tu în aceeași capcană.

2) Comparațiile te pot face să te simți inferior, ceea ce duce la o stimă de sine scăzută și te împiedică să te concentrezi pe ceea ce a pus Dumnezeu în tine. Treci cu vederea adevărul că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34) și începi să crezi că îți ia lucruri care crezi că ți se cuvin de drept. Societatea creează un simț al îndreptățirii; apoi Satan îți amintește de toți aceia care au obținut ce și-au dorit, iar acest lucru te împinge tot mai jos pe drumul spre nemulțumire. Anne Peterson spunea: „Minciunile lui Satan au și un oarecare adevăr în ele, ceea ce le face mai greu de depistat. Trebuie să le combatem stându-le împotrivă cu adevărul total al Scripturii. Numai bazați pe Biblie putem să le recunoaștem.”

3) Încercăm să-L aducem pe Dumnezeu la nivelul nostru, comparând lucrarea pe care o face El cu noi, cu cea pe care o face cu alții. Nu mai încerca să descifrezi ce face Dumnezeu, și de ce, ci încrede-te în El! „Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.” (Isaia 55:9).

În loc să faci comparații, mai bine utilizează și apreciază binecuvântarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu ție. Acesta e îndemnul Lui pentru tine, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 16:1-14


Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet” (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: