Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iunie, 2019”

30 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

După toate acestea … Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemișului, la Eufrat; și Iosia i-a ieșit în întâmpinare.

2 Cronici 35.20


Iosia (4) – După toate acestea

Versetul citat începe prin cuvintele: „După toate acestea”. O expresie scurtă, într-un context poate considerat lipsit de importanță, însă lucrurile nu stau deloc așa. De fapt, acest verset este unul dintre cele mai triste versete din Biblie.

Împăratul Iosia a fost unul dintre cei mai mari împărați ai lui Iuda. Înainte de domnia lui, poporul căzuse într-o stare de idolatrie vecină cu apostazia. Neglijarea Cuvântului lui Dumnezeu și a templului erau dovezile triste ale acestei realități. La o vârstă fragedă, Iosia s-a angajat la o lucrare de reformare și de trezire. Cuvântului lui Dumnezeu i s-a dat locul central cuvenit, templul a fost curățit și închinarea către Dumnezeul lui Israel a fost restabilită la sărbătoarea Paștelui. Reformele lui Iosia sunt o imagine a ceea ce s-a întâmplat în Biserică atunci când Dumnezeu a ridicat oameni care au scos la lumină și au afirmat cu tărie adevărurile din Cuvântul Său.

S-a întâmplat însă un lucru ciudat după toate aceste lucrări minunate ale lui Iosia. S-a ivit o împrejurare în care el a acționat într-un fel nepotrivit caracterului său. Nu este vorba de căderea în vreun păcat moral sau în idolatrie, ci de o acțiune pripită. Neco, împăratul Egiptului, a venit să lupte împotriva împărăției Babilonului, care în vremea aceea începea să se ridice, iar Iosia a vrut să-i ajute pe babilonieni. Dumnezeu însă nu-i ceruse acest lucru. El s-a amestecat într-un conflict care nu-l privea și a plătit acest lucru cu viața (2 Cronici 35.23,24). Aceasta este o lecție și pentru noi. „După toate acestea”, după toată lucrarea binecuvântată de readucere la lumină a adevărurilor lui Dumnezeu, acționăm noi împotriva caracterului nostru? Ne angajăm noi în lupte care nu sunt ale noastre, precum luptele politice pentru îmbunătățirea acestei lumi? Prin harul Domnului, Iosia a fost scutit să fie martor al cuceririi țării sale de către babilonieni și a fost luat astfel dinaintea răului care avea să vină (Isaia 57.1). Să luăm seama la lecțiile pe care ni le oferă viața lui Iosia!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i scape, în ziua mâniei Domnului.

Țefania 1.18


Banii

Se spune că „banii conduc lumea”. Dar numai lumea! Chiar având bani nu poți obține toate de pe pământ. Iar în viața de dincolo, banii și aurul sunt „în afara cursului”. Cineva care călătorește într-o țară depărtată trebuie să aibă bani în moneda țării, altfel are probleme dacă vrea să plătească acolo ceva.

Iar când cineva trece granița timpului și merge în veșnicie nu poate lua nici măcar un singur ban cu el sau să schimbe bani. Acolo nu există bancă și nici birou de schimb. „Noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” (1 Timotei 6.7).

Deci omul trece pragul în veșnicie cu mâinile goale sau, mai bine spus, singurul lucru pe care îl poate lua cu el sunt păcatele lui, dacă nu a căutat și nu a găsit înainte iertarea la Dumnezeu. Așa cum este, trebuie să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, înaintea Judecătorului tuturor oamenilor.

Moartea! Judecata! Veșnicia! Ce adevăruri serioase sunt acestea!

Domnul Isus Hristos a pus odată întrebarea: „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Poate că un om ar fi dispus să-și vândă sufletul pentru bani, dar, pentru scăparea unui suflet din puterea lui Satan și a păcatului, banii sau aurul nu valorează nimic. Singurul preț de răscumpărare este prețiosul sânge al lui Hristos.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian… Fii pe pace, nu te teme” (Judecători 6:16, 23)


Astăzi vom vorbi despre numele Iahweh-Shalom: „Domnul este pacea mea!” Acest nume a fost descoperit de Ghedeon când Dumnezeu i-a zis să-l conducă în luptă pe Israel împotriva Madianiților – o funcție pe care o considera mult peste capacitățile sale. „Cu ce să izbăvesc pe Israel?… eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (v. 15). Iată cum a răspuns Domnul: „Eu voi fi cu tine, și vei bate pe Madian… Fii pe pace, nu te teme. Căci nu vei muri”. Un Ghedeon înspăimântat L-a crezut pe Dumnezeu, și înainte ca măcar să înceapă lupta sau să fie câștigată, prin credință, el a văzut deja pacea asigurată. Așa că a zidit un altar în cinstea lui Iahweh-Shalom, „Domnul este pacea mea!”

Deseori presupunem că vom avea pace numai dacă situația noastră se schimbă.

Apoi, asemenea lui Ghedeon, învățăm că pacea lăuntrică nu depinde de modificarea circumstanțelor noastre exterioare, ci ea depinde de credința că Dumnezeu este cu noi și de trăirea cu El în fiecare zi. Domnul Isus promite: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27).

Indiferent cât de nepregătit te simți pentru a face față provocărilor de astăzi, adu-ți aminte de cuvintele Domnului Hristos: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Așa că, datoria ta este să îndrăznești, și să-L lași pe Iahweh-Shalom să Se ocupe de restul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 13:9-28


Pentru a se putea pune diagnosticul de lepră, bolnavul trebuia să prezinte două simptome: piele albă, care ne face să ne gândim la declinul spiritual care îşi are izvorul în pierderea comuniunii cu Dumnezeu. Cu cât aceasta este mai adâncă în carne, ea indică faptul că defectul nu este superficial, ci trădează un rău profund. Dar, lucru paradoxal şi totodată dificil de înţeles, dacă o singură pată era suficientă pentru a-l face pe un lepros necurat, din clipa când era „acoperit tot trupul„, putea fi declarat curat! Şi aşa şi este; întocmai unui biet lepros, care de multă vreme îşi acoperea rănile şi acum nu şi le mai poate ascunde, omul, nevoit să se recunoască în totul necurat, poate fi declarat curat de către Dumnezeu în virtutea lucrării lui Hristos. „Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea”, spune psalmistul, „şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu” (Psalmul 32.5). Dar apariţia „cărnii vii” aducea o nouă contaminare, aceasta simbolizând eforturile zadarnice ale firii vechi de a se face mai bună. În cap. 5 din Luca (v.12, 14), „un om plin de lepră” venit la Isus este imediat curăţit şi Domnul îl invită să aducă mărturie conformându-se cu instrucţiunile din cap. 14 al cărţii noastre.

29 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu este nimic aceasta pentru voi toți care treceți pe cale? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea care a venit peste mine, cu care m-a întristat Domnul în ziua mâniei Sale aprinse!

Plângeri 1.12


În acest verset vedem cum cetatea Ierusalim dă glas întristării ei, sau mai degrabă cum Ieremia dă glas întristării cetății, pentru tot ceea ce venise peste ea, din cauza mulțimii fărădelegilor ei.

Ieremia avusese misiunea grea de a-i da pe față păcatele și de a o îndemna să se întoarcă de la căile ei rele, însă ea refuzase. Se dusese după iubiții ei, timp în care preoții și profeții ei o înșelaseră, spunându-i că n-avea să meargă niciodată în captivitate. Ieremia a fost disprețuit, la fel și cuvintele lui, iar el a plâns din cauza inimii ei încăpățânate și împietrite. „Nu este balsam în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? De ce deci nu se face vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22). Da, Marele Doctor Se afla acolo, împreună cu balsamul cuvântului Său, însă poporul L-a refuzat atât pe Doctor, cât și remediul Lui.

Domnul Însuși, în zilele vieții Sale pământești, a plâns cu privire la cetatea răzvrătită, după care a mers să facă ispășire pentru păcatele ei. Așa cum vrăjmașii lui Israel s-au bucurat de nenorocirea cetății, la fel, la cruce, vrăjmașii Domnului Isus s-au bucurat văzându-L că suferă. Trecătorii dădeau din cap (Marcu 15.29), în timp ce unii Îl disprețuiau pe față și Îl batjocoreau în agonia Lui.

Ești și tu în suferință astăzi, credincios drag? Nu doresc să minimalizez în niciun fel suferința ta, însă nu a existat nicio suferință ca a Domnului, atunci când Dumnezeu Însuși L-a lovit pentru păcatele noastre. Însă, fiindcă a suferit nespus, El poate acum să te mângâie în suferința ta și să aducă vindecare și restabilire în inima și în viața ta.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea.

1 Corinteni 11.24


Să cugetăm la Mântuitorul nostru

În Eclesiastul 9 citim următoarea relatare: „Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o și a ridicat mari întărituri împotriva ei. În ea se afla un om sărac, dar înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui. Și nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac”. Vrea Cuvântul lui Dumnezeu să ne arate prin aceasta cât de nemulțumitori suntem noi adesea, mai ales față de oamenii care în societate nu prețuiesc mult?

Această relatare are o însemnătate mai adâncă: Isus Hristos a devenit sărac pentru noi și a înfăptuit la cruce lucrarea de răscumpărare pentru noi. El a murit acolo pentru a ne elibera de sub puterea lui Satan și pentru a ne salva de moartea veșnică. Prin credința în El și în lucrarea Lui avem o salvare veșnică.

Acum ni se pune întrebarea: Ne amintim în fiecare Duminică, de Mântuitorul nostru, care a murit la cruce pentru noi? El ne invită la Masa Lui și ne spune: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea”. Pentru că El a știut cât suntem de uituci, ne-a dat semnele morții Sale – pâinea și vinul – ca noi să ne gândim mereu la El.

Cu cât ne preocupăm mai mult cu suferințele Lui și cu moartea Sa la cruce, cu atât mai mare va fi mulțumirea noastră. Ca urmare, ne dorim mult să ne amintim împreună de El, în această zi.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (3) – Fundația SEER

„Stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exodul 14:13)


Astăzi vom continua să vorbim despre Iahweh-Nissi: „Domnul, steagul meu.” Numai pentru că Dumnezeu luptă în locul tău, nu înseamnă că tu nu ești implicat. Nu e ușor să-i predai controlul lui Dumnezeu și să-L lași să lupte în numele tău. Ai putea avea impresia că dai bir cu fugiții și că ești iresponsabil. Ești programat să gândești: „Nu sta! Fă ceva!” Ești ca un om care se îneacă și care nu se poate opri să se agite și să strige după ajutor, făcând astfel mult mai grea sarcina salvatorului. De fapt, așa devii cel mai mare coșmar al salvatorului tău! Partea cea mai grea din porunca: „Stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” este aceea că majoritatea dintre noi confundă ideea de a sta pe loc cu a nu face nimic.

Teama spune: „Fă ceva, orice!”

Credința spune: „Stai în credință. Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze!”

Asta e cea mai mare apropiere de starea de a nu face nimic! E credința la cel mai înalt nivel! „De ce am nevoie de armură dacă nu lupt?” (Pentru că Pavel spusese: „Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului.” – Efeseni 6:11). Trebuie să te îmbraci cu armura lui Dumnezeu, nu cu a ta. Trebuie să stai în picioare, nu să lupți! „Armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești” (2 Corinteni 10:4). Metodele noastre omenești stau în calea lui Dumnezeu. Puterile naturale sunt inutile împotriva forțelor spirituale. Nimfa libelulei care trăiește pe fundul iazului poate fi o nimfă bine dezvoltată și viguroasă. Dar când devine libelulă, tăria și abilitățile ei de nimfă nu o vor ajuta să trăiască o viață de ființă zburătoare. Mai demult ai trăit prin propriile tale eforturi, dar acum trebuie să înveți să trăiești prin credința și dependența de Iahweh-Nissi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 12:1-8, 13:1-8


Pentru a ne arăta resursele divine pregătite înainte de apariţia păcatului, Leviticul prezintă jertfele şi preoţia înainte de păcat. Capitolul 11 ne învaţă să veghem, ca să nu fim contaminaţi de necurăţii din afară. Dar răul nu este numai în jurul nostru, ci şi înăuntrul nostru; vrăjmaşul nostru este deja înăuntru. Capitolul 12 ne face cunoscut caracterul lui ereditar: „Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmul 51.5). Firea păcătoasă a lui Adam s-a transmis la întreaga rasă; un nou-născut este un potenţial păcătos înainte de a comite vreo faptă condamnabilă şi are nevoie de jertfa lui Hristos tot atât de mult ca un adult.

Capitolele 13 şi 14 spun despre lepră, care întotdeauna reprezintă păcatul sub formă de întinare. Lepra: boală care distruge trupul, contagioasă, înspăimântătoare, anulând sensibilitatea, incurabilă! Înaintea lui Dumnezeu, păcatul are aceleaşi trăsături; el se exprimă prin fapte şi cuvinte, chiar şi la credincioşi. Exemple: în Maria, calomnie (Numeri 12.10); în Ghehazi, lăcomie şi minciuni (2 Regi 5.27); în Ozia, mândrie spirituală       (2 Cronici 26.20).

28 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Isus Hristos, El este Domn al tuturor.

Fapte 10.36


Dacă realizăm că Cel care este Domnul nostru este deopotrivă Domnul tuturor, acest lucru ne va oferi o mare putere atunci când avem de-a face cu sufletele. Când încercăm să-i conștientizăm pe oameni de păcatul de a-L fi lepădat pe Hristos, cât de adesea se eschivează ei replicând: «Noi n-avem niciun amestec în fapta iudeilor și a romanilor săvârșită acum aproape o mie opt sute de ani». Nu că ar fi dificil să răspundem unei astfel de obiecțiuni, dar, dacă accentuăm caracterul actual de Domn al lui Hristos, putem aduce un argument față de care nu există scăpare. Recunosc ei locul care I-a fost dat de Dumnezeu? Se supun ei autorității Sale?

Apoi – căci știm că ei nu fac asta – vor fi atinși în conștiință în mod clar, fiindcă Îl refuză și-L leapădă acum pe Acela care a fost făcut Domn și Hristos. Această armă, dacă este folosită cu pricepere, poate atinge, prin puterea Duhului Sfânt, multe conștiințe și poate produce pocăința față de Dumnezeu. Și asta mai ales atunci când acest adevăr de mai sus este legat de faptul că, dacă ei persistă în a-L refuza pe Hristos acum, în ziua harului, vor fi nevoiți să-L recunoască înaintea tronului de judecată mare și alb, însă din nefericire spre pierzarea lor veșnică.

Este o chestiune vrednică de analizat, dacă nu cumva, atunci când propovăduim evanghelia, oferim omului o prea mare libertate; dacă nu cumva îl plasăm prea mult pe poziția de a alege sau de a refuza. Bineînțeles, responsabilitatea lui nu trebuie niciodată trecută cu vederea, căci tocmai pe acest făgaș îi poate fi atinsă conștiința. Nici nu trebuie să uităm să prezentăm harul, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu; și cu siguranță că orice prezentare a evangheliei trebuie să reprezinte expresia propriei Sale inimi. Acest cadru fiind stabilit, ne putem întreba dacă drepturile lui Hristos ca Domn sunt suficient de subliniate; căci ce alt subiect poate oferi o mai mare gamă de argumente puternice pentru conștiință? Isus Hristos, El este Domn al tuturor.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.

Eclesiastul 11.6


Sara și Margarete Steiff – ursulețul (5)

Tim povestește mai departe:

Margarete a avut un nepot inventiv, Richard, care se preocupa intens cu animalele, pentru a întocmi copii ale acestora cât mai apropiate de realitate. Richard Steiff a proiectat un ursuleț mobil, care putea să-și miște mâinile și picioarele, în timp ce corpul rămânea fix. Era ceva nou pe piață. Margarete nu a fost așa de sigură că oamenilor le va plăcea acest ursuleț special, dar totuși s-a hotărât să producă animalul mobil din stofă. La târgul de jucării din Leipzig, descoperirea lui Richard nu a avut niciun ecou, nimeni nu a cumpărat noul ursuleț. Părea că toată osteneala a fost în zadar.

Dar, la sfârșitul târgului, s-a întâmplat contrariul. Un om de afaceri american a descoperit ursulețul mobil și a comandat trei mii de bucăți. Americanii au fost entuziasmați de noul ursuleț.

— Mulțumesc, Tim, că mi-ai povestit atât de mult despre Margarete. Poți învăța, într-adevăr, multe lucruri din viața ei.

Tim își ia rămas bun.

— Am sperat că așa vei vedea lucrurile.

Poate și tu ai investit cândva mult timp și energie, ca Margarete și Richard în ursuleț, și apoi ai fost dezamăgit.

De exemplu, dacă colegul tău, în ciuda rugăciunilor insistente și a îndemnurilor susținute, nu a arătat interes pentru Domnul Isus și pentru Biblie și nu te-a însoțit la orele de adunare. Dar exact așa cum este nevoie de timp ca dintr-o sămânță să crească o plantă, tot așa adesea este nevoie de mult timp până când sămânța Cuvântului lui Dumnezeu să se deschidă într-o inimă.

Nu te lăsa descurajat de insucces!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15)


     Când poporul Israel a fost amenințat de armatele puternice ale lui Amalec la Refidim, Dumnezeu i-a făcut parte de o victorie supranaturală. Înțelegând că Dumnezeu ducea lupta pentru ei, Moise a zidit un altar închinat lui Iahweh-Nissi: „Domnul este steagul meu.” Rețineți și rostiți des aceste cuvine: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți.” (Exodul 14:14). „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați dinaintea acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15) Ai prins ideea? Atunci, de ce te descurajezi crezând că vei fi înfrânt și încercând să câștigi lupta prin propriile tale forțe? Te angajezi într-un ciclu sterp al pocăinței, al hotărârilor, al luptelor, al înfrângerii și al descurajării, care te va duce la și mai multe regrete.

Singurul conflict spiritual care este câștigat este cel pe care Dumnezeu îl duce pentru tine. El nu Se așteaptă să câștigi lupta, ci să I te predai Lui și să-L lași s-o câștige El în locul tău! „Deci eu nu mai trebuie să lupt deloc? întrebi tu. Ba da, tu trebuie „să lupți lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12). Lupta ta nu este o bătălie epuizantă, ci este lupta credinței. „Dar trebuie să mă lupt și eu la fel ca Iacov?” Să remarcăm două lucruri: Primul, Iacov nu a câștigat prin luptă, ci prin faptul că era prea slab pentru a mai continua să lupte. Pavel a scris: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:10). A doua remarcă: victoria lui Iacov a constat în capitularea sa. Ești epuizat din cauza luptei și ai ajuns la capătul puterilor? Probabil ai ajuns exact unde dorește Dumnezeu să fii! Abandonează-te în mâinile Lui și încrede-te în Iahweh-Nissi, care va câștiga pentru tine! „Nu tu vei lupta, ci Dumnezeu”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 11:29-47


Privind reptilele şi animalele care „se târăsc” pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce provine din „şarpe”. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său”.

27 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru că, dacă a fost neclintit Cuvântul vorbit prin îngeri, … cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, începând să fie vestită de Domnul, a fost întărită față de noi de către cei care au auzit-o?

Evrei 2.2,3


Vechiul Testament prezintă cazuri în care îngerii au vorbit din partea lui Dumnezeu. După patru mii de ani, Fiul – Dumnezeu Însuși – a venit să prezinte „o mântuire așa de mare”. El Și-a întărit mesajul prin multe semne, minuni și lucrări de putere, însă poporul Său L-a respins și L-a dat să fie răstignit. Totuși, a treia zi El a înviat dintre morți! Cartea Fapte ni-L prezintă înălțat la dreapta lui Dumnezeu și lucrând pe pământ, la început prin apostolul Petru și cei împreună cu el, apoi prin apostolul Pavel. Domnul Isus a întărit din cer mesajul lor, dându-le puterea să facă minuni și semne în numele Lui. Aceste minuni captau atenția tuturor, iar Domnul din glorie lucra astfel împreună cu slujitorii Săi.

Evrei 2.2,3 face referire la trei stadii.

1. În timp ce era pe pământ, Domnul Isus a vestit „o mântuire așa de mare”.

2. „Cei care au auzit-o” au întărit-o (au confirmat-o altora).

3. Apoi, din cer, Domnul l-a chemat pe Saul din Tars (Fapte 9.3). El nu fusese cu Domnul pe pământ, nici cu „cei care au auzit” vestirea Domnului. Saul a devenit apostolul Pavel, care la rândul lui le-a vorbit și le-a scris evreilor.

În templul din Ierusalim, într-o viziune, Domnul Isus i-a spus lui Pavel că poporul iudeu nu va primi mărturia lui (Fapte 22.18). Într-adevăr, iudeii l-au respins pe Pavel, așa cum făcuseră cu Stăpânul lui. Totuși, Dumnezeu, în harul Său, a continuat să le dea mărturie – și continuă și astăzi – fiindcă El va avea întotdeauna o rămășiță din Israel care acceptă mântuirea Lui (vedeți Romani 11.5). Va veni în curând timpul când tot Israelul va fi mântuit (versetul 26). Atunci lumea viitoare, „despre care vorbim” (Evrei 2.5), va fi supusă nu îngerilor, ci Fiului Omului.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința și, după ce te vei întoarce, să întărești pe frații tăi. Luca 22.32


Preoția Domnului

Dumnezeu a prevăzut, pentru neputința noastră și pentru totala noastră slăbiciune, preoția Domnului Isus. În versetul de astăzi găsim această lucrare a preoției Domnului față de Petru. Dar Petru încă nu înțelegea nimic despre preoția lui Isus Hristos care i se înfățișa în felul acesta. Petru avea o reală afecțiune pentru Învățătorul său, dar această afecțiune nu putea să-l scape de căderea cea mai gravă.

Lui Petru îi lipsea un lucru esențial: cunoștința, care era absentă în faptele cele mai deosebite din viața sa. Al doilea lucru care îi lipsea lui Petru era puterea. Omenește, era caracterizat de o energie prin care el trebuia să facă față dificultăților, dar era energia firii pământești și aceasta nu-l făcea în stare să depășească dificultățile. Ceea ce îi lipsea era puterea Duhului Sfânt, care este total opusă puterii firii pământești și care nu se arată decât în măsura în care firea veche este judecată. Pentru ca ea să se manifeste, trebuie ca omul să aibă cunoașterea deplinei sale neputințe. Petru nu putea avea nici această cunoaștere, nici această putere, înainte de moartea și învierea Domnului și înaintea darului Duhului Sfânt. Dar experiențele pe care a trebuit să le aibă atunci când nu avea aceste două lucruri i-au fost de folos, iar ele sunt și vor fi de folos și altora. Mai târziu, totul a fost schimbat în viața lui Petru. Cunoașterea Domnului Isus Hristos, puterea, uitarea de sine, lucrările binecuvântate pentru alții, toate acestea s-au regăsit la fiecare pas în viața lui Petru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

„Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu ești Cel Prea Înalt pe tot pământul.” (Psalmul 83:18)


Iudeii Îl numeau pe Dumnezeu Iahweh, nume pe care ei îl considerau „de nepătruns” și „de neîmpărtășit” (și pe care se feresc și să-l rostească!) Numele acesta înseamnă „Eu sunt cel ce Sunt.” El este Creatorul tuturor lucrurilor; o ființă supremă, extraordinară și care nu poate fi pătrunsă. Însă Dumnezeu a dorit să fie cunoscut într-un mod personal. Așa că, El a adăugat la numele Iahweh alte titluri – portrete în cuvinte, ca să-L înțelegem mai bine și să ne putem raporta la El. Poporul Israel a descoperit aceste portrete în cuvinte, în vremuri de criză și de necaz și ele vor fi o încurajare și pentru tine la vreme de nevoie. În aceste zile ne vom uita la câteva dintre ele. Astăzi: Iahweh-Iire, „Domnul va purta de grijă.” Avraam era cât pe ce să-și sacrifice fiul, dar Dumnezeu i-a dat un miel pentru jertfă în locul lui Isaac. Drept răspuns, Avraam L-a numit Iahweh-Iire „Domnul care poartă de grijă”. Lucrul acesta nu se aplică numai lui Avraam.

Noul Testament spune că Domnul vede nevoile noastre și ne oferă răspunsuri. Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.” (Matei 6:32). La fel ca un părinte preocupat, grijuliu și atent, care anticipează fiecare nevoie a copilului său, Dumnezeu oferă soluții la timpul potrivit. Înainte ca încălțămintea unui copil să-i rămână mică, un tată bun îi cumpără alta nouă; copilul nu trebuie să ceară, să negocieze sau să facă o pledoarie. „Atunci de ce nu am ceea ce-mi trebuie?” întrebi tu. Pentru că Dumnezeu știe de ce ai cu adevărat nevoie – tu, în schimb, nu! Ceea ce tu consideri a fi „nevoi” pot fi pur și simplu „dorințe” în ochii lui Dumnezeu. Nu uita – Iahweh-Iire îți vede nevoile, și-ți va purta de grijă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 11:1-28


Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.

Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.
Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.

În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii”! „Fie-vă groază de rău!”, îndeamnă Romani 12.9.

26 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și Avram i-a zis lui Lot: … „Nu este toată țara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine: dacă tu vei merge la stânga, eu voi merge la dreapta; și dacă tu la dreapta, eu voi merge la stânga”. Și Lot și-a ridicat ochii și a văzut toată câmpia Iordanului, că era bine udată peste tot, înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, ca grădina Domnului, ca țara Egiptului, cum mergi spre Țoar. Și Lot și-a ales pentru sine toată câmpia Iordanului.

Geneza 13.8-11


Dacă privim la Lot și la Avraam, vedem că amândoi erau sfinți ai lui Dumnezeu, însă cât de diferiți erau în ce privește umblarea în pace, în bucurie și în apropiere de El! În sensul biblic al cuvântului, Lot era un om drept, care își chinuia zilnic sufletul în Sodoma (2 Petru 2.7,8). Avraam, dimpotrivă, a umblat înaintea lui Dumnezeu.

Încercările lui Lot au fost consecințe ale alegerilor lui lumești. De-a lungul vieții sale a existat multă nesiguranță și ignoranță pe calea sa, iar judecata lui Dumnezeu a caracterizat umblarea sa. Da, el a avut credință – suficientă pentru a călători în Canaan cu Avraam – însă inima sa nu a fost îndreptată către promisiunile lui Dumnezeu, așa cum a fost a lui Avraam. Acest lucru este arătat în mod special de faptul că Lot a ales câmpiile bine udate ale Iordanului, iar Geneza 13.12 ne spune că și-a așezat cortul înspre Sodoma. Mai târziu îl vedem chiar stând la poarta Sodomei. O minte carnală acționează pe baza a ceea ce este plăcut și de dorit și încearcă să apuce cât poate din această lume. Remarcați că Scriptura niciodată nu face referire la Dumnezeu ca fiind „Dumnezeul lui Lot”!

Avraam însă își avea în așa fel inima îndreptată către promisiunile lui Dumnezeu, încât orice alt lucru pălea în comparație cu ele. El a renunțat la avantajele pământești, lăsându-l pe Lot să aleagă primul. A trăit ca străin și călător în această lume, dorind cetatea lui Dumnezeu, pe care o avea înaintea ochilor credinței. „Prin credință a locuit temporar în țara promisiunii, ca într-o țară străină, … pentru că aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.9,10). Calea lui Avraam a fost caracterizată peste tot de comuniunea și de apropierea lui de Dumnezeu, care l-a vizitat pe Avraam și i-a făcut cunoscut planurile Sale, iar Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2.23).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, răscumpărând timpul.

Efeseni 5.15


Sara și Margarete Steiff – fericit cu infirmitatea (3)

Sara și Margarete Steiff – profesia (4)

— Cum se continuă istoria Margaretei Steiff după ce a încheiat școala? vrea să știe Sara de la fratele ei, care tocmai o vizitează la spital.

— Margarete a dorit să devină croitoreasă, povestește Tim. Ea a mers la o școală de croitorie.

Cu toate că trebuia să depună mult mai mult efort decât celelalte fete, ea a învățat să mânuiască bine acul și ața. Împreună cu surorile ei a deschis o croitorie în casa părintească, pe care mai târziu – când surorile ei au avut familiile lor – a condus-o singură. Croitoria mergea bine, astfel încât a putut fi obținută prima mașină de cusut din oraș.

Într-o zi, Margarete a descoperit într-o revistă modelul pentru o perniță de ace, care arăta ca un mic elefant. Ea a cusut câteva exemplare pentru nepoatele și nepoții ei, care le foloseau mai degrabă la joacă. Și alți părinți au cumpărat asemenea elefanți pentru copiii lor.

Margarete primea tot mai multe comenzi și a început să realizeze și alte animale, ca măgari, pisici și cămile. Fabrica ei mică se dezvolta mereu și Margarete a trebuit să angajeze noi croitorese. Fratele ei i-a construit o casă mare pentru această afacere, unde Margarete a putut să și locuiască.

Sara este foarte impresionată.

— Margarete Steiff nu s-a lăsat dusă de val, ci, în ciuda infirmității, a făcut planuri și le-a realizat.

Tim aprobă.

— Exact. Noi doi nu vom întemeia probabil vreodată o firmă, dar putem totuși să trăim orientați spre un scop.

— Ce vrei să spui?

— Ca oameni credincioși, avem scopul de a trăi spre onoarea lui Dumnezeu. El ne dăruiește în fiecare zi un timp liber, pe care noi ori îl irosim și îl umplem cu lucruri neînsemnate, ori îl folosim pentru Dumnezeu și pentru lucrarea Sa. Biblia numește aceasta „răscumpărați timpul”.

Cum poți „să răscumperi” astăzi timpul tău?

continuare pe 29 iunie


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN TIPARE! – Fundația SEER

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31)


     Pentru familia sa, David nu avea să fie niciodată altceva decât un păstor (vezi 1 Samuel 16:11-12). Dar în ochii lui Dumnezeu, el era următorul împărat al lui Israel. E uimitor cum ne cataloghează oamenii încă din momentul nașterii. Cineva va spune că „arăți exact ca el sau ca ea”, ori va încerca să te convingă că ești doar „un elev mediocru”, sau doar o „femeie ștearsă.” Și fără să-ți dai seama, ajungi să crezi evaluările și opiniile lor. Este evident faptul că unii l-au considerat pe Timotei prea tânăr ca să fie lider. De aceea Pavel i-a scris și i-a zis: „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea” (1 Timotei 4:12).

Lista pe care ne-am făcut-o cu defectele pe care le acuzăm la alții poate fi dură și neiertătoare. Ea include lucruri precum a fi sărac, needucat, redus, urât ori diferit din punct de vedere etnic. Luăm în considerare până și greșelile prostești pe care le-au făcut cu ani în urmă. Întreabă-te: ți-ar plăcea să fii măsurat cu aceeași unitate de măsură? Eram sigur că nu ți-ar plăcea!

Când Adam Clarke, unul dintre cei mai prolifici teologi britanici ai secolului al optsprezecelea, era tânăr, tatăl lui i-a zis învățătorului său că nu crede că fiul său se va descurca prea bine la școală. Dascălul i-a răspuns: „Mie mi se pare că e foarte deștept.” Adam a auzit aceste vorbe… și ele i-au schimbat viața; cuvintele pline de optimism ale profesorului l-au scos din tiparul în care-l așezase tatăl său. Clarke a trăit până la șaptezeci și doi de ani, a devenit un bine-cunoscut lucrător metodist, și a lăsat lumii unul dintre cele mai bune comentarii biblice.

Așadar, scapă de etichetele și de gândurile care-ți limitează viața, și începe să visezi. „Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Când Dumnezeu este cu tine, te poți ridica deasupra tuturor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 10:1-20


În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni” pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul” (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El” (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin”, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza).

Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

25 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ați fost circumciși cu o circumcizie nefăcută de mână, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Hristos.

Coloseni 2.11


Prima referință cu privire la circumcizie este în legătură cu Avraam (Geneza 17). El căutase să obțină promisiunea lui Dumnezeu (cu privire la un moștenitor) prin energia cărnii. Apoi, prin circumcizie, el învață în mod practic că promisiunea nu poate fi obținută prin puterea cărnii; în consecință, Ismael, rodul acestei puteri, trebuie îndepărtat. În Ismael, care este imaginea iudeului după carne, vedem ceea ce se poate numi circumcizia rituală: o conformare exterioară lipsită de realitate interioară. Isaac însă a fost circumcis la opt zile după naștere și în el vedem ilustrate ambele aspecte ale adevărului despre circumcizie. El s-a născut dintr-un om circumcis – acesta este aspectul pozițional. Astfel, noi suntem născuți de sus, din sfera în care Hristos a intrat ca om, după ce a murit și a înviat, fiind astfel circumcis, adică pus complet deoparte pentru Dumnezeu. De asemenea, noi suntem circumciși în mod practic, așa cum Isaac a fost circumcis în a opta zi.

În Avraam avem deci circumcizia practică – tăierea împrejur de orice lucrare a cărnii, care caută să se interfereze în lucrurile divine și care nu face altceva decât să le încurce.

În Ismael vedem circumcizia rituală, nu a Duhului, ci a literei.

În Isaac avem circumcizia atât pozițională, cât și practică – născut dintr-un om circumcis, după care a fost el însuși circumcis, la opt zile după naștere.

Ca și credincioși, noi suntem în întregime separați pentru Dumnezeu prin circumcizia lui Hristos. Suntem în El, „care este începutul creației lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3.14). Apoi trebuie să aplicăm în mod practic la sufletele noastre acest adevăr al circumciziei spirituale, pentru ca Satan să nu aibă niciun lucru în noi prin care să lucreze; astfel vom fi ca o citadelă impenetrabilă pentru vrăjmaș.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați după planul Său.

Romani 8.28


Sara și Margarete Steiff – fericit cu infirmitatea (3)

Tim îi povestește surorii sale Sara mai departe din viața Margaretei Steiff:

— Când Margarete a avut opt ani, tatăl ei ar fi dorit ca ea să fie tratată de renumitul doctor Werner, care conducea un spital de copii în Ludwigsburg. Familia însă nu și-a permis să ajungă la acest doctor. De aceea, domnul Steiff a apelat la cei din orașul Giengen să-i ajute, iar aceștia au preluat cu mărinimie costurile pentru tratamentul Margaretei.

— Ce acțiune caritabilă! spune Sara recunoscătoare. Tim aprobă.

— Și astfel, Margarete a pornit într-o călătorie lungă, întâi cu căruța cu cai și apoi cu trenul. Dar, după operația făcută de specialiști și după o lungă ședere într-un hotel dintr-o stațiune în Pădurea Neagră, fata, spre marea dezamăgire a părinților, a rămas tot paralizată.

Margarete a fost foarte necăjită pentru că nu putea umbla, dar până la urmă s-a împăcat cu situația. Ea și-a căutat preocupări pline de sens, avea grijă de copii, în timp ce mama lucra, și a învățat chiar să cânte la țiteră, ceea ce făcea ca brațul ei drept să fie mai mobil.

Sara rămâne pe gânduri, apoi exclamă:

— Uimitor! Oare a crezut că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ei?

— Posibil, spune Tim, dar aceasta nu ne-a zis învățătorul. Dar știu sigur că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ta și a mea. El ne promite că, pentru noi, toate lucrurile lucrează spre bine.

Lucrează, într-adevăr, toate lucrurile spre bine pentru cei care sunt copiii lui Dumnezeu? Chiar și bolile?

Da, căci așa cum un giuvaergiu pune un metal prețios în arșița focului pentru a-l face mai frumos, Dumnezeu formează caracterul tău mai ales în timpurile de necaz. Tocmai atunci poți să vezi că Domnul este lângă tine. El nu te lasă singur nici măcar o clipă.

Dumnezeu poate folosi boala pentru ceva bun!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI FUGI DE DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov” (Geneza 32:25)


Când încerci să fugi de Dumnezeu, te lovești de El la fiecare cotitură. Așa i s-a întâmplat lui Iacov. A fugit de mânia fratelui său Esau, iar când lucrurile s-au înrăutățit și în casa socrului său, a plecat și de acolo. În cele din urmă, când nu a mai putut să fugă, Iacov a capitulat în fața lui Dumnezeu, într-un loc numit Peniel. Acolo numele lui a fost schimbat din Iacov Înșelătorul în Israel, care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu.”

Biblia spune: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov” a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” (v. 24-28).

Când Dumnezeu i-a dislocat lui Iacov șoldul, în esență El i-a spus: „Alergatul tău s-a sfârșit și faptul că șchiopătezi îți va aminti mereu că ești dependent de Mine.” Toți avem nevoie de o „experiență ca a lui Iacov.” Oswald Chambers a spus că atunci când Dumnezeu dorește să folosească un om, „îl atenționează, îl lovește și prin lovituri puternice îl convertește.” Tot ceea ce-și dorise Iacov, a găsit când a alergat în brațele lui Dumnezeu. Același lucru este adevărat și poate fi valabil și pentru tine, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 9:1-24


Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …” (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni”, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine” (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Domnul în „predica de pe munte”: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem într-un mod potrivit!

24 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și s-a făcut o furtună puternică de vânt și valurile loveau în corabie, încât era aproape să se umple. Și El era la cârmă, dormind pe căpătâi.
Dar Domnul a trimis un vânt tare pe mare și a fost o furtună puternică pe mare și corabia era amenințată să fie sfărâmată … Iona coborâse în partea de jos a corabiei și se culcase și dormea adânc.

Marcu 4.37,38; Iona 1.4,5


Încă o zi din slujba Domnului neobosită și plină de dragoste, pe drumul ascultării, se apropie de sfârșit. El (ale Cărui lucrări au fost așa de multe, încât, dacă s-ar fi scris una câte una, ucenicul de la sânul Său, care cunoștea se pare cele mai multe dintre ele, n-a putut adăuga decât că în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile care s-ar fi scris) poruncise ucenicilor Săi să treacă de partea cealaltă a lacului. El dă drumul mulțimii, iar corabia, cu încărcătura ei prețioasă, părăsește țărmul. Dar Satan, prințul puterii văzduhului, cunoștea și el ce conținea acel vas fragil. Așa că încearcă să-l scufunde împreună cu tot ceea ce era în el și Care îi era atât de insuportabil. Pentru că furtuna care a urmat, spre deosebire de cea din cazul lui Iona, n-a venit de la Dumnezeu, ci de la Satan.

Ce diferență între aceste două furtuni! În prima vedem un slujitor al lui Dumnezeu mergând după voia lui proprie și care, cu indiferență, doarme dus în timpul calamității provocate de neascultarea sa. În celălalt caz Îl găsim pe Fiul ascultător al lui Dumnezeu, a cărui mâncare era să facă voia și lucrarea Celui care-L trimisese. Cel mai smerit și mai supus dintre toți slujitorii doarme, în mijlocul furtunii, pe un căpătâi, la cârmă, în timp ce valurile dezlănțuite lovesc fragila corabie, umplând-o cu apă și amenințând astfel să o scufunde. Însă în acea micuță ambarcațiune era Unul mai mare decât Iona. Nu găsim aici replica îndreptățită a căpitanului păgân trezindu-l din somn pe prorocul nepăsător, ci necredința egoistă a ucenicilor care, gândindu-se doar la propriul lor pericol, cu un reproș dur și cu o mână aspră Îl trezesc pe Învățătorul lor din somnul Său binemeritat. Puțin se gândeau ei în acele momente la cine era Acela care dormea atât de liniștit la cârmă. Cum ar fi putut corabia lor, oricât de fragilă, să se scufunde, iar ei să se înece, cu un astfel de Căpitan, care nu era altul decât Creatorul cerului și al pământului, Fiul Dumnezeului Celui viu? Petru Îl recunoscuse ca fiind așa, însă uitase acest lucru acum. „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” Ce cuvinte adresate unui așa Învățător!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune.

Romani 12.12


Sara și Margarete Steiff – accident de călărie (2)

Tim o vizitează pe sora lui, Sara, la spital și îi povestește:

— Sara, astăzi la școală ni s-a relatat despre viața Margaretei Steiff. Este întemeietoarea renumitei fabrici de jucării.

Sara dă din cap cu interes scăzut.

— Cred că n-ai știut până acum că această femeie n-a putut merge, continuă Tim. Mai mult, a avut probleme la brațul drept.

— Oh! În privirea Sarei apare compătimirea. Pe timpuri a fost desigur mai dificil decât acum.

— Dacă vrei, îți povestesc puțin din viața ei, propune Tim, iar Sara este de acord. Margarete Steiff a venit pe lume în anul 1847 în Giengen. Copil fiind, a paralizat și de atunci tot timpul a trebuit să aștepte ajutorul altora. Dar, pe cât era posibil, ea ruga să fie dusă afară, pentru a fi împreună cu alți copii; și a inventat jocuri în care se putea juca și ea.

Când Margarete a ajuns la vârsta școlară, frații ei au dus-o într-o căruță până la școală, iar acolo Margarete trebuia să aștepte până când o vecină o ducea pe trepte în clasă. Cu multele ei îngrădiri, ea a rămas totuși o fată veselă.

— Hm. Nu știu dacă eu aș putea să mai fiu bucuroasă în asemenea condiții, spune Sara ezitând.

Mulțumirea nu cade nimănui în poală. Chiar apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulțumit în mine însumi, în împrejurările în care mă găsesc” (Filipeni 4.11).

De la cine se poate învăța așa ceva? Desigur, de la Isus Hristos, care a spus: căci Eu sunt blând și smerit cu inima (Matei 11.29)! Dacă te știi păzit în dragostea Sa, atunci poți să suporți, cu ajutorul Său, și lucruri grele.

Învață să fii mulțumit!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUPE-O CU TRECUTUL! – Fundația SEER

„…a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)


Îți aduci aminte de femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus? „A venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” Această femeie a oferit Domnului Isus tot ceea ce a avut ea mai de preț. Nu numai că era un ulei extrem de scump, dar el o ajuta și în meseria ei. Faptul că a spart vasul a fost modul ei de a o rupe cu trecutul. Ea a renunțat la vechiul mod de viață prin faptul că a oferit mirul lui Isus. Îți aduci aminte de trezirea care a avut loc în Efes? Cei ce practicau vrăjitoria și-au ars sulurile în public. Valoarea acelor suluri a fost estimată la 50.000 de drahme. Drahma era o monedă de argint care valora cât câștigul pe o zi. Asta înseamnă salariul pe 138 de ani! Sulurile ar fi putut fi vândute și banii s-ar fi putut păstra, dar astfel și-ar fi vândut sufletele. În schimb, ei au făcut o declarație de credință în valoare de milioane de… ce monedă puternică doriți dvs.!

Problema noastră este că ne dorim ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru noi, în timp ce noi ne ocupăm tot de aceleași lucruri vechi. Ne dorim ca El să ne schimbe situația, fără să ne schimbe pe noi deloc. Dar dacă Îi cerem lui Dumnezeu vin nou, avem nevoie de un burduf nou. Schimbarea este o monedă cu două fețe pe care scrie: gata cu cele vechi, iată că toate sunt noi! Majoritatea dintre noi ne blocăm din punct de vedere spiritual pentru că facem mereu aceleași lucruri, dar așteptăm rezultate diferite. Rutina spirituală este o componentă crucială a creșterii spirituale, dar când rutina devine un soi de plafonare, trebuie s-o schimbăm.

Dacă vrei ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru tine, rupe-o cu trecutul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 8:22-36


În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dumnezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).
Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el legănat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl,aşa fac” (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un sentiment adânc că Domnul are drepturi depline asupra inimilor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe urechile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noastre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.

23 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

[Preotul] Hilchia a răspuns și a zis scriitorului Șafan: „Am găsit cartea legii în casa Domnului” … Și scriitorul Șafan l-a informat pe împărat, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Și Șafan a citit din ea înaintea împăratului.

2 Cronici 34.15,18


Iosia (3) – Cartea Legii este găsită

Împăratul Iosia începuse o lucrare de curățire și de reparare a templului. Existau multe lucruri de scos afară sau de reparat, lucruri apărute din cauza neglijenței sau a idolatriei. Este deopotrivă uimitor și instructiv să vedem câtă pagubă poate fi făcută casei lui Dumnezeu atunci când poporul Său cade în idolatrie. Vedem că același lucru s-a întâmplat și în istoria Bisericii.

Când preotul Hilchia și lucrătorii făceau lucrarea de curățire a templului, au găsit cartea Legii (Pentateuhul, cel mai probabil). Starea spirituală joasă din Iuda este dovedită de faptul că mai exista doar o singură copie a Legii, într-atât de mult fusese neglijat Cuvântul lui Dumnezeu! Dumnezeu însă a lucrat și Și-a păstrat Cuvântul, așa cum face El întotdeauna, lucru pentru care și noi astăzi suntem atât de mulțumitori.

Când Șafan a adus cartea Legii la împărat, el a numit-o în mod simplu „o carte”. Aceasta poate să însemne că nici măcar nu era sigur ce carte era aceea, cu toate că era un cărturar. Iosia s-a smerit adânc atunci când această ultimă copie a Cuvântului lui Dumnezeu a fost găsită (2 Cronici 34.14-19). El a dovedit astfel că era sensibil la Cuvântul lui Dumnezeu și că simțea cât de mult încălcase poporul Legea lui Dumnezeu. De fapt, fiecare împărat al lui Israel ar fi trebuit să scrie el însuși o copie a Legii și să o citească în toate zilele vieții sale (Deuteronom 17.18,19), însă este limpede că așa ceva nu se întâmplase. Orice trezire adevărată din istoria Adunării a început cu o foame și cu un interes reînnoit după Cuvântul lui Dumnezeu. În zilele noastre suntem binecuvântați cu multe copii, ediții și traduceri ale Bibliei, mai multe decât au existat vreodată în istorie. Să ne aducem însă aminte că celui care i s-a dat mult i se va cere mult!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De aceea și noi … să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței.

Evrei 12.1,2


Sara și Margarete Steiff – accident de călărie (1)

Într-un ritm alert, Sara își dirijează scaunul cu rotile prin coridorul îngust al spitalului și tocmai reușește să împiedice o ciocnire cu fratele ei care părăsește în acest moment liftul.

— Ei, nu ne aflăm aici la curse de cai, o salută Tim râzând.

— Nu este nimic de glumit! izbucnește Sara. Imediat, amintirile revin: motorul gălăgios al mașinii de teren care i-a speriat calul, apoi căderea fatală…

— De ce a trebuit să mă lovesc tocmai la ambele picioare? întreabă ea cu lacrimi în ochi. Se poate să mai dureze încă multe săptămâni până când Sara să poată iarăși călări.

Tim își cere scuze pentru cuvintele sale necugetate și împinge scaunul cu rotile în sala de așteptare a spitalului. Apoi se uită la Sara cu seriozitate.

— Sara, ți-ai pus vreodată invers întrebarea? De ce nu ți-a fost lovită, de exemplu, coloana vertebrală? Puteai rămâne paralizată!

— Vrei să spui că acum mai trebuie să fiu și mulțumită? se repede Sara. Nu este așa de simplu.

Tim dă din cap.

— Așa este. Mă rog lui Dumnezeu ca El să-ți dea putere. Vrând să o încurajeze, îi pune surorii sale în poală un cal de pluș micuț și arătos. Chiar dacă Sara are deja paisprezece ani, încă mai are o slăbiciune pentru animalele de pluș.

— Mulțumesc, Tim!

Să fii mulțumitor când strălucește soarele, când ai realizat ceva, este simplu.

Dar să fii mulțumitor în timpurile când îți merge rău, este oare posibil? Dacă te uiți încrezător la Domnul Isus, adevărata Lumină, poți vedea cum El alungă neliniștea inimii tale.

Privește la Isus!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ SĂ ALERGI! – Fundația SEER

„Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)


Atleții experimentați știu dacă pot continua alergarea, și prin motivare și auto-încurajare își refac forțele. Unii numesc starea aceasta „extazul alergătorului”: o eliberare de adrenalină care te face să simți că poți alerga toată ziua.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este aceasta: continuă să alergi până îți redobândești forțele!

Pavel spune: „să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima, și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3).

Să remarcăm cuvântul „a suferit.” Nu lăsa ca ceea ce se întâmplă în jurul tău să saboteze ceea ce lucrează Dumnezeu în tine. Generic vorbind, perspectiva îți este afectată de ceea ce se întâmplă acum în viața ta. Un om care se îneacă nu este prea impresionat de ceva bun care urmează să se întâmple mâine; el are nevoie de ajutor astăzi. Nu uita că situația prin care treci în prezent este temporară.

Cu alte cuvinte: și asta va trece!

În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Isaia: „Mângâiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru… strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită” (Isaia 40:1-2). Apoi El a mers mai departe și (în vers. 4-5) le-a făcut această promisiune extraordinară: „orice munte și orice deal să fie plecate… Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.”

Proclamă biruința în Numele Domnului peste tine astăzi… și continuă să alergi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 8:1-21


În primele şapte capitole am studiat subiectul jertfelor şi ajungem acum la cel al preoţiei. Dacă păcătosul are nevoie de o jertfă, credinciosul, la rândul său, are nevoie de un preot pentru a-şi exercita serviciul care îi este încredinţat. Acum, în Hristos, noi avem şi una şi alta. El este Cel care S-a oferit pe Sine Însuşi, victimă perfectă, pentru a ne pune în relaţie cu Dumnezeu şi tot El este Cel care împlineşte în prezent funcţiile Marelui Preot pentru a ne menţine în această relaţie. El a trebuit deci să fie sacrificiu (jertfă) înainte de a fi Sacrificator (Preot).

În cap. 29 din Exod am văzut instrucţiunile date de Domnul lui Moise pentru consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Sosise momentul pentru desfăşurarea acestei ceremonii. Întreaga adunare a lui Israel fusese chemată la intrarea cortului întâlnirii pentru a-l vedea pe Aaron îmbrăcând veşmintele gloriei şi ale frumuseţii. Cu cât mai măreaţă este viziunea pe care epistola către Evrei, numită adesea «epistola cerurilor deschise», o oferă privirilor credinţei noastre! Ne invită să luăm aminte „la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus„, îmbrăcat în caracterele glorioase ale preoţiei Sale (Ev.3.1).

22 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea … cu azimele curăției și ale adevărului.

1 Corinteni 5.7,8


Să privim pe scurt la lucrurile care țineau de sărbătoarea Paștelui. Sângele de pe tocul ușii forma temelia simplă a siguranței israelitului. Există însă și alte lucruri interesante, de mult folos spiritual pentru noi.

Mai întâi vedem că mielul trebuia fript la foc. Niciun alt proces de preparare nu putea fi folosit. Focul trebuia să acționeze direct asupra trupului mielului, fiind astfel o imagine a intensității suferințelor lui Hristos, atunci când Persoana Sa binecuvântată a fost expusă acțiunii depline a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului.

A te baza pe siguranța sângelui vărsat era un lucru diferit de a mânca mielul fript la foc. De aceea, apostolul spune: „Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și comuniunea suferințelor Lui” (Filipeni 3.10). Aici vedem dorința unuia care deja se baza pe sânge. Comuniunea suferințelor lui Hristos este puțin cunoscută chiar și de cei care se sprijină pe sângele lui Hristos; dacă această comuniune ar fi cunoscută mai mult, ar exista o mai adâncă experiență și o mai mare putere în lucrarea creștină. Prea adesea ne mulțumim să cunoaștem valoarea sângelui, fără să ne mai hrănim însă cu Mielul și pierdem astfel mult din privilegiul părtășiei personale cu Hristos.

Nu este vorba doar de lucrarea care a fost făcută, ci de Cel care a făcut-o. Lucrarea este răspunsul divin la dorințele celui păcătos, iar Persoana care a făcut lucrarea este ceea ce răspunde dorințelor celui devenit credincios. Și cu cât cel credincios va putea să-L cunoască mai mult pe Hristos, cu atât se va putea baza mai mult pe lucrarea Sa.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Luca 19.10


Căutarea și mântuirea

Fiul lui Dumnezeu a venit din cer la noi în urmă cu circa 2.000 de ani. El a intrat ca Om în situația noastră, pentru a ne întâlni în har.

Isus Hristos a știut dinainte că noi ne vom îndepărta de Dumnezeu și că vom păcătui. Totuși El nu a venit să ne judece și să ne pedepsească. Dimpotrivă! A vrut să ne arate că Dumnezeu ne iubește. De aceea a făcut bine oamenilor. El a vindecat bolnavi, le-a dat flămânzilor de mâncare și a întors la viață pe cei morți. Fiecare poate recunoaște că Domnul Isus a vrut numai ce este mai bun pentru oameni.

El nu a căutat în primul rând bunăstarea noastră exterioară, ci rezolvare pentru legătura noastră distrusă cu Dumnezeu:

Isus Hristos a venit pentru a-i căuta pe cei pierduți. În viața noastră îndărătnică ne-am îndepărtat de Dumnezeu și ne-am rătăcit. În ciuda tuturor eforturilor, nu am găsit calea înapoi spre El. Atunci Mântuitorul ne-a arătat că El este Calea spre Dumnezeu. Dacă ne întoarcem și ne încredințăm Domnului Isus, ajungem într-o relație fericită cu Dumnezeu.

Isus Hristos a venit pentru a-i mântui pe cei pierduți. Prin păcatele noastre ne-am făcut vinovați înaintea lui Dumnezeu și am atras mânia Sa dreaptă asupra noastră. Dar nu trebuie să mergem pentru veșnicie în pierzare. Mântuitorul a murit la cruce, pentru ca, prin credința în El și în lucrarea Sa de mântuire, să fim salvați.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-L LA ÎNCERCARE PE DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Pocăiți-vă” le-a zis Petru…” (Faptele Apostolilor 2:38)


La avizierul unei biserici era anunțată: „Săptămâna punerii la încercare a lui Dumnezeu.” Ideea era destul de simplă: Îl puneai la încercare timp de o săptămână și, dacă nu-ți plăceau rezultatele, te puteai întoarce la vechiul tău stil de viață.

Petru nu a spus mulțimii adunate în Ziua Cincizecimii să-L pună la încercare pe Dumnezeu timp de o săptămână. El le-a strigat: „Pocăiți-vă… și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (v. 38-39).

Peștele nu încearcă apa; el are nevoie de apă pentru a supraviețui. Planta nu pune la încercare solul; ea are nevoie de sol pentru a crește. Tot astfel, noi nu-L punem la încercare pe Dumnezeu; noi avem nevoie de El, deoarece există un gol în lăuntrul nostru pe care numai El îl poate umple! Dumnezeu dorește mai mult decât să intre în viața ta!

„Dar mă lupt cu anumite slăbiciuni,” vei spune tu. Să știi că toți ne-am născut cu anumite predispoziții, unele mai evidente decât altele. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi trebuie să se „nască din nou” (Ioan 3:3), așa cum i-a explicat Domnul Isus lui Nicodim. Desigur, el avusese o naștere naturală, dar Nicodim avea nevoie și de o naștere spirituală pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea și garanția cerului au loc imediat; tot ce trebuie să faci este să-ți pui încrederea în Hristos. Apoi, supunerea ta sub autoritatea Domnului Isus este un proiect la care vei lucra de la nașterea ta din nou până în Noul Ierusalim.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 7:22-38


Imagine a comuniunii celui răscumpărat cu Dumnezeu şi cu fraţii, jertfa de mulţumire era singura la care fiecare îşi primea partea lui. Dumnezeu Îşi avea partea Lui, şi anume grăsimea şi sângele, care vorbesc de drepturile Sale asupra devotamentului nostru şi asupra vieţilor noastre. Aaron şi fiii săi primeau pieptul legănat şi spata ridicată (v.34), simbolizând afecţiunea şi puterea celui răscumpărat, care Îi aparţin lui Hristos şi alor Săi. În sfârşit, adoratorul însuşi primea de acolo mijloace de subzistenţă. Observăm, de asemenea, că hrana preoţilor depindea de jertfele de pace. Energia spirituală pe care cel credincios o va putea angaja în slujirea Domnului decurge din comuniunea pe care va fi realizat-o cu El. Cele două epistole către Corinteni confirmă aceasta.

Prima se ocupă de comuniune, cea de-a doua de subiectul servirii.

Slujba noastră va fi folositoare şi binecuvântată în măsura în care ne vom hrăni cu Jertfa de mulţumire desăvârşită şi, urmând exemplul Lui, ne vom aduce trupurile ca jertfe vii, sfinte, plăcute
lui Dumnezeu … (Romani 12.1). Iată secretul pentru a deosebi, conform aceluiaşi capitol, care este „voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită” (v.2) şi pentru a o putea apoi împlini cu bucurie (v. 3-8).

21 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Vedeți deci cu grijă cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți, răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele.

Efeseni 5.15,16


Timpul este un lucru extrem de prețios. Fiindcă este ireversibil și nu poate fi înlocuit, trebuie să fim foarte atenți cum ne petrecem zilele – și chiar minutele. Timpul este un dar de la Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu suntem stăpâni ai lui, ci doar administratori, iar într-o zi va trebui să dăm socoteală pentru felul în care l-am folosit. Potrivit versetului de mai sus, există doar două feluri în care îl putem folosi: ca înțelepți sau ca neînțelepți.

Să vedem mai întâi ce înseamnă să ne folosim timpul ca niște înțelepți. Cei care înțeleg că zilele lor Îi aparțin lui Dumnezeu au grijă cu privire la felul în care trăiesc. Scopul lor este să înțeleagă voia Domnului și să-și alinieze activitățile cu țelurile Lui. Pe măsură ce caută călăuzire în fiecare zi printr-o comuniune intimă cu El, prin Cuvânt și prin rugăciune, ochii lor spirituali sunt deschiși tot mai mult pentru a discerne oportunitățile puse la dispoziția lor de către Dumnezeu.

Însă cei care își folosesc timpul ca niște neînțelepți nu dau atenție felului în care trăiesc. Unii sunt neproductivi și leneși, alții trăiesc pentru propriile plăceri, însă toți ratează scopul lui Dumnezeu pentru viețile lor. Există și unii care sunt foarte ocupați și sârguincioși în lucruri care nu constituie voia lui Dumnezeu pentru ei, ceea ce face ca de asemenea timpul lor să fie irosit.

Pentru a folosi toate oportunitățile, trebuie să ne începem ziua cu Domnul, să ne supunem voii Lui și să-I cerem ca El să ne direcționeze activitățile. Niciunul dintre noi nu dorește ca, odată ajuns în cer, să descopere că, deși a fost ocupat aici cu diferite activități, a eșuat în a-și investi timpul în vederea eternității.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată. Ci, în toate privințele, arătăm că suntem niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.

2 Corinteni 6.3,4


Puterea exemplului

Era bolnav de 12 ani și nu mai putea să meargă. Chiar și să vorbească îi venea greu. Soția lui îl îngrijea cu multă dragoste și dăruire. Amândoi erau credincioși. Deși se aflau într-o stare grea, ei se încredințau Domnului Isus. În fiecare zi venea o soră medicală și se interesa de cei doi. Avea o comportare plăcută și ei o așteptau și prețuiau vizitele ei.

Când au aflat că asistenta lor s-a îmbolnăvit și că nu mai putea veni la ei, s-au întristat foarte mult.

Erau foarte mirați, deoarece acea soră medicală părea să fie foarte sănătoasă. Atunci femeia s-a hotărât să o viziteze la clinică. Acolo a aflat că acea femeie suferea de o boală foarte grea și că nu se aștepta la însănătoșire. Dar mai mare i-a fost mirarea când, așezându-se lângă patul acelei tinere, a putut auzi mărturia ei de credință:

„Eu sunt fericită și nu îmi pare rău de nimic. Când v-am văzut zilnic întăriți și mângâiați în părtășia cu Domnul Isus Hristos, atunci am vrut să cunosc secretul dumneavoastră. Mi-am cumpărat o Biblie din care, desigur, dumneavoastră ați primit credința. Și acum Îl cunosc și eu pe Domnul Isus ca Salvatorul meu. Mărturia vieții dumneavoastră m-a condus la El”.

Vizitatoarea s-a întors foarte mișcată – dar totodată fericită – la soțul ei acasă și împreună I-au mulțumit Domnului pentru lucrarea la inima sorei medicale.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCHIMBAREA POATE ÎNCEPE CU TINE – Fundația SEER

„Să zidești… un altar Domnului, Dumnezeului tău.” (Judecători 6:26)


Cu toții cunoaștem persoane care au făcut ceva cu adevărat rău și care au încercat să ascundă fapta sau să dea vina pe altcineva. De multe ori încercăm să ne scuzăm
spunând că slăbiciunile noastre sunt ereditare, sau încercăm să dăm vina pe trecutul nostru pentru greșelile pe care le facem: „așa am fost crescut”, „nu am știut să fac altfel”, „nu-i vina mea” etc. Uneori chiar ascundem greșelile pe care le-a făcut familia noastră în trecut, crezând că se reflectă negativ asupra noastră. Când vine vorba de educația pe care am primit-o și de arborele nostru genealogic, uneori cel mai bun lucru este să învățăm din greșelile lor! Dar prin harul lui Dumnezeu putem schimba multe cu privire la viitorul nostru.

Poate părinții tăi au trăit într-o orbire spirituală, dar tu poți umbla în lumina Cuvântului lui Dumnezeu – și îți poți lua și familia cu tine. Ghedeon, un erou al Vechiului Testament, a crescut într-o familie de închinători la idoli. De fapt, toți oamenii din cetatea lor făceau la fel. Dar Dumnezeu avea planuri pentru Ghedeon, așa că îngerul Domnului l-a vizitat într-o zi și i-a zis: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău… Să zidești apoi… un altar Domnului, Dumnezeului tău” (v. 25-26). Pentru Ghedeon nu era un lucru ușor, pentru că „se temea de casa tatălui său și de oamenii din cetate.” Când a acționat prin credință și în ascultare de Dumnezeu, oamenii din cetate au vrut să-l ucidă. Dar pentru că Ghedeon i-a spus „da” lui Dumnezeu, în ascultare, el a ajuns să schimbe întreaga familie.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Schimbarea în familia ta poate începe cu tine! Firește! Dacă nu cu tine, atunci cu cine altcineva?!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 7:1-21


Epistola către Romani ne învaţă că Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de două probleme: cea a păcatelor, până la cap. 5.11, apoi de cea a păcatului, până la cap. 8. A trebuit să condamne pomul tot aşa cum a condamnat şi fructele, păcatul din firea noastră în aceeaşi măsură cu rezultatele lui. Cerând o jertfă pentru vină (fapta comisă) şi o alta pentru păcat (rădăcina acestei fapte), Dumnezeu ne învaţă că lucrarea lui Hristos răspunde la aceste două nevoi ale păcătosului.
Legea jertfei de mulţumire ilustrează condiţiile necesare pentru a fi realizată comuniunea creştină: jertfa de mulţumire era adusă ca urmare a acţiunii iertării (v.12; 1 Cor. 10.16), cu caracter voluntar (de bunăvoie), cu bucurie (v. 16; 2 Cor. 8.4), departe de orice contact cu necurăţia (v.21). În timp ce jertfele pentru păcat erau aduse pentru că cineva nu era curat, la jertfele de pace puteau avea o parte numai israeliţii care erau curaţi      (v. 19). Oricine atingea carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt (6.27), în timp ce, invers, orice necurăţie întina jertfa de pace. Noi ne îngrijim de curăţia alimentelor noastre. Să ne îngrijim şi mai mult ca nici o necurăţie din duhul nostru să nu întrerupă comuniunea a cărei imagine este această jertfă.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: