Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

Ioan 4.23


Iată o întrebare de natură să pună la încercare conștiința oricărui credincios: Te-ai închinat vreodată lui Dumnezeu Tatăl în duh și în adevăr? Sau te-ai mulțumit să te amesteci cu religia lumii și să iei parte la muzica, arhitectura și ritualurile ei? Știți foarte bine că oricine poate să ia parte la astfel de lucruri. Așa cum un instrument muzical ia parte la închinare, fără să aibă inimă și conștiință, la fel se întâmplă cu omul natural al lumii acesteia. Acest lucru nu înseamnă altceva decât întoarcerea la esența și la mijloacele idolatriei. În Galateni 4, apostolul discerne această idolatrie, chiar atunci când ea luase forma ritualurilor iudaice. Dar ce-ar spune el la vederea stării de lucruri actuale? Iar lucrul cel mai grav este că această stare se deteriorează pe zi ce trece, lucru care va continua până la descoperirea Domnului Isus din cer într-o flacără de foc, ca să aducă răzbunare asupra celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu și asupra celor care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu ne-a mântuit ca să ne închinăm Lui, iar această închinare trebuie să fie în duh și în adevăr.

De altă parte însă îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca, atunci când sunt adunați împreună pentru acest scop, să se închine cu inimile pline de bucurie și să nu se mulțumească doar să vorbească despre închinare. Câteodată pare că vorbim prea mult despre închinare atunci când suntem strânși pentru a-L lăuda pe Domnul. În loc să-L adorăm, mai degrabă predicăm în rugăciune despre închinare. Preaiubiții mei frați, închinarea nu înseamnă să vorbești despre închinare! În strângerile pentru închinare nu venim ca să explicăm ce este închinarea sau să subliniem necesitatea ei; acest lucru se poate face în alt gen de strângeri. Dacă suntem strânși laolaltă pentru închinare, atunci să-L adorăm pe Cel în care orice suflet aflat acolo trebuie să-și găsească plăcerea. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a inimilor care au și-au găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

Evrei 11.6


Credința

Doi vizitatori se aflau într-o galerie de picturi. S-au oprit în fața unui tablou care reprezenta vindecarea unui cerșetor orb, despre care Biblia relatează în Evanghelia după Luca, la capitolul 18.

Unul dintre ei cunoștea acest tablou de mai mult timp și i-a pus o întrebare prietenului său: „Ce este oare cel mai frumos în acest tablou?”. Prietenul a arătat diferite locuri, dar însoțitorul spunea de fiecare dată «nu». Până la urmă a dat el răspunsul: „Cel mai frumos este bastonul azvârlit al orbului. Cerșetorul a aruncat bastonul când a auzit vocea Domnului Isus care îl chema la El. Orbul a aruncat bastonul înainte de a putea vedea. Aceasta este credință. Cerșetorul orb și-a pus toată încrederea în Isus Hristos”.

În alte tablouri cu această scenă, orbul mai ține bastonul în mână. Nici Biblia nu amintește de un baston! Dar pictorul acestui tablou a redat starea credinței orbului: El a crezut că Isus îl va vindeca. El a lăsat să cadă sprijinul său de până acum, pentru a putea întinde mâinile cu deplină încredere spre Salvatorul lui. El nu s-a îndoit că Domnul îl va elibera de suferința lui și că îi va reda vederea.

Oamenii spun mereu că nu pot crede. Care este cauza? Mulți nu sunt gata să lase să cadă sprijinul lor natural și să recunoască: Fără Isus Hristos sunt pierdut pentru veșnicie. Numai când omul lasă să cadă orice sprijin și așteaptă salvarea numai de la Hristos, el poate vedea ajutorul. Pentru această salvare, Hristos a pus temelia la crucea de la Golgota.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER

 „Numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Ezechiel 48:35)


     În timpul celui de-al douăzeci și cincilea an de robie al lui Israel, proorocul Ezechiel a primit de la Dumnezeu numele Iahweh-Shammah: „Domnul este aici!” Acest nume a fost atribuit Ierusalimului și Templului de-acolo, indicând faptul că Dumnezeu era acolo. Dumnezeu a descris viitoarea casă a lui Israel, Ierusalimul, spunând: „numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Iahweh-Shammah) Acest nume s-a aplicat nu numai Dumnezeului vechiului legământ, ci în aceeași măsură și Domnului Isus, Domnul legământului celui nou. Numele Său, Emanuel, la fel ca Iahweh-Shammah înseamnă „Domnul este cu noi” (vezi Isaia 7:14). Asta înseamnă în orice vreme, în orice loc, în orice împrejurare și pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este mereu disponibil și mereu prezent! David a recunoscut: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.” (Psalmul 139:7-10).

Îți aduci aminte cum teama, singurătatea și neajutorarea dispăreau, când erai în prezența mamei tale sau a tatălui tău? În cea mai adâncă disperare a lui Israel, răspunsul lui Dumnezeu era mereu: „Eu sunt cu tine!” Aceste cuvinte garantau că nevoile lor vor fi întotdeauna împlinite! Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție: „Eu sunt cu tine!” Și „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (vezi Romani 8:38-39). Această promisiune este valabilă pentru toți copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu – crede-o și însușește-ți-o!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59


Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!” Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă”. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compasiune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El Însuşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde”, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: