Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 15, 2019”

15 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, amintind de voi în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 1.2,3


Presupunând că adevărul a fost atât predicat cum trebuie, cât și primit cum trebuie, care va fi efectul lui normal? Găsim răspunsul în versetele de mai sus, unde apostolul oferă un sumar al efectelor evangheliei în sufletul acestor noi-convertiți. El vorbește despre lucrarea credinței lor, despre munca dragostei lor și despre tăria nădejdii lor în Domnul Isus Hristos. Toate acestea corespund expresiei folosite tot de el, în epistola către Corinteni: „Acum dar rămân aceste trei lucruri: credință, speranță și dragoste” (1 Corinteni 13.13).

Când ne supunem adevărului, puterea lui Dumnezeu lucrează în sufletul nostru potrivit cu revelațiile de ordin ceresc ale acestui adevăr. „Lucrarea credinței” se vedea în faptul că inimile lor se întorseseră la Dumnezeu de la idoli; este subliniată intensitatea contrastului dintre deșertăciunea totală și plinătatea vie, divină. „Osteneala dragostei” se exprimă prin energia vieții de slujire a Celui care ne-a legat de Sine Însuși cu legăturile puternice ale unei iubiri infinite și neîntrerupte. „Răbdarea speranței” se definește prin așteptarea împlinirii promisiunii Celui care a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi”. Speranța își demonstrează puterea în suflet prin faptul că ne întărește răbdarea pentru a-L aștepta „din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine”.

Toate aceste lucruri sunt prezentate nu ca fiind roadele unei lungi experiențe în trăirea adevărului, ci ca fiind primele rezultate ale primirii evangheliei harului, primele efecte ale lucrării lui Dumnezeu în suflet, primele sunete armonioase ale sufletului atins în cele mai profunde coarde ale sale de către mâna măiastră a dragostei infinite.

A. H. Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cerurile vor lăuda minunea Ta, Doamne, și credincioșia Ta! … Doamne, Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne?

Psalmul 89.5,8


Credincioșia lui Dumnezeu

Credincioșia lui Dumnezeu și totala încredere pe care o putem avea în Cuvântul Său sunt subiecte care apar frecvent în Biblie. Vedem credincioșia Lui atunci când întâmpinăm ispite, căci Dumnezeu „nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta” (1 Corinteni 10.13). Credincioșia lui Dumnezeu este de asemenea temelia pentru siguranța mântuirii celui care crede în Domnul Isus. Dumnezeu nu este ca oamenii, care fac promisiuni și apoi se răzgândesc sau care spun că ne vor da ceva și apoi nu-și împlinesc promisiunea. Putem vedea credincioșia lui Dumnezeu și din faptul că ne-a dat Scriptura, Cuvântul Său. Fără acest Cuvânt prețios, cum am putea ști că Dumnezeu nu încetează să răscumpere omul din păcat și să-l scoată din întuneric? Și tot în Cuvântul Său descoperim că Dumnezeu deține soluțiile pentru rezolvarea tuturor problemelor noastre și, prin urmare, n-ar trebui să ne îndoim și să renunțăm la orice speranță de îndată ce apare primul semn de împotrivire și de necaz.

Deoarece cunoaștem că puterea și credincioșia lui Dumnezeu sunt fără margini, putem merge înainte cu încredere, chiar și atunci când lucrurile par să meargă din rău în mai rău. Le dorim tuturor cititorilor această cunoștință a credincioșiei lui Dumnezeu. Iar cunoașterea credincioșiei lui Dumnezeu le va schimba totul în viață!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VERIFICĂ PĂMÂNTUL INIMII TALE! – Fundația SEER

„Semănătorul seamănă Cuvântul.” (Marcu 4:14)


 În Pilda semănătorului, rostită de Domnul Isus, sămânța cade pe patru tipuri de pământ, producând patru rezultate diferite. „Cei înfățișați prin sămânța căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul, dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. Tot așa, cei înfățișați prin sămânța căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme, și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Alții sunt cei înfățișați prin sămânța căzută între spini; aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor. Alții apoi sunt înfățișați prin sămânța căzută în pământ bun. Aceștia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” (v. 15-20). Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu poate rămâne fără rod: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod” (Isaia 55:11).

Așadar, dacă promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc în viața ta, întreabă-te: „Ce fel de pământ sunt eu?” Ești o persoană de suprafață – sensibilă și care se supără ușor? O persoană fără niciun sistem de rădăcini spirituale? Ești un pământ plin de spini? Nu cumva „grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri” sufocă viața spirituală care este în tine, și o elimină? Sau ești pământul mănos și fertil care produce roade? Astăzi, verifică-ți pământul inimii tale!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22


Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini”. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9).

Astfel sunt „cele dintâi roade” ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu” care trebuia să cadă „în pământ” şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bogat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va rămâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: