Mana Zilnica

2 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

Ioan 4.23

Iată o întrebare de natură să pună la încercare conștiința oricărui credincios: Te-ai închinat vreodată lui Dumnezeu Tatăl în duh și în adevăr? Sau te-ai mulțumit să te amesteci cu religia lumii și să iei parte la muzica, arhitectura și ritualurile ei? Știți foarte bine că oricine poate să ia parte la astfel de lucruri. Așa cum un instrument muzical ia parte la închinare, fără să aibă inimă și conștiință, la fel se întâmplă cu omul natural al lumii acesteia. Acest lucru nu înseamnă altceva decât întoarcerea la esența și la mijloacele idolatriei. În Galateni 4, apostolul discerne această idolatrie, chiar atunci când ea luase forma ritualurilor iudaice. Dar ce-ar spune el la vederea stării de lucruri actuale? Iar lucrul cel mai grav este că această stare se deteriorează pe zi ce trece, lucru care va continua până la descoperirea Domnului Isus din cer într-o flacără de foc, ca să aducă răzbunare asupra celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu și asupra celor care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu ne-a mântuit ca să ne închinăm Lui, iar această închinare trebuie să fie în duh și în adevăr.

De altă parte însă îi îndemn pe toți frații mei în Hristos ca, atunci când sunt adunați împreună pentru acest scop, să se închine cu inimile pline de bucurie și să nu se mulțumească doar să vorbească despre închinare. Câteodată pare că vorbim prea mult despre închinare atunci când suntem strânși pentru a-L lăuda pe Domnul. În loc să-L adorăm, mai degrabă predicăm în rugăciune despre închinare. Preaiubiții mei frați, închinarea nu înseamnă să vorbești despre închinare! În strângerile pentru închinare nu venim ca să explicăm ce este închinarea sau să subliniem necesitatea ei; acest lucru se poate face în alt gen de strângeri. Dacă suntem strânși laolaltă pentru închinare, atunci să-L adorăm pe Cel în care orice suflet aflat acolo trebuie să-și găsească plăcerea. Închinarea creștină înseamnă revărsarea către Dumnezeu a inimilor care au și-au găsit bucuria și satisfacția, prin Duhul Sfânt, în Fiul și în Tatăl.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

Evrei 11.6

Credința

Doi vizitatori se aflau într-o galerie de picturi. S-au oprit în fața unui tablou care reprezenta vindecarea unui cerșetor orb, despre care Biblia relatează în Evanghelia după Luca, la capitolul 18.

Unul dintre ei cunoștea acest tablou de mai mult timp și i-a pus o întrebare prietenului său: „Ce este oare cel mai frumos în acest tablou?”. Prietenul a arătat diferite locuri, dar însoțitorul spunea de fiecare dată «nu». Până la urmă a dat el răspunsul: „Cel mai frumos este bastonul azvârlit al orbului. Cerșetorul a aruncat bastonul când a auzit vocea Domnului Isus care îl chema la El. Orbul a aruncat bastonul înainte de a putea vedea. Aceasta este credință. Cerșetorul orb și-a pus toată încrederea în Isus Hristos”.

În alte tablouri cu această scenă, orbul mai ține bastonul în mână. Nici Biblia nu amintește de un baston! Dar pictorul acestui tablou a redat starea credinței orbului: El a crezut că Isus îl va vindeca. El a lăsat să cadă sprijinul său de până acum, pentru a putea întinde mâinile cu deplină încredere spre Salvatorul lui. El nu s-a îndoit că Domnul îl va elibera de suferința lui și că îi va reda vederea.

Oamenii spun mereu că nu pot crede. Care este cauza? Mulți nu sunt gata să lase să cadă sprijinul lor natural și să recunoască: Fără Isus Hristos sunt pierdut pentru veșnicie. Numai când omul lasă să cadă orice sprijin și așteaptă salvarea numai de la Hristos, el poate vedea ajutorul. Pentru această salvare, Hristos a pus temelia la crucea de la Golgota.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER

 „Numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Ezechiel 48:35)

     În timpul celui de-al douăzeci și cincilea an de robie al lui Israel, proorocul Ezechiel a primit de la Dumnezeu numele Iahweh-Shammah: „Domnul este aici!” Acest nume a fost atribuit Ierusalimului și Templului de-acolo, indicând faptul că Dumnezeu era acolo. Dumnezeu a descris viitoarea casă a lui Israel, Ierusalimul, spunând: „numele cetății va fi: „Domnul este aici!” (Iahweh-Shammah) Acest nume s-a aplicat nu numai Dumnezeului vechiului legământ, ci în aceeași măsură și Domnului Isus, Domnul legământului celui nou. Numele Său, Emanuel, la fel ca Iahweh-Shammah înseamnă „Domnul este cu noi” (vezi Isaia 7:14). Asta înseamnă în orice vreme, în orice loc, în orice împrejurare și pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu este mereu disponibil și mereu prezent! David a recunoscut: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.” (Psalmul 139:7-10).

Îți aduci aminte cum teama, singurătatea și neajutorarea dispăreau, când erai în prezența mamei tale sau a tatălui tău? În cea mai adâncă disperare a lui Israel, răspunsul lui Dumnezeu era mereu: „Eu sunt cu tine!” Aceste cuvinte garantau că nevoile lor vor fi întotdeauna împlinite! Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție: „Eu sunt cu tine!” Și „nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (vezi Romani 8:38-39). Această promisiune este valabilă pentru toți copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu – crede-o și însușește-ți-o!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59

Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!” Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă”. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos” (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compasiune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El Însuşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde”, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

1 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, oare nu cu mult mai mult vă va îmbrăca pe voi, puțin-credincioșilor?

Matei 6.30

Se spune că Hudson Taylor, bine-cunoscutul om al credinței și misionar în China, obișnuia să afirme că nu avem nevoie de o credință mare, ci de credință într-un Dumnezeu mare. Înțelegem ușor ce a vrut el să spună și există un adevăr în această afirmație. Totuși Biblia vorbește despre „credință mică [puțină]” și de „credință mare”. Ce putem învăța din aceste expresii?

„El le-a spus: «De ce sunteți fricoși, puțin-credincioșilor?». Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut liniște mare” (Matei 8.26). Credința puțină conduce la frică, din cauza lipsei de încredere în Domnul.

„Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: «Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?»” (Matei 14.31). Puțina credință stă adesea la originea îndoielilor din inima noastră. Încrederea noastră în Domnul descrește astfel și ajungem să ne întrebăm dacă El poate și vrea cu adevărat să ne ajute. Astfel de gânduri sunt săgeți arzătoare ale celui Rău, care vrea să ne îndoim în inimile noastre de dragostea lui Dumnezeu. Avem nevoie de scutul credinței pentru a stinge aceste săgeți (Efeseni 6.16). Trebuie să ne încredem în dragostea Lui neclintită – Dumnezeu este de partea noastră.

„Și ei se gândeau în ei înșiși, spunând: «Pentru că n-am luat pâine». Și Isus, știind aceasta, le-a spus: «Pentru ce vă gândiți în voi înșivă, puțin-credincioșilor, că nu ați luat pâine?»” (Matei 16.7,8). Puțina credință conduce la raționamente omenești, născute din necredință. Încercăm astfel să ne rezolvăm problemele fără Domnul.

Ce frumos este să vedem în toate aceste versete cum reacționează Domnul la puțina credință a ucenicilor Săi! Cât de vrednic este El de toată încrederea noastră!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.

Evrei 11.1

Binoclul

Părinții Danielei locuiau pe țărmul Mării Nordului. Bunicului ei îi plăcea să se plimbe pe dig. Cu binoclul său, pe care îl purta de cele mai multe ori cu sine, putea vedea până pe țărmul olandez.

— Îmi dai voie să mă uit și eu prin binoclu? a întrebat Daniela. Bunicul i-a dat voie. Câte nu erau de văzut! Ceea ce se afla la o mare depărtare stătea deodată foarte aproape de ea: oile care pășteau pe dig, vapoarele care alunecau pe apă – chiar puteau fi identificați oamenii.

Binoclul este un obiect minunat. Daniela nu a mai vrut să-l lase din mână.

Tot așa este și cu credința. Credința ne aduce aproape lucrurile veșnice, divine. Ceea ce omului necredincios îi este ascuns, pentru credincios este realitate vie.

„Credința este … convingere cu privire la lucrurile care nu se văd”, scrie în Evrei 11, unde ne sunt prezentați o mulțime de bărbați ai Vechiului Testament. Ei au cunoscut și au folosit „binoclul credinței„.

Cine Îl cunoaște pe Domnul Isus ca Mântuitor al său poate privi în cerul deschis: „Îl vedem pe Isus … încununat cu slavă și cu cinste” (Evrei 2.9).

Da, „binoclul credinței” ne deschide privirea chiar pentru lucrurile viitoare. Creștinul născut din nou se uită în sus, așteptând venirea Domnului său iubit, care îi va lua pe răscumpărații Săi curând acasă și îi va duce în casa Tatălui.

Să nu ne uităm plini de îngrijorare la zilele care vor veni! Să ne încurajăm că poate nu va mai trebui să folosim mult timp „binoclul credinței”. Și să privim bucuroși spre Acela care a spus: „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22.20)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NUMELE LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:6)

Un alt nume despre care vom vorbi astăzi este Iahweh-Tsidkenu: „Domnul, neprihănirea noastră”. El a fost dat de Dumnezeu prin Ieremia, prin care anunța venirea lui Isus Răscumpărătorul: „voi ridica lui David o Odraslă … şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!” (Ieremia 23:5-6). Înainte de venirea lui Isus, neprihănirea se baza pe eforturile proprii. „Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.” (Deuteronom 6:25). Dar omenirea a picat clar la acest test! Însă „Domnul neprihănirea noastră” a devenit soluția pentru noi. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21). Să observăm că numai „în Isus” devenim „neprihănirea lui Dumnezeu”!

Nu trebuie să încerci să faci lucruri bune, pentru a te putea simți neprihănit înaintea lui Dumnezeu… sau să generezi o rezervă de fapte bune din care să iei la nevoie… Ci trebuie să iei continuu din „neprihănirea” depozitată în contul tău de către Hristos! E inutil să cauți în tine însuți smerenie, răbdare, bunătate, dragoste, etc. Nu sunt acolo! Trebuie să le iei prin credință din rezerva depozitată în tine de către Domnul Isus. Inimile vinovate pot extrage iertare, sufletele neliniștite pot lua pace, și sufletele obosite pot lua tărie – de la Iahweh-Tsidkenu! Ai primit mântuirea numai prin credință și în același mod trebuie să iei neprihănire și orice altceva ai nevoie. Viața ta spirituală se bazează pe credința în ceea ce a făcut Dumnezeu, și pe ce ți-a pus la dispoziție prin Domnul Isus, El – neprihănirea noastră!

<

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav.

Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pierdut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?” (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).