Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 24, 2019”

24 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și s-a făcut o furtună puternică de vânt și valurile loveau în corabie, încât era aproape să se umple. Și El era la cârmă, dormind pe căpătâi.
Dar Domnul a trimis un vânt tare pe mare și a fost o furtună puternică pe mare și corabia era amenințată să fie sfărâmată … Iona coborâse în partea de jos a corabiei și se culcase și dormea adânc.

Marcu 4.37,38; Iona 1.4,5


Încă o zi din slujba Domnului neobosită și plină de dragoste, pe drumul ascultării, se apropie de sfârșit. El (ale Cărui lucrări au fost așa de multe, încât, dacă s-ar fi scris una câte una, ucenicul de la sânul Său, care cunoștea se pare cele mai multe dintre ele, n-a putut adăuga decât că în lumea aceasta n-ar fi încăput cărțile care s-ar fi scris) poruncise ucenicilor Săi să treacă de partea cealaltă a lacului. El dă drumul mulțimii, iar corabia, cu încărcătura ei prețioasă, părăsește țărmul. Dar Satan, prințul puterii văzduhului, cunoștea și el ce conținea acel vas fragil. Așa că încearcă să-l scufunde împreună cu tot ceea ce era în el și Care îi era atât de insuportabil. Pentru că furtuna care a urmat, spre deosebire de cea din cazul lui Iona, n-a venit de la Dumnezeu, ci de la Satan.

Ce diferență între aceste două furtuni! În prima vedem un slujitor al lui Dumnezeu mergând după voia lui proprie și care, cu indiferență, doarme dus în timpul calamității provocate de neascultarea sa. În celălalt caz Îl găsim pe Fiul ascultător al lui Dumnezeu, a cărui mâncare era să facă voia și lucrarea Celui care-L trimisese. Cel mai smerit și mai supus dintre toți slujitorii doarme, în mijlocul furtunii, pe un căpătâi, la cârmă, în timp ce valurile dezlănțuite lovesc fragila corabie, umplând-o cu apă și amenințând astfel să o scufunde. Însă în acea micuță ambarcațiune era Unul mai mare decât Iona. Nu găsim aici replica îndreptățită a căpitanului păgân trezindu-l din somn pe prorocul nepăsător, ci necredința egoistă a ucenicilor care, gândindu-se doar la propriul lor pericol, cu un reproș dur și cu o mână aspră Îl trezesc pe Învățătorul lor din somnul Său binemeritat. Puțin se gândeau ei în acele momente la cine era Acela care dormea atât de liniștit la cârmă. Cum ar fi putut corabia lor, oricât de fragilă, să se scufunde, iar ei să se înece, cu un astfel de Căpitan, care nu era altul decât Creatorul cerului și al pământului, Fiul Dumnezeului Celui viu? Petru Îl recunoscuse ca fiind așa, însă uitase acest lucru acum. „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?” Ce cuvinte adresate unui așa Învățător!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune.

Romani 12.12


Sara și Margarete Steiff – accident de călărie (2)

Tim o vizitează pe sora lui, Sara, la spital și îi povestește:

— Sara, astăzi la școală ni s-a relatat despre viața Margaretei Steiff. Este întemeietoarea renumitei fabrici de jucării.

Sara dă din cap cu interes scăzut.

— Cred că n-ai știut până acum că această femeie n-a putut merge, continuă Tim. Mai mult, a avut probleme la brațul drept.

— Oh! În privirea Sarei apare compătimirea. Pe timpuri a fost desigur mai dificil decât acum.

— Dacă vrei, îți povestesc puțin din viața ei, propune Tim, iar Sara este de acord. Margarete Steiff a venit pe lume în anul 1847 în Giengen. Copil fiind, a paralizat și de atunci tot timpul a trebuit să aștepte ajutorul altora. Dar, pe cât era posibil, ea ruga să fie dusă afară, pentru a fi împreună cu alți copii; și a inventat jocuri în care se putea juca și ea.

Când Margarete a ajuns la vârsta școlară, frații ei au dus-o într-o căruță până la școală, iar acolo Margarete trebuia să aștepte până când o vecină o ducea pe trepte în clasă. Cu multele ei îngrădiri, ea a rămas totuși o fată veselă.

— Hm. Nu știu dacă eu aș putea să mai fiu bucuroasă în asemenea condiții, spune Sara ezitând.

Mulțumirea nu cade nimănui în poală. Chiar apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulțumit în mine însumi, în împrejurările în care mă găsesc” (Filipeni 4.11).

De la cine se poate învăța așa ceva? Desigur, de la Isus Hristos, care a spus: căci Eu sunt blând și smerit cu inima (Matei 11.29)! Dacă te știi păzit în dragostea Sa, atunci poți să suporți, cu ajutorul Său, și lucruri grele.

Învață să fii mulțumit!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUPE-O CU TRECUTUL! – Fundația SEER

„…a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)


Îți aduci aminte de femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus? „A venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” Această femeie a oferit Domnului Isus tot ceea ce a avut ea mai de preț. Nu numai că era un ulei extrem de scump, dar el o ajuta și în meseria ei. Faptul că a spart vasul a fost modul ei de a o rupe cu trecutul. Ea a renunțat la vechiul mod de viață prin faptul că a oferit mirul lui Isus. Îți aduci aminte de trezirea care a avut loc în Efes? Cei ce practicau vrăjitoria și-au ars sulurile în public. Valoarea acelor suluri a fost estimată la 50.000 de drahme. Drahma era o monedă de argint care valora cât câștigul pe o zi. Asta înseamnă salariul pe 138 de ani! Sulurile ar fi putut fi vândute și banii s-ar fi putut păstra, dar astfel și-ar fi vândut sufletele. În schimb, ei au făcut o declarație de credință în valoare de milioane de… ce monedă puternică doriți dvs.!

Problema noastră este că ne dorim ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru noi, în timp ce noi ne ocupăm tot de aceleași lucruri vechi. Ne dorim ca El să ne schimbe situația, fără să ne schimbe pe noi deloc. Dar dacă Îi cerem lui Dumnezeu vin nou, avem nevoie de un burduf nou. Schimbarea este o monedă cu două fețe pe care scrie: gata cu cele vechi, iată că toate sunt noi! Majoritatea dintre noi ne blocăm din punct de vedere spiritual pentru că facem mereu aceleași lucruri, dar așteptăm rezultate diferite. Rutina spirituală este o componentă crucială a creșterii spirituale, dar când rutina devine un soi de plafonare, trebuie s-o schimbăm.

Dacă vrei ca Dumnezeu să facă ceva nou pentru tine, rupe-o cu trecutul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 8:22-36


În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dumnezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).
Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el legănat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl,aşa fac” (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un sentiment adânc că Domnul are drepturi depline asupra inimilor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe urechile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noastre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: