Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 20, 2019”

20 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Omul născut din femeie are puține zile și este plin de tulburare.

Iov 14.1


Înainte de cădere, Adam și Eva nu știau ce este suferința; ea nu făcea parte din experiența lor. Însă, după ce omul a căzut, din cauza neascultării față de Dumnezeu, și după ce păcatul a intrat astfel în lume, Dumnezeu a făcut imediat referire la suferință. Mai întâi, El a spus că Sămânța femeii avea să aibă călcâiul zdrobit de către șarpe. Suferințele Domnului Isus, astfel prevestite, au fost confirmate mai târziu de către Isaia: „Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5). Apoi Dumnezeu le-a spus lui Adam și Eva că viețile lor aveau de atunci încolo să fie pline de suferință și de durere, după care avea să vină moartea. Suferința este deci rezultatul intrării păcatului în lume. Totuși Dumnezeu, în dragostea și în înțelepciunea Lui perfectă, folosește suferința ca pe un instrument prin care ne modelează potrivit chipului lui Hristos.

Să-l luăm pe Iov ca exemplu de suferință. El era un om drept și temător de Dumnezeu. Suferința a venit peste el ca un potop. Și-a pierdut copiii, averea și sănătatea. Soția lui și, în final, prietenii lui s-au întors împotriva lui. Dumnezeu însă a folosit aceste experiențe dureroase pentru a-i scoate la iveală mândria și pentru a-l face să spună: „Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42.5,6).

Frați dragi, care treceți prin suferințe, fiți încurajați, căci, deși cartea Iov are un început tragic, ea are un sfârșit fericit. Dumnezeu are o limită în ceea ce îngăduie în viețile sfinților Săi și până și Satan este sub controlul Său. Totul se va sfârși cu bine pentru cel evlavios. „Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător” (Iacov 5.11).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Doamne”, I-a zis el, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în închisoare și la moarte”. Și Isus i-a zis: „Petru, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști”.

Luca 22.33,34


Căderea lui Petru

Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său, prin istoria lui Petru, în ce mod este îndreptat un credincios care a păcătuit. Procesul de îndreptare a lui Simon Petru a durat foarte puțin timp. Între căderea și reabilitarea sa au trecut doar câteva zile. Dar pentru câți credincioși, rătăcirea durează de Luni, și ani de zile? Indiferent dacă rătăcirea este de scurtă sau de lungă durată, întotdeauna calea este aceeași: trebuie să se reîntoarcă la Dumnezeu.

Căderea lui Petru a fost gravă. Dacă privim superficial, am putea spune că ceea ce i s-a întâmplat a fost firesc. Ispita a fost mare, iar cu răspunsul său a scăpat de moarte. Dar, dacă ne gândim mai profund, trebuie să spunem: Da, căderea lui Petru a fost foarte mare! Petru mărturisise: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” și: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Matei 16.16; Ioan 6.68). Același bărbat a spus în curtea marelui preot: „Nu-L cunosc!”, și a întărit aceste cuvinte blestemându-se și jurându-se.

Ne-am putea întreba: Cum este posibil așa ceva? Cum poate ajunge la așa ceva un credincios care depune în prezența altor ucenici o mărturie atât de frumoasă? Ceea ce s-a petrecut în viața lui Petru s-a întâmplat din nefericire și în viața multor altor credincioși neveghetori. Dar ce bucurie dacă, la fel ca la Petru, căința cu privire la încrederea în sine și la voia proprie se arată imediat! Iată o lecție plină de învățăminte pentru fiecare creștin! Punerea ei în practică va fi o mare binecuvântare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA OCROTI – Fundația SEER

„El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” (Daniel 6:27)


     Un învățător biblic scrie: „Au existat perioade în care mi-am dorit ca Dumnezeu să mă izbăvească din anumite gropi, dar nu a făcut-o. De ce? Pentru că a dorit să învăț că harul Său îmi era îndeajuns în groapă. Întrebarea nu este: „Ce va face Dumnezeu când toți din jurul meu îmi doresc pieirea?” Întrebarea este: „Ce voi face eu?” Poate nu voi fi în stare să înving leii, dar nici nu este nevoie – este sarcina lui Dumnezeu. Daniel a zis: „Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor… pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui.” (v. 22).

Poate nu voi putea opri legislația să acționeze împotriva mea, dar Îl pot chema pe Dumnezeul meu, asemenea lui Daniel. El „de trei ori pe zi… se ruga” (v. 10). Nu te mai obosi să te lupți cu dușmanul și cu împrejurările în care te găsești, pentru că te vor copleși. Sprijină-te pe Dumnezeu și ignoră acuzațiile făcute de către cei invidioși sau cărora le este frică pentru că văd relația ta cu Dumnezeu și cu oamenii. Dumnezeu nu l-a scos pe Daniel din groapă, ci l-a izbăvit de puterea dușmanului în timp ce se afla în groapă. Leii erau tot acolo când a plecat Daniel, și își așteptau următoarea victimă… dar nu au avut nicio putere asupra lui!

Pentru că ești copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ei nu au putere nici asupra ta. Daniel a continuat să fie prosper în împărăție și acesta este planul lui Dumnezeu și pentru tine.” Biblia ne spune: „El izbăvește și mântuiește… El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” Când umbli cu Dumnezeu, poți conta pe faptul că El te va ocroti și te va izbăvi. Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 6:8-30


Probabil că am observat o paralelă între cele patru jertfe principale şi aspectele lucrării lui Hristos prezentate de cei patru evanghelişti. În Ioan, Isus este jertfa sfântă a arderii-de-tot, Cel pe care Tatăl L-a iubit pentru că Şi-a dat viaţa El Însuşi (Ioan 10.17-18). Luca ne face să ne minunăm de viaţa Omului desăvârşit, despre care vorbeşte darul de mâncare. Marcu Îl pune înaintea noastră pe Robul lui Dumnezeu, reprezentat prin jertfa de consacrare sau de pace. Matei, mai mult decât ceilalţi, proclamă că „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale” (Mat.1.21).

Capitolele 6 şi 7 tratează aceste patru tipuri de jertfe pentru a stabili legea lor, cu alte cuvinte, cum anume trebuia să le ofere preotul. Arderea-de-tot trebuia să fie necurmată (v.13), iar darul de mâncare „era o rânduială pentru totdeauna” (v.18). Ieri am văzut temerile israelitului care niciodată nu era sigur că era făcut desăvârşit prin aceleaşi jertfe aduse neîntrerupt. Dar cap. 10 din Evrei îl prezintă pe preot stând „în picioare în fiecare zi, slujind şi aducând deseori aceleaşi jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele”. Acelaşi capitol Îl prezintă apoi pe Isus care, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu” (Evrei 10.1,11,12; vezi şi notele de la v. 12; „s-a aşezat”: expresie a încheierii pe deplin a lucrării Domnului Isus, în contrast cu preoţii care stăteau în picioare, slujind zi de zi).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: