Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

[Preotul] Hilchia a răspuns și a zis scriitorului Șafan: „Am găsit cartea legii în casa Domnului” … Și scriitorul Șafan l-a informat pe împărat, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Și Șafan a citit din ea înaintea împăratului.

2 Cronici 34.15,18


Iosia (3) – Cartea Legii este găsită

Împăratul Iosia începuse o lucrare de curățire și de reparare a templului. Existau multe lucruri de scos afară sau de reparat, lucruri apărute din cauza neglijenței sau a idolatriei. Este deopotrivă uimitor și instructiv să vedem câtă pagubă poate fi făcută casei lui Dumnezeu atunci când poporul Său cade în idolatrie. Vedem că același lucru s-a întâmplat și în istoria Bisericii.

Când preotul Hilchia și lucrătorii făceau lucrarea de curățire a templului, au găsit cartea Legii (Pentateuhul, cel mai probabil). Starea spirituală joasă din Iuda este dovedită de faptul că mai exista doar o singură copie a Legii, într-atât de mult fusese neglijat Cuvântul lui Dumnezeu! Dumnezeu însă a lucrat și Și-a păstrat Cuvântul, așa cum face El întotdeauna, lucru pentru care și noi astăzi suntem atât de mulțumitori.

Când Șafan a adus cartea Legii la împărat, el a numit-o în mod simplu „o carte”. Aceasta poate să însemne că nici măcar nu era sigur ce carte era aceea, cu toate că era un cărturar. Iosia s-a smerit adânc atunci când această ultimă copie a Cuvântului lui Dumnezeu a fost găsită (2 Cronici 34.14-19). El a dovedit astfel că era sensibil la Cuvântul lui Dumnezeu și că simțea cât de mult încălcase poporul Legea lui Dumnezeu. De fapt, fiecare împărat al lui Israel ar fi trebuit să scrie el însuși o copie a Legii și să o citească în toate zilele vieții sale (Deuteronom 17.18,19), însă este limpede că așa ceva nu se întâmplase. Orice trezire adevărată din istoria Adunării a început cu o foame și cu un interes reînnoit după Cuvântul lui Dumnezeu. În zilele noastre suntem binecuvântați cu multe copii, ediții și traduceri ale Bibliei, mai multe decât au existat vreodată în istorie. Să ne aducem însă aminte că celui care i s-a dat mult i se va cere mult!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De aceea și noi … să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței.

Evrei 12.1,2


Sara și Margarete Steiff – accident de călărie (1)

Într-un ritm alert, Sara își dirijează scaunul cu rotile prin coridorul îngust al spitalului și tocmai reușește să împiedice o ciocnire cu fratele ei care părăsește în acest moment liftul.

— Ei, nu ne aflăm aici la curse de cai, o salută Tim râzând.

— Nu este nimic de glumit! izbucnește Sara. Imediat, amintirile revin: motorul gălăgios al mașinii de teren care i-a speriat calul, apoi căderea fatală…

— De ce a trebuit să mă lovesc tocmai la ambele picioare? întreabă ea cu lacrimi în ochi. Se poate să mai dureze încă multe săptămâni până când Sara să poată iarăși călări.

Tim își cere scuze pentru cuvintele sale necugetate și împinge scaunul cu rotile în sala de așteptare a spitalului. Apoi se uită la Sara cu seriozitate.

— Sara, ți-ai pus vreodată invers întrebarea? De ce nu ți-a fost lovită, de exemplu, coloana vertebrală? Puteai rămâne paralizată!

— Vrei să spui că acum mai trebuie să fiu și mulțumită? se repede Sara. Nu este așa de simplu.

Tim dă din cap.

— Așa este. Mă rog lui Dumnezeu ca El să-ți dea putere. Vrând să o încurajeze, îi pune surorii sale în poală un cal de pluș micuț și arătos. Chiar dacă Sara are deja paisprezece ani, încă mai are o slăbiciune pentru animalele de pluș.

— Mulțumesc, Tim!

Să fii mulțumitor când strălucește soarele, când ai realizat ceva, este simplu.

Dar să fii mulțumitor în timpurile când îți merge rău, este oare posibil? Dacă te uiți încrezător la Domnul Isus, adevărata Lumină, poți vedea cum El alungă neliniștea inimii tale.

Privește la Isus!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ SĂ ALERGI! – Fundația SEER

„Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)


Atleții experimentați știu dacă pot continua alergarea, și prin motivare și auto-încurajare își refac forțele. Unii numesc starea aceasta „extazul alergătorului”: o eliberare de adrenalină care te face să simți că poți alerga toată ziua.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este aceasta: continuă să alergi până îți redobândești forțele!

Pavel spune: „să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima, și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3).

Să remarcăm cuvântul „a suferit.” Nu lăsa ca ceea ce se întâmplă în jurul tău să saboteze ceea ce lucrează Dumnezeu în tine. Generic vorbind, perspectiva îți este afectată de ceea ce se întâmplă acum în viața ta. Un om care se îneacă nu este prea impresionat de ceva bun care urmează să se întâmple mâine; el are nevoie de ajutor astăzi. Nu uita că situația prin care treci în prezent este temporară.

Cu alte cuvinte: și asta va trece!

În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Isaia: „Mângâiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru… strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită” (Isaia 40:1-2). Apoi El a mers mai departe și (în vers. 4-5) le-a făcut această promisiune extraordinară: „orice munte și orice deal să fie plecate… Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.”

Proclamă biruința în Numele Domnului peste tine astăzi… și continuă să alergi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 8:1-21


În primele şapte capitole am studiat subiectul jertfelor şi ajungem acum la cel al preoţiei. Dacă păcătosul are nevoie de o jertfă, credinciosul, la rândul său, are nevoie de un preot pentru a-şi exercita serviciul care îi este încredinţat. Acum, în Hristos, noi avem şi una şi alta. El este Cel care S-a oferit pe Sine Însuşi, victimă perfectă, pentru a ne pune în relaţie cu Dumnezeu şi tot El este Cel care împlineşte în prezent funcţiile Marelui Preot pentru a ne menţine în această relaţie. El a trebuit deci să fie sacrificiu (jertfă) înainte de a fi Sacrificator (Preot).

În cap. 29 din Exod am văzut instrucţiunile date de Domnul lui Moise pentru consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui. Sosise momentul pentru desfăşurarea acestei ceremonii. Întreaga adunare a lui Israel fusese chemată la intrarea cortului întâlnirii pentru a-l vedea pe Aaron îmbrăcând veşmintele gloriei şi ale frumuseţii. Cu cât mai măreaţă este viziunea pe care epistola către Evrei, numită adesea «epistola cerurilor deschise», o oferă privirilor credinţei noastre! Ne invită să luăm aminte „la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus„, îmbrăcat în caracterele glorioase ale preoţiei Sale (Ev.3.1).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: