Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 7, 2019”

7 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iată, un fiu se va naște casei lui David; numele lui va fi Iosia.
1 Împărați 13.2


Iosia (1) – Un vas ales

Au fost cazuri în istoria poporului lui Dumnezeu când El a ridicat anumiți oameni pentru împlinirea unor lucrări importante, în perioade critice. Astfel de cazuri pot fi văzute atât în Scriptură, cât și – mai târziu – în istoria Bisericii.

Un om al lui Dumnezeu a profețit că Dumnezeu avea să ridice un urmaș al lui David, care va distruge altarul idolatru al lui Ieroboam și va arde pe el oasele preoților falși. Această profeție a fost împlinită după trei sute de ani. Ea a fost atât de sigură și de exactă, încât a specificat chiar și numele celui care urma să o împlinească – un om numit Iosia. Lucrurile s-au întâmplat exact așa cum au fost profețite (2 Împărați 22.14-20).

Când deschidem Noul Testament, vedem același lucru. Pavel le-a spus galatenilor că Dumnezeu îl pusese deoparte pe când era în pântecele mamei lui. Însă, mai târziu, el fusese educat ca fariseu și devenise prigonitor al Adunării, până când Dumnezeu l-a chemat prin har (Galateni 1.15). Pe când era încă în pântecele mamei sale, ochiul lui Dumnezeu fusese asupra lui, fiindcă era un „vas ales” (Fapte 9.15). Vedem același lucru cu privire la profetul Ieremia (Ieremia 1.5).

Cu câteva sute de ani în urmă s-a născut în Anglia un om pe nume George Whitefield. După ce s-a întors la Dumnezeu, el a început să predice mulțimilor în aer liber, într-o perioadă când o astfel de manieră de a predica era nemaiîntâlnită și chiar considerată a fi un sacrilegiu. Totuși, zeci de mii de oameni L-au cunoscut pe Hristos în urma unor astfel de predici. Este interesant că numele lui (Whitefield înseamnă „câmp alb”) a fost ca o confirmare a slujbei pe care el a împlinit-o, predicând pe „ogoare albe”, „gata pentru seceriș” (Ioan 4.35). Cu adevărat, Dumnezeu Își cunoaște slujitorii înainte de a-i chema. Acest lucru trebuie să fie o încurajare pentru noi.

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Domnul a zis: „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința”.
Luca 22.31,32


Cernerea

Desfășurând binecuvântările primite de Petru de la începutul chemării lui, ar putea să ni se pară că el nu mai avea nimic de învățat. Rămâne însă un lucru, fără de care toate aceste binecuvântări sunt fără efect, anume judecarea firii pământești și cunoașterea totalei sale neputințe înaintea lui Dumnezeu. Vrăjmașul, Satan, a cerut să-i poată cerne ca pe grâu pe sărmanii ucenici. Vrăjmașul s-a folosit de un moment potrivit pentru planurile sale. Când Domnul le-a fost luat și când ucenicii au fost fără apărare, el a cerut să-i cearnă, știind că, dacă Dumnezeu ar fi acceptat, nu ar fi rămas nimic din ei. Astfel, Satan gândea să-i smulgă de la Hristos. Dar se înșela! Fără îndoială, în sită nu ar fi rămas nimic din om, dar ceea ce Dumnezeu a lucrat în ucenici trebuia să rămână. În ura lui, Satan pierdea din vedere că nu are nicio putere asupra lui Dumnezeu și asupra celor care vin la Domnul.

Dumnezeu a permis cernerea, dar El Și-a arătat harul și dragostea față de Petru și față de ucenici. Simon a fost lăsat în mâinile vrăjmașului pentru a învăța să se cunoască pe sine. Erau necesare astfel de căi pentru a-l binecuvânta; Petru trebuia să cadă și să fie cernut de Satan, pentru a i se deschide ochii. Și chiar dacă vrăjmașul își desfășura lucrarea, Hristos a început-o pe a Lui înaintea acestuia: „Dar Eu M-am rugat pentru tine”. El a mijlocit pentru Petru chiar înainte să treacă prin cernere, indiferent de ce era în conștiința lui Petru. Mijlocirea din partea Domnului a avut loc fără ca Petru să știe ceva.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU PENTRU „LUCRURI BUNE” – Fundația SEER

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11)


Crucea dovedește cât de mult ne iubește Dumnezeu. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată… toate lucrurile?” (Romani 8:32). „Toate lucrurile” înseamnă toate lucrurile! Dacă lucrul acesta a fost promis în Cuvântul lui Dumnezeu, e voia lui Dumnezeu – așa că nu te mulțumi cu mai puțin. Dar trebuie să stai neclintit în abordarea ta, altfel nu va funcționa (vezi Iacov 1:6-8). Psalmistul a spus: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte” (Psalmul 27:4). Spune-i lui Dumnezeu exact ce dorești. Și dacă umbli în ascultare și cauți să-I fii pe plac, fii plin de încredere când vii înaintea Lui. „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21). Dar ai grijă: vinovăția subminează credința! Când lași păcatul să pătrundă în viața ta, devii neliniștit în prezența lui Dumnezeu, și e greu să crezi că vei mai avea rezultatele pe care le aștepți. Așa că rezolvă-ți păcatul numaidecât. Minunile li se întâmplă celor credincioși – deci întoarce-te – de unde ai căzut – la Dumnezeu, și El îți va dărui ceea ce-ți dorești. El nu Și-a schimbat planurile cu privire la viața ta. Împrejurările și anotimpurile se schimbă, dar „cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (vezi Isaia 40:8). Domnul Isus a zis: „Cu cât mai mult Tatăl vostru… va da lucruri bune celor ce I le cer!” Să remarcăm că El ne va da doar „lucrurile bune”, deoarece „Domnul… nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Când Dumnezeu spune nu, asta înseamnă că ceea ce-I ceri nu-i un lucru „bun” pentru tine. Încrede-te în El – El ți-a pregătit ceva mai bun, de fapt – tot ce este cel mai bun!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:21-31


Dumnezeu cere ca leviţii să facă un inventar exact al celor confecţionate şi date pentru Casa Lui. El nu uită nimic, nici ultimul ac, nici cel mai mărunt cârlig, ştiind cât l-a costat pe fiecare dintre cei care au adus obiectele. Domnul Isus, stând în faţa intrării în tezaurul Templului, privea mulţimea care-şi aducea darurile şi El a apreciat în mod deosebit cei doi bănuţi aduşi de o văduvă săracă, pentru că acest dar însemna pentru ea predarea deplină, aceştia fiind „tot ce avea ca să trăiască” (Luca 21.1-4).

Ligheanul de aramă menţionat ieri vorbeşte în acelaşi fel. Era făcut din oglinzile femeilor care, urmându-l pe Moise, au ieşit afară, la cortul întâlnirii (v. 8). În prezenţa lui Dumnezeu şi prin zelul pentru casa Lui, inimile lor au fost mişcate să renunţe la preocuparea cu propria persoană, sugerată de oglinzi (Matei 16.24-25). Şi acest lucru este apreciat de Dumnezeu şi consemnat în Cuvântul Său. Cât despre argintul strâns la numărătoarea poporului, el a fost folosit pentru facerea postamentelor stâlpilor şi scândurilor. Totul are la bază glorioasa răscumpărare al cărei simbol este argintul (vezi Numeri 3.48) şi pe aceasta se întemeiază fiecare credincios în parte pentru a rămâne în credinţă.

6 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce Mă chemați: „Doamne, Doamne!”, și nu faceți ce spun?
Luca 6.46


Responsabilitatea noastră ca slujitori ai Domnului este să ascultăm de El. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor: „Voi Mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine ziceți, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora” (Ioan 13.13,14). Deci de îndată ce Hristos ni S-a descoperit ca Mântuitor al nostru și-L recunoaștem ca Domn, trebuie să avem atitudinea pe care Saul a avut-o, atunci când a spus: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6; 22.10). Din acel moment trebuie să acceptăm locul ascultării de voia Sa; și nu numai să-l acceptăm, ci să ne și găsim bucuria acolo, așa cum El Însuși a spus că mâncarea Sa era să facă voia Tatălui Său și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.34).

Niciun credincios nu poate afirma că nu poate cunoaște care este voia Lui. Este adevărat că mulți nu o cunosc; însă, de vreme ce El a găsit de cuviință să ne ofere în Scriptură descoperirea gândului Său cu privire la noi, să ne arate cu claritate drumul pe care dorește să mergem și să ne asigure că beneficiem de călăuzirea Lui în orice moment dificil sau întunecat și de vreme ce ne-a trimis Mângâietorul pentru a ne conduce în tot adevărul (Ioan 16.13), nu avem nicio scuză dacă rămânem în ignoranță.

Cât de simplă este deci calea noastră! Nu trebuie să fim plăcuți decât Unuia singur! Prin urmare, este nevoie ca ochii noștri să fie ațintiți întotdeauna asupra Lui. Așa cum ochii robilor privesc la mâna stăpânilor lor și cum ochii roabei sunt îndreptați către mâna stăpânei ei, tot așa, ochii noștri trebuie să fie întotdeauna ațintiți asupra Domnului, pentru a prinde chiar și cel mai mic semn al voii Sale, așa încât picioarele noastre să fie oricând gata de a păși pe calea dorită de El.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.
Filipeni 4.6


Rugăciunea mamei

O mamă s-a rugat mult pentru fiul ei, ca acesta să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor. Băiatul afirma că s-a întors la Dumnezeu, dar viața nu confirma deloc aceasta. El ducea o așa-numită viață creștină și cinstită, dar interesul său era numai pentru lucrurile pământești. Avea o afacere bună și totul îi mergea pe plac. Pe când își sărbătorea a 53-a aniversare, s-a îmbolnăvit grav și a fost internat la spital pentru a fi operat. Chirurgul, care era prieten cu el, i-a spus că operația va reuși doar parțial. „Imediat ce starea sănătății îți va permite, vei merge acasă. Dacă mai ai ceva de pus la punct, îți recomand să o faci imediat”, l-a sfătuit medicul.

A venit acasă pentru câteva zile și a pus totul la punct. Curând, durerile au revenit și a fost internat din nou. A urmat o altă operație. Starea lui s-a înrăutățit și mai mult. În timpul bolii, având moartea în față, a cugetat la viața sa. L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său și inima sa a găsit pace cu Dumnezeu. A cerut să-i fie aduși părinții săi înaintați în vârstă, pentru a-i mai vedea o dată. Când a intrat în salon mama sa, el a exclamat: „Mamă, Domnul Isus l-a găsit pe mielușelul Său! Rugăciunile tale au fost ascultate!”. Bucuria părinților a fost mare, chiar dacă durerea despărțirii a mișcat inimile lor. Bărbatul a adormit curând, fericit în credința în Domnul și Mântuitorul său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (5) – Fundația SEER

„Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)


Teama și credința vor crește în lăuntrul tău în fiecare zi, iar tu ești dator să decizi care dintre ele va triumfa. Cineva a scris: „Două firi îmi bat în piept; una e binecuvântată, iar cealaltă dezonorantă. Pe una o iubesc; pe cealaltă o urăsc; dar aceea pe care o hrănesc va domina.” Teama și credința vor fi mereu prezente în viața ta, și cea pe care o hrănești va ajunge deasupra. Nu te poți aștepta ca frica să dispară pur și simplu. Dacă te concentrezi asupra fricilor tale, dacă le întreții și dacă te lași pradă lor, ele se vor intensifica.

Modalitatea prin care le poți înfrânge este înfometarea. Nu le da timpul sau energia ta. Nu le alimenta cu presupuneri, cu știri negative sau cu filme care îți induc teamă. Concentrează-te asupra credinței și hrănește-o zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Cu cât aloci mai mult timp și energie credinței tale, cu atât va deveni mai puternică. De fiecare dată când simți că îți este frică de ceva, dar cu toate acestea nu renunți, acest lucru îți va schimba atitudinea. Cu alte cuvinte, când simți teamă, ești îndemnat să „pornești” și nu să te „oprești”; înseamnă „luptă mai înverșunat” și „nu renunța.”

Pasul cel mai important pe care-l poți face pentru a învinge teama este să te încrezi în Dumnezeu, care va face ceea ce crezi că tu nu poți face. Indiferent cât de strâns legat te ține frica, ea poate fi înfrântă, deoarece ea este în mintea ta, și mintea ta poate fi înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cheia (Romani 12:2): „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:1-20


Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat” – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele” (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: