Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 7, 2019”

7 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

David a venit la Saul și a stat înaintea lui. Și Saul l-a iubit mult; și el a ajuns purtătorul armelor sale.

1 Samuel 16.21


Cei care l-au iubit pe David (1) – Saul

Domnul Isus i-a adresat lui Petru o întrebare foarte importantă: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. Și noi ar trebui să ne cercetăm cu privire la dragostea pe care o avem față de Domnul Isus. Dacă Îl iubim cu adevărat, ce efect are această dragoste asupra vieții și purtării noastre? Putem folosi un exemplu din Vechiul Testament pentru a răspunde la această întrebare și pentru a ne cerceta încă și mai adânc motivațiile și manifestările dragostei noastre pentru Domnul. Vom privi deci la viața lui David și vom studia câteva expresii ale dragostei anumitor persoane față de el. Așa cum știm, David este o imagine a Domnului Isus. Este important să ținem minte că dragostea noastră trebuie să fie ceva mult mai adânc decât o simplă aparență exterioară.

Prima dată când citim că cineva l-a iubit pe David este în 1 Samuel 16.21. Saul l-a iubit „mult” pe David. Pe când David era tânăr, bălai și cu o înfățișare frumoasă, a stat înaintea lui Saul, care a recunoscut calitățile lui minunate. Ni se spune că el l-a iubit pe David, însă aceasta a fost o dragoste egoistă, care căuta propriile beneficii. El putea să se folosească de David pentru a-și împlini scopurile și dorințele. Acest fel de dragoste nu poate dura și vedem că n-a trecut mult timp și dragostea lui Saul s-a schimbat în gelozie și în ură. În 1 Samuel 18.9-11 citim despre cum popularitatea lui David a stârnit mânia lui Saul, după care a început să nutrească ură față de el. Ce mesaj solemn pentru noi! Este dragostea noastră doar temporară? Este ea bazată doar pe beneficiul personal? Cât de ușor se schimbă această dragoste în ură! Avem nevoie de mult har pentru a fi siguri că dragostea noastră pentru Domnul Isus este reală. Toate gândurile și dorințele noastre trebuie să fie preocupate cu El, astfel ca dragostea noastră să nu se răcească.

D. van Duyn

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui.

Isaia 53.6


William! (1)

Era la o stație misionară din Canada. Într-o zi, câțiva indieni au adus acolo un mic băiat care își pierduse părinții. Un misionar l-a primit pe copilul indian și l-a numit William. Au trecut mulți ani, iar copilul creștea. Învățase să citească, să scrie, dar învățase și să se roage și să-L cunoască pe Dumnezeul cerului.

Deseori veneau indieni la stația misionară pentru a vinde piei de animale. Într-o zi l-au convins pe copil să meargă cu ei. Și William a plecat cu ei, fără să-și ia rămas-bun de la misionar.

Viața lui William decurgea cu totul altfel decât fusese obișnuit. Deseori trebuia să ducă lipsă de mâncare și indienii erau câteodată foarte agresivi. În decursul timpului a uitat tot ce învățase despre adevăratul Dumnezeu și despre Fiul Său Isus Hristos. El s-a căsătorit cu o indiancă și a avut copii.

Viața lor era grea și deseori nu aveau cele necesare. Atunci William a hotărât să se mute cu familia lui în alt loc. Și-a întins cortul într-un ținut unde descoperise cu mult timp înainte mult vânat. Dar ciudat! Acum se părea că toate animalele dispăruseră. Mereu se întorcea fără vânat la cortul lui. Între timp se făcuse iarnă și el era epuizat și disperat, căci familia lui ducea mare lipsă de hrană.

S-a hotărât să încerce încă o dată și, dacă nici acum nu va găsi pradă, atunci se va împușca. Zilele treceau – iar el nu găsea nicio pradă. Deplin descurajat, a luat pușca, a încărcat-o… și și-a lipit-o de tâmplă. Atunci i s-a părut că aude un strigăt: „William!”.

Oare și astăzi oamenii fug și uită de Dumnezeu?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CAPCANA COMPARAȚIEI (2) – Fundația SEER

„Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12)


Dacă ți-ai pierdut bucuria de a-L sluji pe Domnul, este poate și pentru că te compari cu alții, și că încerci să fii ca ei. Pavel a spus: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” (Galateni 6:4). Pavel a avut mereu parte de critici, iar răspunsul lui a fost întotdeauna același: evită comparațiile, opune-te exagerărilor, și caută doar gloria lui Dumnezeu. Pavel a refuzat să fie distras de critici, să-și compare lucrarea cu a altora sau să se angajeze în dezbateri fără folos.

Autorul John Bunyan a afirmat că dacă viața lui a fost fără rod, nu contează cine îl laudă; dar dacă viața lui a fost rodnică, nu contează cine îl critică. Scriitoarea Anne Peterson adaugă: „Ucide dragonii comparației. Când văd ceva ce mă înfioară, mă rog pentru acea persoană. E mai ușor când sunt cinstită cu Dumnezeu – El oricum știe ce simt. Când încep să-L laud, cânt imnurile vechi, versurile lor sunt pline cu adevăruri despre Domnul. În loc să mă întreb când voi ajunge la ceea ce mă străduiesc să ating, rămân la lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut deja. Mulțumirea durează atâta timp cât privirea noastră este ațintită la Regele Regilor!”

Mi-au atras atenția cuvintele unui scriitor anonim: „Am folosit zilnic instrumentul de măsurat pe care mi-l făcusem; mă ajuta să mă compar cu ceilalți pe drumul meu. Mă uitam la toți cei care fie rămăseseră în urma mea, fie mi-o luaseră înainte, și îmi reajustam ritmul sau îmi ușuram povara. Cel mai mare neajuns al faptului că am procedat așa a fost că m-am uitat la toți și toate în jurul meu – dar nu m-am mai uitat la Mântuitorul meu!” Așa că, începând de astăzi apreciază ceea ce ai, și nu mai face comparații!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 16:15-22


Preotul pătrundea dincolo de perdea învăluit într-un nor de tămâie, în timp ce, afară, poporul aştepta cu teamă. Avea să primească Domnul jertfa? Dacă ceva nu era în regulă, Aaron n-ar fi pierit el precum cei doi fii ai săi mai mari? Ce uşurare în clipa când apărea din nou, serviciul său încheiat! Profetic, această scenă se va împlini când, venind în glorie pentru Israel, Hristos „Se va arăta a doua oară … pentru mântuirea celor care-L aşteaptă” (Evrei 9.28).

Mai rămăsese să se ocupe de ţapul cel viu. Primul, cel pe care căzuse „sorţul Domnului” (v. 9), fusese sacrificat şi îndepărtase păcatul dinaintea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea, ţapul „pentru Azazel”, ducea cu el păcatul care apăsa conştiinţa poporului. De aceea toate păcatele erau mărturisite pe capul lui şi acesta le purta pentru totdeauna asupra lui „într-un pământ nelocuit” (v. 22) (Psalmul 103.12; Evrei 8.12, citat de Ieremia 31.34). Primul ţap servea să facă ispăşire: era pentru toţi. Cel  de-al doilea ne vorbeşte despre substituire: de victima care poartă „păcatele multora” (Evrei 9.28), şi anume, doar pe ale acelora care, mărturisindu-şi păcatele (v. 21), îşi însuşesc prin credinţă vrednicia victimei. Jertfa lui Hristos are acest dublu caracter.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: