Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iulie 25, 2019”

25 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și, pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși, care stăteau departe. Și ei au ridicat glasul, spunând: „Isuse, Stăpâne, ai milă de noi!” … Și unul dintre ei, văzând că a fost vindecat, s-a întors înapoi, glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. Și a căzut cu fața la picioarele Lui, mulțumindu-I; și era un samaritean.

Luca 17.12,13,15,16


Zece leproși L-au întâlnit pe Domnul și au strigat la El după îndurare. Remarcabil fapt, unul dintre ei era samaritean. În împrejurări obișnuite, ceilalți nouă n-ar fi acceptat tovărășia unui samaritean, căci iudeii nu aveau legături cu samaritenii, însă această cumplită boală îi așezase pe toți la același nivel. Păcatul este lucrul care îi așază pe absolut toți oamenii la același nivel, iar imaginea lui este lepra. Mari și mici, bogați și săraci, religioși sau atei, toți sunt în aceeași poziție înaintea lui Dumnezeu. Ce contează că unii au o datorie de cinci dinari, iar alții de cinci sute, dacă niciunul nu are cu ce să plătească?

Ca răspuns la strigătul leproșilor, Domnul a spus: „Mergeți și arătați-vă preoților!”. De ce a spus El aceasta? De ce mai degrabă nu Și-a pus mâinile peste ei, atingându-i și oferindu-le o vindecare imediată? Motivul pare să fie acela că a dorit să le pună la încercare încrederea în cuvintele Sale. Răspunsul lor a fost cel potrivit. Fără să existe încă o schimbare a stării lor, ei și-au îndreptat pașii către templu și, pe când se duceau, au fost curățiți. Acești oameni ne oferă o lecție și nouă astăzi. Încrederea în cuvintele divine (pentru noi, acestea sunt Scripturile) este o nevoie acută în zilele noastre. Binecuvântarea este găsită doar pe calea credinței. „Credința vine prin auzire; iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).

S-a întâmplat apoi un lucru remarcabil. De îndată ce acești oameni și-au dat seama că au fost vindecați, samariteanul s-a despărțit de ei și s-a întors la Isus, căzând la picioarele Lui și glorificându-L pe Dumnezeu. În ochii săi, sanctuarele, ceremoniile și preoții erau doar nimicuri, în comparație cu Fiul lui Dumnezeu. Nu putea fi fericit decât la picioarele Mântuitorului. Nu există nimic atât de uscat precum ceremoniile religioase! Și nimic nu poate satisface și ferici inima precum Persoana Fiului lui Dumnezeu.

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus, răspunzând, a zis: „Este scris: Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Matei 4.4


Dorința Domnului

Pe tot parcursul vieții Sale pe pământ, Domnul și Mântuitorul nostru a stăruit asupra Scripturilor ca fiind cele care conțineau propria-I istorie și în special ascultarea Sa până la moartea pe cruce. Domnul a făcut în mod repetat referire la necesitatea împlinirii profețiilor, iar când a fost pe cruce, Sfânta Scriptură era în gândul, în inima și pe buzele Sale.

Singurul indiciu care ne este dat cu privire la trăirile Sale interioare în timpul celor trei ore de întuneric de pe Golgota este dat de exclamația: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Aici, Psalmul 22 a fost împlinit ca profeție. Mântuitorul a știut în acele momente că împlinea în totul experiențele și declarațiile profetice ale lui David.

Domnul a dorit, de asemenea, ca Biserica Lui să știe că între Scriptură și propria-I inimă, aflată în acele stări groaznice, exista o legătură profundă, care nu putea fi ruptă niciodată. Și cu puțin timp înainte ca Domnul să spună: „S-a sfârșit”, ca să se împlinească întocmai cuvintele Scripturii, a spus: „Mi-e sete”, „Mi-au dat fiere, de mâncare, și, în setea Mea, Mi-au dat să beau oțet”. Apoi Domnul Isus a exclamat: „S-a sfârșit”. Și această ultimă afirmație pe cruce, ultimele cuvinte pe care lumea le-a auzit de pe buzele Sale, sunt cuvinte din Scriptură: „În mâinile Tale Îmi încredințez duhul” (Psalmul 31.5). În toate aceste cuvinte observăm dorința Domnului Isus Hristos de a împlini Scripturile.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS DOREȘTE SĂ TE FACĂ LIBER – Fundația SEER

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu… adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)


Dacă te lupți și încerci să scapi de un obicei nepotrivit, Domnul Isus dorește să te elibereze.

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți într-adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera!”

Poate întrebi: „Care este acest „adevăr” care mă va face liber?” Domnul Isus oferă răspunsul în cinci cuvinte: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu.” Izbânda se dobândește în mintea ta și este păstrată acolo. O femeie a glumit amar: „E ușor să renunți la fumat; eu am făcut-o de nenumărate ori.”

Serios vorbind, cum poți să nu te mai întorci la vechile obiceiuri? Pocăindu-te de ele, renunțând la ele și înlocuind vechile gânduri care ne duc înapoi la ele cu gânduri noi. De unde vin aceste gânduri noi? Domnul Isus răspunde: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu…” Asta înseamnă să te ferești de locuri care te fac să nutrești gânduri nepotrivite și de oameni care încurajează aceste gânduri. Ar putea însemna chiar să schimbi emisiunile sau canalele tv pe care le urmărești. Vei observa că înainte să cedezi în fața unui obicei rău, sunt niște gânduri care te conduc la el.

Biblia spune: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). În primele etape ale recuperării dintr-o dependență, e vital să-ți umpli mintea în fiecare zi cu versete, să te rogi și să fii dispus să apelezi la sprijinul unui prieten, Biblia spune: „dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:10).

Vei cădea oare pe drumul tău spre eliberare? Da! Dar victoria începe când te hotărăști să fii liber și când crezi că Dumnezeu te va face liber.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 27:16-34


Să lăsăm ca Domnul să aprecieze şi să estimeze ceea ce fac alţii! Şi nici să nu fim preocupaţi să primim pentru noi aprobarea celor din jurul nostru; să nu aşteptăm de la oameni mai mult decât ce a primit Cel care a fost „preţuit de ei” la numai treizeci de arginţi (Zaharia 11.12, 13). Mai curând să ne străduim să ne prezentăm pe noi înşine ca lucrători aprobaţi
de Dumnezeu (2 Timotei 2.15).

În cartea Levitic, al cărei studiu îl vom termina, ne-am ocupat de preot şi de funcţiile sale. Studiu puţin anevoios uneori, dar care ne-a permis să ne îndreptăm atenţia spre Isus, Marele nostru Preot! Am putut recunoaşte implicarea Sa în toate domeniile vieţii alor Săi. Pentru mântuire: El a intrat în Locul Sfânt cu propriul Său sânge, obţinând o răscumpărare eternă. Pentru umblare:El veghează să îndepărteze toată lepra. Pentru slujbă: El este, în capitolul nostru, Cel care apreciază toate potrivit cu propria Sa măsură!

Lucru trist de spus, există creştini care acceptă bine mântuirea, dar care apoi ar prefera ca Domnul să nu Se ocupe de socotelile lor. Atunci, pentru aceştia, va trebui să vină triste experienţe, ca cele din cap. 26, până când afecţiunile lor vor fi redeşteptate. Domnul să ne dea o încredere deplină în Persoana Sa şi în lucrarea Sa!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: