Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 25, 2019”

25 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ați fost circumciși cu o circumcizie nefăcută de mână, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Hristos.

Coloseni 2.11


Prima referință cu privire la circumcizie este în legătură cu Avraam (Geneza 17). El căutase să obțină promisiunea lui Dumnezeu (cu privire la un moștenitor) prin energia cărnii. Apoi, prin circumcizie, el învață în mod practic că promisiunea nu poate fi obținută prin puterea cărnii; în consecință, Ismael, rodul acestei puteri, trebuie îndepărtat. În Ismael, care este imaginea iudeului după carne, vedem ceea ce se poate numi circumcizia rituală: o conformare exterioară lipsită de realitate interioară. Isaac însă a fost circumcis la opt zile după naștere și în el vedem ilustrate ambele aspecte ale adevărului despre circumcizie. El s-a născut dintr-un om circumcis – acesta este aspectul pozițional. Astfel, noi suntem născuți de sus, din sfera în care Hristos a intrat ca om, după ce a murit și a înviat, fiind astfel circumcis, adică pus complet deoparte pentru Dumnezeu. De asemenea, noi suntem circumciși în mod practic, așa cum Isaac a fost circumcis în a opta zi.

În Avraam avem deci circumcizia practică – tăierea împrejur de orice lucrare a cărnii, care caută să se interfereze în lucrurile divine și care nu face altceva decât să le încurce.

În Ismael vedem circumcizia rituală, nu a Duhului, ci a literei.

În Isaac avem circumcizia atât pozițională, cât și practică – născut dintr-un om circumcis, după care a fost el însuși circumcis, la opt zile după naștere.

Ca și credincioși, noi suntem în întregime separați pentru Dumnezeu prin circumcizia lui Hristos. Suntem în El, „care este începutul creației lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3.14). Apoi trebuie să aplicăm în mod practic la sufletele noastre acest adevăr al circumciziei spirituale, pentru ca Satan să nu aibă niciun lucru în noi prin care să lucreze; astfel vom fi ca o citadelă impenetrabilă pentru vrăjmaș.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați după planul Său.

Romani 8.28


Sara și Margarete Steiff – fericit cu infirmitatea (3)

Tim îi povestește surorii sale Sara mai departe din viața Margaretei Steiff:

— Când Margarete a avut opt ani, tatăl ei ar fi dorit ca ea să fie tratată de renumitul doctor Werner, care conducea un spital de copii în Ludwigsburg. Familia însă nu și-a permis să ajungă la acest doctor. De aceea, domnul Steiff a apelat la cei din orașul Giengen să-i ajute, iar aceștia au preluat cu mărinimie costurile pentru tratamentul Margaretei.

— Ce acțiune caritabilă! spune Sara recunoscătoare. Tim aprobă.

— Și astfel, Margarete a pornit într-o călătorie lungă, întâi cu căruța cu cai și apoi cu trenul. Dar, după operația făcută de specialiști și după o lungă ședere într-un hotel dintr-o stațiune în Pădurea Neagră, fata, spre marea dezamăgire a părinților, a rămas tot paralizată.

Margarete a fost foarte necăjită pentru că nu putea umbla, dar până la urmă s-a împăcat cu situația. Ea și-a căutat preocupări pline de sens, avea grijă de copii, în timp ce mama lucra, și a învățat chiar să cânte la țiteră, ceea ce făcea ca brațul ei drept să fie mai mobil.

Sara rămâne pe gânduri, apoi exclamă:

— Uimitor! Oare a crezut că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ei?

— Posibil, spune Tim, dar aceasta nu ne-a zis învățătorul. Dar știu sigur că Dumnezeu are un plan deosebit pentru viața ta și a mea. El ne promite că, pentru noi, toate lucrurile lucrează spre bine.

Lucrează, într-adevăr, toate lucrurile spre bine pentru cei care sunt copiii lui Dumnezeu? Chiar și bolile?

Da, căci așa cum un giuvaergiu pune un metal prețios în arșița focului pentru a-l face mai frumos, Dumnezeu formează caracterul tău mai ales în timpurile de necaz. Tocmai atunci poți să vezi că Domnul este lângă tine. El nu te lasă singur nici măcar o clipă.

Dumnezeu poate folosi boala pentru ceva bun!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU MAI FUGI DE DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov” (Geneza 32:25)


Când încerci să fugi de Dumnezeu, te lovești de El la fiecare cotitură. Așa i s-a întâmplat lui Iacov. A fugit de mânia fratelui său Esau, iar când lucrurile s-au înrăutățit și în casa socrului său, a plecat și de acolo. În cele din urmă, când nu a mai putut să fugă, Iacov a capitulat în fața lui Dumnezeu, într-un loc numit Peniel. Acolo numele lui a fost schimbat din Iacov Înșelătorul în Israel, care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu.”

Biblia spune: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov” a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.” (v. 24-28).

Când Dumnezeu i-a dislocat lui Iacov șoldul, în esență El i-a spus: „Alergatul tău s-a sfârșit și faptul că șchiopătezi îți va aminti mereu că ești dependent de Mine.” Toți avem nevoie de o „experiență ca a lui Iacov.” Oswald Chambers a spus că atunci când Dumnezeu dorește să folosească un om, „îl atenționează, îl lovește și prin lovituri puternice îl convertește.” Tot ceea ce-și dorise Iacov, a găsit când a alergat în brațele lui Dumnezeu. Același lucru este adevărat și poate fi valabil și pentru tine, astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 9:1-24


Epistola către Evrei Îl înfăţişează pe Marele Preot care ne trebuia: „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi …” (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni”, despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine” (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici. Înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Domnul în „predica de pe munte”: pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem într-un mod potrivit!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: