Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Adam, Set, Enoș, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metușala, Lemec, Noe, Sem …

1 Cronici 1.1


Cartea Cronici începe cu genealogiile fiilor lui Israel, firul poporului ales mergând înapoi până la Adam. Relatarea începe cu numele lui și, în ce privește starea naturală, orice nume care urmează nu este decât o altă adăugire a primului om. „Omul al doilea este Domnul din cer”. Venirea Acestuia lumea încă o aștepta. Omul potrivit lui Dumnezeu nu fusese vreodată văzut pe pământ de-a lungul veacurilor acoperite de istoria și de genealogiile acestor cărți și, de fapt, de-a lungul întregului Vechi Testament.

Dumnezeu a adus într-adevăr suflete la viață încă de la început, nu poate fi nicio îndoială cu privire la acest lucru, tot așa cum nu poate fi nicio îndoială că Adam însuși a obținut în felul acesta viața divină atunci când L-a luat pe Dumnezeu pe cuvânt; și, primind declarația făcută șarpelui cu privire la Sămânța femeii, ca pe o primă evanghelie (veste bună) propovăduită, el a numit-o pe soția sa Eva, „viață”, crezând că Dumnezeu găsise o cale să dea la o parte cumplita consecință pe care păcatul lor o merita pe drept. Credința acționa; și, unde este credință, este în mod necesar viață veșnică și, astfel, o natură nouă. Prin urmare, în mulți dintre urmașii lui s-a manifestat același adevăr binecuvântat. Astfel că de-a lungul acestor liste de persoane, liste pe care Dumnezeu a găsit de cuviință să le păstreze (și care vor fi păstrate pentru totdeauna în cer), vedem când într-unul, când într-altul, rodul vieții noi manifestate spre slava Celui care a dat-o.

Există o solemnitate deosebită pentru sufletul căruia i se permite să străbată o astfel de relatare de nume demult uitate de om, însă de care Dumnezeu Și-a adus aminte, împreună cu orice detaliu al drumului lor prin această lume. Într-o zi, și numele noastre se vor pierde pentru omenire, însă Dumnezeu nu ne va uita nici pe noi, nici căile noastre.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat și ne învață ca, tăgăduind nelegiuirea …, să trăim în veacul de acum cu … evlavie.

Tit 2.11,12


O minune a harului (2)

„Nu pot asista la o astfel de reuniune, trebuie să plec imediat”, și-a zis doamna în sinea ei. S-a ridicat în grabă, dorind să părăsească sala înainte ca predicatorul, care urcase în acel moment pe scenă, să înceapă să vorbească. În graba sa, a lovit mai multe umbrele din spatele scaunului, care au căzut cu zgomot. Contrariată de această stângăcie și de teamă să nu se facă de rușine, a luat iarăși loc pe scaun. „Ce necaz”, și-a spus doamna, „dar ce să fac? Acum este prea târziu să mai plec; în definitiv, nu este nicio nenorocire dacă trebuie să stau aici o oră. Mă voi concentra să nu ascult”. Dar, surpriză! Într-o clipă, tot interesul i-a fost trezit. Asculta cu o atenție din ce în ce mai mare cuvintele predicatorului, care vestea ascultătorilor săi evanghelia harului și dragostea lui Dumnezeu. Textul ales de predicator era acesta: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36). Erau la această reuniune multe urechi închise, multe inimi pe care mesajul păcii le lăsa indiferente. Istoria atât de prețioasă și de asemenea atât de serioasă a dragostei lui Dumnezeu a fost repetată de mii de ori, și pentru mulți dintre cei care erau strânși în această sală, această istorie era atât de cunoscută, încât nu-i mai dădeau importanța cuvenită. Vrăjmașul sufletelor, diavolul, întreținea neobosit o astfel de indiferență.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DARUL ȘI DĂRNICIA – Fundația SEER

„Dați, și vi se va da…” (Luca 6:38)


Mulți dintre noi vrem să dăruim celor dragi ai noștri și cauzelor în care credem, însă teama ne oprește. Ne este teamă că dacă dăruim, s-ar putea să nu ne rămână atât cât (credem că) avem nevoie. Așa că în loc să semănăm, păstrăm sămânța… și pierdem secerișul pe care ni l-a promis Dumnezeu! Cauza? Necredința, îndoiala: „Oare Dumnezeu binecuvântează într-adevăr pe cineva ca noi?” Domnul Isus a zis: „Dați , și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.”

Dacă o bancă ți-ar promite o asemenea dobândă pentru investiția ta, ai alerga cât te-ar ține picioarele până acolo, nu-i așa? Dar băncile pot da faliment, iar bancherii nu sunt întotdeauna demni de încredere… pe când Dumnezeu nu Și-a încălcat niciodată promisiunile! Iată un adevăr biblic important: când îți deschizi mâna pentru lucrarea lui Dumnezeu, El și-o deschide pe a Lui spre tine. Și Dumnezeu are o mână mai mare! Dar la fel cum înveți să dăruiești, tu trebuie să înveți și să primești.

Domnul Isus a zis: „o măsură bună… care se va vărsa pe deasupra.” Când Dumnezeu te răsplătește pentru ceva, El o face adesea prin oameni. Prin tot felul de oameni! Așa că nu lăsa mândria sau prejudecata să te împiedice să primești de la alții, deoarece Dumnezeu dorește să le dea lor un seceriș pentru sămânța pe care o seamănă în viața ta. Nu ocoli secerișul – nici pe al tău, nici pe al lor! Nu ezita niciodată să dăruiești unui slujitor adevărat al lui Dumnezeu! „Încredeți-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți; încredeți-vă în proorocii Lui, și veți izbuti.” (2 Cronici 20:20). Când Dumnezeu îți spune să pui o sămânță, El o face pentru că ți-a pregătit un seceriș ca să-l culegi. Nu-l rata!

Deci, „dați – și vi se va da!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 26:14-33


Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac”.

Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: