Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care va salva; El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie.

Țefania 3.17


Acest verset este o profeție despre măreția binecuvântării de care Israel va avea parte atunci când va ieși din starea de necredință generată de lepădarea și de răstignirea Domnului gloriei. De ce L-au respins ei pe Hristos? Fiindcă El nu a luat locul public de măreție, deși acesta Îi aparținea de drept. Luând un loc de smerenie, de supunere și de ascultare de Dumnezeu, El a fost tratat cu dispreț. Cât de coruptă este inima omenească – L-a disprețuit pe Domnul gloriei din cauza harului Său smerit! Ca rezultat, întreaga națiune a lui Israel continuă să sufere de-a lungul veacurilor.

Când El Se va întoarce, iar ei vor privi la Cel pe care L-au străpuns, vor fi zdrobiți prin pocăință și-L vor primi pe Cel pe care-L vor recunoaște ca fiind Iahve, Dumnezeul lor. Cât de mult se vor bucura ei să-L aibă în mijlocul lor! Dragostea Lui față de Israel n-a avut odihnă, din cauza necredinței lor, însă atunci Se va veseli de ei cu cântare de bucurie.

Astăzi, înainte ca Domnul să Se bucure astfel de Israel, El Își găsește bucuria în Adunarea lui Dumnezeu. Toți cei pe care El i-a răscumpărat cu sângele Său scump au la dispoziție privilegiul de a se aduna pentru numele Lui. „Pentru că acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Când suntem adunați pentru a ne aminti de El la frângerea pâinii, ne bucurăm nespus meditând la tot ceea ce El este și la tot ceea ce El a făcut, și El Însuși Se bucură de noi, cu veselie și cu cântare. El este Cel care conduce lauda și mulțumirea. Să ne alăturăm și noi la această cântare a adorării, pe care El o merită din plin!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința.

Isaia 53.3


Disprețuit de oameni

Cu toate că Domnul Isus a făcut oamenilor numai bine, ei L-au urât și L-au tratat cu dispreț. De ce? Pentru că lor nu le-a plăcut comportarea Sa. Nu le-a plăcut că El era bun, îndurător, smerit și blând. Aceste caracteristici ei le vedeau ca puncte slabe.

Oamenii din Nazaret L-au respins pe Hristos, pentru că El le adresa cuvinte de har. În mândria lor presupuneau că nu au nevoie de harul dumnezeiesc. Defăimătorii întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?” (Luca 4.22). Ei nu vedeau mai mult în El.

Fariseii L-au disprețuit, pentru că El ședea împreună cu vameșii și cu păcătoșii (Luca 15.2). Faptul că El S-a aplecat, în îndurarea Sa, către oamenii din pătura cea mai de jos a societății a fost prea mult pentru ei.

Frații trupești ai Domnului Isus s-au lovit de smerenia Sa. Ei I-au pretins: „Arată-Te lumii” (Ioan 7.4). Sărbătoarea din Ierusalim o vedeau ca pe singura ocazie pentru El de a ieși în evidență. Dar Hristos nu a căutat onoarea oamenilor.

Irod L-a tratat disprețuitor pe Isus Hristos când Acesta nu a răspuns întrebărilor sale curioase și nu S-a apărat împotriva acuzațiilor iudeilor (Luca 23.9-11). Irod a disprețuit cu toată ființa lui blândețea cu care Mântuitorul nostru a primit tăcând învinuirile nejustificate.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUAȚI JUGUL LUI HRISTOS! – Fundația SEER

„Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:29)


Una dintre cele mai extraordinare chemări și promisiuni pe care ni le-a făcut Domnul Isus apare în Matei 11:28-29): „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Cum a putut Domnul Isus să vorbească despre înjugarea la jug, ceea ce sugerează o muncă grea, și despre odihnă în același context? Pentru majoritatea dintre noi, odihna înseamnă să te așezi într-un fotoliu. Nu la genul acesta de odihnă s-a gândit Domnul Isus. Jugul este un dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul vitelor care trag la car sau plug. Acceptarea jugului lui Hristos este întruchiparea supunerii și în același timp personificarea ajutorului, deoarece nu tragi greutatea de unul singur. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt urmează. Domnul Isus este cel care conduce, dar tu trebuie să fii înjugat alături de El pentru a te bucura de beneficii.

Așadar, pentru a te bucura de o relație apropiată cu Domnul Isus, trebuie să te pleci înaintea Lui și să accepți voia Sa. Domnul Isus promite că jugul Său nu te va sufoca, nu va fi greu de dus, nu te va constrânge și nu te vei prăbuși sub el. De fapt, ironia este că dacă dorești să fii cu adevărat liber, trebuie să te lași înjugat de Isus, supunându-ți dorințele voinței Lui. E posibil să accepți jugul lui Hristos și apoi să tragi în direcția opusă atunci când viața nu o ia pe drumul dorit de tine, dar pacea și odihna vin numai când te relaxezi în jug, și când Îl lași pe Hristos să te conducă în direcția bună.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 22:17-33


De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se îngrijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în v. 17-33 Se ocupă de calitatea jertfelor. Nu este într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»? În ciuda acestor instrucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine înţelese, profetul Maleahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare: În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dumnezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guvernatorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu. În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spuneau despre Hristos, victima perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inteligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?

Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obligatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bunăvoie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dumnezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pretenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: