Mana Zilnica

11 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să sfințești pentru Domnul Dumnezeul tău orice întâi-născut de parte bărbătească care se va naște din vacile tale și din oile tale.

Deuteronom 15.19

Această sfințire a celor întâi-născuți dintre animale ne amintește de judecata pronunțată de Dumnezeu asupra Egiptului: „Orice întâi-născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul-născut al lui faraon, care șade pe tronul său, până la întâiul-născut al roabei care este înapoia râșniței și până la orice întâi-născut al animalelor” (Exod 11.5).

Judecata lui Dumnezeu era peste toți întâii-născuți din Egipt. Acest lucru ne amintește de faptul că, prin Adam, primul om, „păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu a căzut peste Adam și peste toți oamenii. Însă lucrurile nu au stat așa cu Hristos, al doilea Om, ultimul Adam, fiindcă El „a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»” (2 Petru 1.17).

Mielul de Paște a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pregătit un adăpost de judecata care era asupra fiecărui întâi-născut. Toți cei care L-au crezut pe Dumnezeu și au ascultat de El au fost scăpați de nimicire. Astfel, cei pierduți din cauza judecății lui Dumnezeu asupra Egiptului au fost răscumpărați prin resursa pregătită de El. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu spune în Exod 13.2: „Sfințește pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om și din animal: este al Meu”. În Numeri 3.5-13 citim despre felul cum Dumnezeu i-a luat pe leviți în locul celor întâi-născuți din popor, fiindcă toți cei întâi-născuți Îi aparțineau Lui.

Noi, fiind parte din „adunarea celor întâi-născuți” (Evrei 12.23), suntem „un popor dobândit pentru Sine” (1 Petru 2.9). „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu, și voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu un preț, glorificați deci pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6.19,20).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar zgudui munții în inima mărilor, chiar dacă valurile mării ar urla și ar spumega și s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munții.

Psalmul 46.1-3

Adăpostit în brațe

Plină de Cuvântul sădit în inimă, Fanny Crosby (care a știut 16 cărți mari din Scriptură pe de rost, printre care Geneza, Exod, Isaia, Psalmii, Evangheliile) a dăruit opt mii de imnuri creștine, dintre care multe sunt traduse și în limba română. Avem aici unul dintre acestea:

Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.
Călăuzit de Domnul, păzit de-a Lui iubire,
Spre casa Lui din ceruri, eu fără frică merg.

Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.

În brațele Lui, oricând m-adăpostesc de griji,
De-ale lumii ispite și de orice păcat.
Scăpat sunt de-ntristare și de-ndoieli scutit sunt,
Cu toate că în viață voi mai avea-ncercări.

La sânul Tău, Isuse, de zbucium voi scăpa;
La sânul Tău, păcatul nu poate vătăma.
Căci Tu ești viu acuma și înălțat la ceruri
Și mijlocești la Tatăl pentru copiii Lui.

Fanny Crosby, 1868

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STABILEȘTE-ȚI CONVINGERILE PERSONALE! – Fundația SEER

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul” (Daniel 1:8)

 Care a fost problema lui Daniel? De ce era greșit să mănânci cea mai bună mâncare din țară? Majoritatea oamenilor trăiau cu o mâncare sărăcăcioasă. Daniel avea ocazia extraordinară de-a mânca precum regele. Pentru ce atâta intransigență? Când săpăm adânc în realitățile culturale ale acelei perioade, vedem că în joc era mai mult de-atât. Festinurile în Babilon erau întotdeauna închinate zeilor. Așa că, de fiecare dată când te așezai la masă, nu participai numai la mâncat, ci era un act de închinare. Această mâncare fusese mai întâi jertfită unui zeu păgân. Pentru un adolescent evreu care își lua în serios credința în Dumnezeu, participarea însemna compromiterea chemării sale ca persoană. Mâncând din acele bucate însemna să se închine zeilor. Și pentru Daniel, asta era prea de tot! Ar fi însemnat să-și compromită caracterul, și asta nu putea accepta!

Nu-ți descoperi convingerile când presiunea este asupra ta; ți le stabilești dinainte! În vremurile bune, hotărăști ce vei face sau ce nu vei face în vremurile grele. Psalmistul a zis: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:9-11).

În aceste trei afirmații: 1) „Îndreptându-se după Cuvântul Tău”; 2) „Te caut din toată inima mea”; 3) „Strâng Cuvântul Tău în inima mea” – este rezumată viața creștină plină de izbândă, care poate fi și a ta, de astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:32-44

Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere” (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! În curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă” al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).

Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!

Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

10 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Numit de Dumnezeu „Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec”, despre care avem multe de spus și greu de explicat în vorbire, pentru că v-ați făcut greoi la auzire.

Evrei 5.10,11

Melhisedec (1) – Asemănat cu Fiul lui Dumnezeu

Creștinii se întreabă câteodată cine a fost Melhisedec și care este semnificația persoanei sale. Este important să cunoaștem răspunsul la aceste întrebări. Scriitorul Epistolei către Evrei i-a mustrat cu blândețe pe cititorii săi din cauza lipsei lor de maturitate spirituală. El dorise să le prezinte semnificația adâncă a persoanei lui Melhisedec, însă era greu ca ei s-o înțeleagă, de vreme ce ajunseseră greoi la auzire (Evrei 5.11). Starea lor spirituală îi împiedica să pătrundă în scopul și în semnificația acestui personaj misterios din Vechiul Testament. Domnul să ne ajute în încercarea de a studia acest subiect și de a da răspuns la întrebările de mai sus.

Există trei locuri în Scriptură care vorbesc despre preoția lui Melhisedec. În Geneza 14.18-20, subiectul este introdus din punct de vedere istoric; o mie de ani mai târziu, în Psalmul 110.4, se vorbește despre el în mod profetic; apoi, după încă o mie de ani, Noul Testament prezintă subiectul din punct de vedere doctrinar, în capitolele 5, 6 și 7 din Evrei.

Melhisedec a fost cu siguranță un personaj istoric real. Este important să precizăm acest lucru, fiindcă unii cred că el a fost de fapt o apariție a lui Hristos sau un înger al Domnului. Melhisedec a fost un om real, pe care Duhul lui Dumnezeu l-a folosit ca imagine a lui Hristos – el a fost „făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu” (Evrei 7.3). El nu a fost Fiul lui Dumnezeu, ci a fost făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu. Să nu devenim greoi la auzire și necredincioși atunci când este vorba de imaginile folosite în Biblie! Pot exista într-adevăr lucruri dificile legate de un astfel de subiect, dar să nu lăsăm ca ceea ce nu înțelegem să ne răpească ceea ce știm că este adevărat. Dumnezeu l-a folosit pe Melhisedec pentru a ne ajuta să înțelegem mai mult despre binecuvântatul nostru Mare Preot.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun; căci El m-a scăpat din toate necazurile.

Psalmul 54.6,7

O încurajare pentru mulți

În mijlocul greutăților vieții, Dumnezeu este Eliberatorul puternic al celor care se încred în El. Când totul pare împotrivă, Dumnezeu ne deschide calea izbăvirii prin credința în Fiul Său. În mijlocul tuturor provocărilor vieții, Domnul Dumnezeu are soluții pentru fiecare în parte. Dacă acum, când citești aceste rânduri, ești copleșit de greutăți, te îndemn să nu uiți că Mântuitorul are soluții pentru cazul tău. În mijlocul întunericului spiritual din lume, Isus Hristos este Lumina care nu se stinge. Dumnezeu pune pe inimile credincioșilor Săi un imn pe care să-l cânte.

Așa s-a întâmplat cu Fanny Crosby. Ea și-a pierdut vederea la vârsta de numai 6 săptămâni, în mare parte din cauza unei erori medicale. Dar Dumnezeu i-a oferit o altă viziune cu privire la viața sa. El a așezat în inima ei o cântare nouă – nu doar un imn, ci peste opt mii de imnuri. Fanny Crosby, compozitoarea nevăzătoare de imnuri, a putut să „vadă” mult mai mult decât oamenii din jurul ei. Ea a văzut cu ochii credinței îndurarea, iertarea, grija, puterea și nemărginita dragoste a lui Dumnezeu. Ea scria odată: „Am crezut dintotdeauna că bunul Dumnezeu, în mila Sa infinită și prin mijloacele doar de El rânduite (orbirea mea), m-a consacrat lucrării pe care – încă mi se mai îngăduie – să o aduc la îndeplinire”. Imnurile ei au fost o binecuvântare pentru generații întregi de creștini și, nu în ultimul rând, o încurajare pentru mulți despre adevărul că Dumnezeu este binevoitor și că izbăvește din necazuri.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (8) – Fundația SEER

„Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

Dacă povara pe care o duci este prea grea pentru tine, nu Domnul Isus ți-a dat-o. Poate alții ți-au dat-o, poate ți-ai luat-o singur, însă Domnul Isus nu are nicio participare. El dimpotrivă a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (vers. 28-30).

Principiul suprem de gestionare a stresului pe care ni L-a lăsat Domnul Isus este acesta: Dă-I Lui stresul tău! Nu te vei bucura niciodată de o pace deplină a minții până când nu-ți dezvolți o relație cu Prințul Păcii. Să remarcăm că Domnul Isus nu a spus: „Veniți la Mine și veți avea mai multe poveri, o vină mai mare, mai mult stres și mai multe îngrijorări”, chiar dacă asta par să ne învețe numeroși oameni religioși!

Unele biserici creează presiune, în loc să ne elibereze de ea.

Dar Domnul Isus a zis: „Eu vreau să vă dau odihnă. Eu sunt eliberatorul de stres. Când sunteți în armonie cu Mine, aveți tărie lăuntrică.” Numai Domnul Isus îți poate schimba modul de viață, dintr-unul plin de stres într-unul plin de mulțumire! Cea mai mare sursă a stresului are ca punct de plecare alegerea noastră de-a ne trăi viețile despărțiți de Dumnezeul care ne-a creat, încercând să ne croim propriul drum și să fim propriul nostru dumnezeu. Care este lucrul de care ai nevoie?

Dacă nu ți-ai dedicat niciodată viața lui Hristos, ai nevoie de o transformare. Dă-I Lui viața ta, cu toate stresurile tale, și spune: „Doamne, te rog să-mi dai o viață nouă. Înlocuiește presiunea pe care o simt cu pacea pe care o dai Tu, și ajută-mă să urmez principiile Tale de gestionare a stresului. Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:18-31

Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască puterea de a învia morţii. Un nou copil sosit în familie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Dar
ceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucura. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte convertire. Isus o împlineşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?

Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost necesar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „Învierea şi Viaţa” (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine”, spune ea, în ciuda tuturor aparenţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine”!

9 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr.

1 Ioan 3.18

S-a spus că a ne face folositori este chiria pe care trebuie s-o plătim fiindcă ni s-a îngăduit să trăim în această lume; și, fiindcă bănuiesc că toți suntem în urmă cu plata, aș dori să examinăm locul pe care faptele bune îl au în această dispensație a harului. Deși faptele bune nu pot niciodată cumpăra mântuirea, ele trebuie să existe totdeauna în viața celor care au primit mântuirea prin credință. Pavel ne spune, pe de o parte, că „El ne-a mântuit nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi” (Tit 3.5), iar de cealaltă parte ne spune că trebuie să fim plini de râvnă pentru fapte bune (Tit 2.14).

Facerea de bine nu se limitează la a da bani. Singurul Om perfect din această lume a fost și cel mai sărac. Totuși, despre El este scris că „umbla din loc în loc făcând bine” (Fapte 10.38). Contribuția noastră la interesele Lui pe pământ poate fi aceea de a arăta dragoste și înțelegere celor care trec prin văile adânci ale umbrei morții. Văzând deci că a da bani nu este singurul mijloc de a face bine, doresc acum să accentuez faptul că, împreună cu binecuvântarea din ceruri, a da bani este una dintre cele mai eficiente metode de a împlini această lucrare de facere de bine. De aceea spune apostolul Pavel: „Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum … să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să dea” (1 Timotei 6.17,18).

Un fermier bogat se ruga împreună cu cei ai săi pentru ca Dumnezeu să vină în ajutorul unei familii sărmane. După rugăciune, fiul său cel mic a rămas pe gânduri. «Tată», a spus el, «tu poți să dai răspuns rugăciunii pentru acești sărmani, nu-i așa?». Aceasta este o ilustrație cât se poate de clară a pasajului din Iacov 2.14-16.

F. W. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate … o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

Evrei 6.11

Pascal (4)

Blaise Pascal își exprimă nădejdea lui de neclintit în Dumnezeu prin această scurtă poezie:

Știu că Tu ești Tatăl meu,
În brațul căruia mă simt ocrotit.
Nu vreau să întreb cum mă vei conduce,
Vreau să Te urmez liniștit.

Și dacă mi-ai da în mână
Soarta mea, ca eu s-o cârmuiesc,
O voi pune cu încredere de copil
Înapoi pe brațul Tău dumnezeiesc.

Aceste cuvinte ale unuia dintre cei mai mari oameni de știință ai omenirii sunt impresionante. Dar nu mărimea cunoștințelor sau inteligența decid asupra cerului sau iadului. Indiferent dacă cineva este laureat al premiului Nobel sau un cetățean mediocru, Biblia spune ce este omul, fără să privească la persoană. Hristos îți spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

Ce lucru binecuvântat este să-L ai pe Isus! Niciodată cărarea nu este așa de îngustă, încât să nu poți zări pe ea urmele pașilor Lui; și niciodată întunericul nu este așa de mare, încât să nu-ți strălucească fața Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (7) – Fundația SEER

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

În al șaptelea rând, dacă vrei să învingi stresul: Fă-ți timp pentru a te bucura de viață. Domnul Isus a făcut asta. „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus nu numai că Și-a făcut timp pentru relaxare și recreere, dar El le-a zis celor care au lucrat mult și fără întrerupere: „Meritați o pauză astăzi. Haideți să ne odihnim, luați-vă liber!” Așa că s-au urcat într-o corabie, s-au dus pe partea cealaltă a lacului și au ajuns în deșert.

Domnul Isus a fost în stare să facă față stresului pentru că a știut când să se relaxeze. Odihna și recreerea în viață nu sunt opționale, și nu sunt nici „nespirituale.” Odihna este atât de importantă, încât Dumnezeu a inclus-o în Cele Zece Porunci. Sabatul a fost făcut pentru omenire deoarece Dumnezeu știe că felul în care suntem constituiți din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, necesită pauze periodice regulate. Domnul Isus a supraviețuit stresului pentru că s-a bucurat de viață. Matei 11:19 – „Fiul omului a venit mâncând şi bând” – versiunea Dumitru Cornilescu – a fost parafrazat: „Fiul Omului a venit bucurându-se de viață”, de către J.B. Phillips (cleric și comentator englez al secolului al XX-lea, cunoscut pentru traducerea Noului Testament în engleza modernă).

Iar apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a dat „toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:17). Echilibrul este cheia gestionării stresului. Astăzi, dacă te simți epuizat, verifică două lucruri:

1) Te bazezi zilnic pe harul lui Dumnezeu, sau depinzi de tine însuți?

2) Îți pui timp deoparte, în mod regulat, pentru odihnă și recreere? Cuvântul „recreere” înseamnă „restaurare, reîmprospătare, sau a crea din nou.”

Înțelegi ideea? Dacă ești epuizat, ce folos vei aduce Împărăției lui Dumnezeu, familiei sau chiar propriei tale ființe? Deci, fă-ți timp pentru a te bucura de viață!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 4:1-17

Capitolul nostru ni-l arată pe Elisei, simbol al Domnului Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ulei preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimântătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noastre (vasele goale), nu numai pentru salvarea acelora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oamenii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-l aibă în mijlocul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în largul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încredinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe corespund gândurilor Lui (Psalmul 37.4).

8 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

Ioan 10.11

Iată trăsătura importantă a Păstorului cel bun: El Își dă viața pentru oi. El este Hristosul care a murit; și dacă El a murit pentru toți, înseamnă că toți erau morți (2 Corinteni 5.14). Astfel ni se așază înainte întregul secret al răscumpărării. Oile se rătăciseră, erau pierdute și ar fi pierit pe vecie, însă bunul Păstor a venit să caute ceea ce era pierdut și Sa coborât chiar până în moarte – și încă moarte de cruce – pentru a le găsi. Aceasta explică de ce este numit El „Bunul Păstor”. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53.6).

Apostolul Pavel arată și el, căutând să demonstreze caracterul perfect al dragostei lui Dumnezeu, că, „pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși. Deoarece, pentru un om drept, abia dacă va muri cineva; pentru că, pentru cel bun, poate ar îndrăzni cineva chiar să moară; dar Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.68). Întreaga inimă a lui Hristos, ca și a lui Dumnezeu, a fost descoperită prin moartea Sa; căci nu a existat nimic în noi care să determine dragostea Sa, care săL facă să ia locul nostru și să ne răscumpere cu sângele Său scump. „În noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și a mulțumit” – instituind astfel aducerea-aminte a jertfei Sale împlinite. Vedem, pe de o parte, bunătatea Lui desăvârșită, iar de cealaltă, răutatea perfectă a omului; însă descoperirea totală a ceea ce omul era în sine însuși nu a împiedicat manifestarea deplină a ceea ce era El în Sine Însuși. Nu, ci, așa cum lumina soarelui care răzbate printre norii întunecoși pare cu atât mai strălucitoare și mai intensă, la fel dragostea, harul și bunătatea lui Hristos sunt accentuate de răutatea cruntă a omului, răutate care La condus pe El la cruce. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu disprețuiți prorociile, dar cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.

1 Tesaloniceni 5.20,21

Pascal (3)

Redăm mai jos câteva idei din culegerea de gânduri a lui Blaise Pascal:

„Dovada cea mai convingătoare cu privire la Isus Hristos o constituie profețiile. De aceea Dumnezeu S-a îngrijit de ele, pentru că evenimentele prin care ele s-au împlinit sunt minuni statornice… Dacă un oarecare ar fi alcătuit o carte cu profeții ale timpului și modului de arătare al lui Isus Hristos, iar dacă Isus Hristos S-ar fi arătat conform acestor profeții, aceasta ar fi avut cea mai mare putere de convingere. Dar aici este mai mult: timp de patru milenii s-au succedat oameni care, în locuri și timpuri diferite, au vestit unul după altul același rezultat. Un popor întreg Îl vestește și rezistă de patru milenii, pentru ca, din promisiunile de care el a avut parte, să depună mărturie ca un singur om, fără să țină cont de amenințări și de persecuții. Aceasta este cu mult mai însemnat.

Din acest motiv refuz toate celelalte religii… Astfel îmi înalț brațele spre Răscumpărătorul meu care – după ce despre El s-a profețit timp de patru milenii – a venit El Însuși pe pământ pentru a suferi și a muri pentru mine, la ceasul și în felul cum s-a vestit mai înainte.

Și, prin harul Său, aștept moartea în pace și în deplina convingere că voi fi unit cu El pe vecie. Iar până atunci trăiesc bucuros și recunoscător pentru ceea ce Lui Îi face plăcere să-mi dea”.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (6) – Fundația SEER

„A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus… Se ruga” (Marcu 1:35)

 Al șaselea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Fă din rugăciune obiceiul tău zilnic! Rugăciunea este cel mai mare eliberator de stres. Domnul Isus Își începea ziua rugându-Se. De multe ori Se oprea pe parcursul unei zile pentru a Se ruga… și Își încheia fiecare zi cu rugăciune. Acum, dacă Domnul Isus Și-a făcut timp pentru rugăciune, deși era atât de ocupat, cu atât mai mult trebuie s-o faci și tu!

Timpul de părtășie cu Dumnezeu poate fi ca o cameră de decompresie pentru stresul din viața noastră. Noi vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune, Îi putem spune ce avem pe suflet și Îl putem lăsa să ne vorbească în timp ce citim Scriptura. Apoi ne uităm la programul nostru, ne evaluăm prioritățile și așteptăm instrucțiuni. Dacă ne-am desfășura viața în felul acesta, industria farmaceutică ar intra în faliment, pentru că nu am mai avea nevoie de tranchilizantele pe care le vinde! Multe din problemele noastre vin din incapacitatea noastră de a sta liniștiți. Nu știm să păstrăm tăcerea!

Dumnezeu spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Și unul din motivele pentru care nu-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod mai personal este pentru că nu ne putem opri. Suntem prea ocupați ca să tăcem și doar să gândim. Cineva a zis: „Mi se pare o ironie faptul că atunci când se rătăcește, omul tinde să-și dubleze viteza.”

Se spune că un pilot din vremea celui de-al Doilea Război Mondial a zburat peste Oceanul Pacific. Când a luat legătura prin radio cu turnul de control și a fost întrebat unde se află, el a răspuns: „Nu știu, dar stabilesc un timp record!” Mulți dintre noi suntem așa, gonind prin viață, accelerând… fără să știm încotro ne îndreptăm. Trebuie să ne începem dimineața cu rugăciune, așa cum a făcut Domnul Isus și să ne oprim pe parcursul zilei pentru a ne ruga din nou și pentru a ne reîncărca bateriile spirituale. Fă din rugăciune obiceiul tău zilnic!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 3:15b-27

Din partea Domnului, Elisei face cunoscut mijlocul de scăpare şi, ca întotdeauna, acest mijloc este credinţa. Înainte să primească ceva, ei trebuie să înceapă prin a săpa gropi. Cu cât vor săpa mai mult, cu atât va fi mai multă apă. Însă această apă, să remarcăm, a venit „dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare“ (v. 20). Oare nu la Ierusalim, departe de acest ţinut, era locul unde se oferea jertfa? Cu toate acestea, datorită acestei jertfe, apa începe să curgă. Înţelegem ce semnifică aceasta: Toate binecuvântările noastre decurg din lucrarea Domnului la cruce.

Dar apele, care ar putea ilustra salvarea pentru armatele lui Israel, aduc în urma lor distrugerea moabiţilor. Ca o paralelă, moartea lui Isus, care înseamnă mântuire pentru cei care cred, reprezintă, în acelaşi timp, condamnarea lumii (Ioan 16.8).

Înşelaţi de aparenţe, moabiţii sunt învinşi, iar ţara le este devastată. Iar ceea ce face împăratul lor „oribilul sacrificiu al fiului său întâi-născut” produce consternare în tabăra învingătorilor. În final, cele trei armate se despart, fără ca participanţii la această expediţie neplăcută să fi realizat vreun beneficiu real. Să fim siguri că rezultatul a ceea ce nu întreprindem cu
Dumnezeu va fi întotdeauna
acelaşi.

7 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință.
Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui … ca să vă dea, după bogățiile gloriei Sale, să fiți întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru.

2 Timotei 1.7; Efeseni 3.14,16

Te simți incapabil în fața misiunii pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o? Cu toții avem sau am avut simțământul că anumite responsabilități par mai grele decât poate o ființă omenească să împlinească. Problemele se măresc încă și mai mult atunci când folosim argumentul incapacității noastre pentru a nu face în niciun fel lucrarea Domnului. Încercăm uneori să ne convingem pe noi înșine că o anumită sarcină este prea grea sau că Dumnezeu așteaptă prea mult de la noi.

Când lucrurile stau așa, există pericolul să ratăm oportunități majore pe care Dumnezeu ni le așază înainte. De exemplu, uneori Domnul ne conduce într-o împrejurare în care să putem vesti evanghelia unui coleg de muncă, unor membri ai familiei sau unor cunoștințe. Dar cât de des ne dăm înapoi și ratăm astfel de momente oportune, fiindcă ne temem că n-am ști ce să spunem!

Simțământul de inadecvare se naște din teamă – mai precis, din teama că nu ne putem ridica la înălțimea așteptărilor. Indiferent de cât de incapabili ne simțim, aceasta nu este o scuză pentru a ne eschiva de la responsabilități. Adevărul este că, oricât de incapabil s-ar simți cineva să împlinească lucrurile la care Dumnezeu l-a chemat, Duhul Sfânt este mai mult decât capabil în această privință. Ca și credincioși, noi n-avem nevoie să deținem capacități și competențe extraordinare, ci doar să fim disponibili. 2 Timotei 1.7 ne spune că Dumnezeu ne-a dat un duh de putere, nu unul de frică. Tot ceea ce credinciosul trebuie să facă este să pășească înainte prin credință. Puterea și încurajarea Duhului Sfânt vor fi acolo pentru a-l sprijini.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.

Matei 7.28

Pascal (2)

Data de 23 noiembrie 1654 a adus întorsătura decisivă în viața lui Pascal. El a fost pe deplin convins că toate descoperirile științifice, fie ele fizice, matematice sau astronomice, conduc de fapt la o spaimă a sufletului cu privire la neputința și pierzarea omenească. Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, el a ajuns la credința vie în Isus Hristos.

Ideile pe care le-a așternut în voluminoasa lui lucrare, „Pensees” („Gânduri„), precum și în alte scrieri de-ale sale, sunt mărturii ale faptului că Pascal s-a întors spre Hristos.

Cu privire la știință, el a afirmat: „Ultima concluzie a minții este aceea că recunoaște că există un număr imens de lucruri pe care nu le poate înțelege. Ce se mai poate spune despre lucrurile supranaturale, dacă mintea nu le poate înțelege pe cele naturale [ale naturii]?”.

Iar cu privire la ființa umană a ajuns la următoarea concluzie: „Cu cât înțelegi mai bine lucrurile, cu atât percepi mai clar prăpastia și falimentul din om. Filosofii îi uimesc pe oamenii mediocri, iar creștinii îi uimesc pe filosofi”.

Împlinirea profeției biblice a fost în centrul cercetărilor sale amănunțite. „Semnul distinctiv al acestei profeții”, mărturisește Pascal, „este că s-a împlinit”. Ceea ce spune și prezice Dumnezeu prin Cuvântul Său, aceea El susține și se împlinește.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (5) – Fundația SEER

„A rânduit dintre ei doisprezece… să-i trimită să propovăduiască…” (Marcu 3:14)

Dacă vrei să învingi stresul, al cincilea principiu spune: Nu încerca să faci totul singur. Unul din motivele pentru care ajungem să fim stresați este datorită faptului că avem impresia că totul depinde de noi. Nu asta a crezut Domnul Isus. El a ales, a pregătit și a împuternicit alți doisprezece, ca să împartă cu ei povara. Și-a delegat munca. A implicat și alte persoane. Oare noi de ce nu facem la fel?

Din două motive:

1) Din perfecționism. Ne gândim: „Dacă vreau ca lucrul acesta să fie bine făcut, îl fac singur!” E o idee bună, dar deseori nu funcționează bine pentru că sunt prea multe lucruri de făcut. Pur și simplu nu avem timpul și talentul pentru a face totul singuri. E o atitudine egoistă, dacă avem impresia că: „Nimeni, dar absolut nimeni, nu o poate face așa cum o fac eu!” Crezi că Domnul Isus ar fi făcut o slujbă mai bună decât ucenicii Săi? Firește că da, dar chiar și așa, El i-a lăsat pe ei să lucreze. De ce? Pentru că trebuie să-i lăsăm și pe alții să facă greșeli, pentru ca ei să învețe din ele, la fel cum au învățat și ucenicii. Nu le lua celorlalți șansa de instruire!

2) Din nesiguranță. „Dacă las această responsabilitate în seama altcuiva, și se va descurca mai bine decât mine?” Această posibilitate este amenințătoare pentru mulți dintre noi. Dar nu te poți simți amenințat dacă știi cine ești, cui încerci să-i fii pe plac, ce poți realiza și care este lucrul asupra căruia trebuie să te concentrezi. Pentru a fi eficient, trebuie să-i implici și pe alții, deoarece nu te poți concentra pe mai multe lucruri deodată și să le faci bine! Deci, nu încerca să faci totul singur!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 3:1-15a

Ioram, fratele lui Ahazia, devine împărat peste Israel. Cu toate că şi el face ce este rău înaintea Domnului, se remarcă o ameliorare faţă de purtarea tatălui şi a mamei sale. El renunţă oficial la închinarea faţă de Baal.

Primul verset din această carte menţionase deja răzvrătirea Moabului. Ea îi oferă lui Ioram ocazia să organizeze o ofensivă împotriva acestui popor, sprijinindu-se pe aliaţii cei mai apropiaţi: pe împăratul lui Iuda şi pe cel al Edomului. Din nefericire, Iosafat nu a învăţat din lecţia serioasă avută cu Ramotul Galaadului. El dă sugestiei lui Ioram acelaşi răspuns pe care-l dăduse mai înainte lui Ahab (v. 7; 1 Împăraţi 22.4).

Expediţia se află pe punctul de a sfârşi rău. Ioram Îl acuză pe Domnul, cu toate că el însuşi este răspunzător de întreaga acţiune. Multe persoane sunt la fel. Îl acuză pe Dumnezeu de nenorocirile lor, în loc să se pocăiască. Proverbe 19.3 confirmă că „nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se întărâtă împotriva Domnului”. Cât despre Iosafat, în sfârşit se interesează de Cuvântul Domnului! În faţa celor trei împăraţi, atât de trist şi de nepotrivit asociaţi, Elisei stă stingherit. Nu ne aminteşte aceasta de jugul nepotrivit cu cei necredincioşi, faţă de care creştinii sunt atât de serios avertizaţi? (2 Cor. 6.14).

6 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Lot și-a ridicat ochii și a văzut toată câmpia Iordanului, că era bine udată peste tot, înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, ca grădina Domnului, ca țara Egiptului, cum mergi spre Țoar. Și Lot și-a ales pentru sine toată câmpia Iordanului; și Lot a plecat spre răsărit. Și s-au despărțit unul de altul: Avram a locuit în țara Canaanului, iar Lot a locuit în cetățile câmpiei și și-a întins corturile până la Sodoma. Și oamenii din Sodoma erau răi și mari păcătoși înaintea Domnului.

Geneza 13.10-13

Lot (2) – O alegere

Lot, nepotul lui Avram, a călătorit în tot acest timp împreună cu unchiul său și a devenit foarte bogat, având multe cirezi. Avram avea și el o mulțime de vite, iar când păzitorii vitelor lor s-au certat, el a propus ca Lot să se separe de el și l-a lăsat pe el să aleagă primul locul spre care să se îndrepte.

Lot, fără să-L întrebe pe Dumnezeu cu privire la ce ar fi trebuit să aleagă, și-a ridicat ochii și a privit peste țară. Câmpiile bine udate ale Iordanului l-au atras, fiindcă erau la fel de fertile ca delta Egiptului, de unde venise de curând, și ca grădina Edenului, despre care auzise. Aceasta a fost varianta care i s-a părut cea mai avantajoasă, așa că pe ea a ales-o. La fel cum facem și noi adesea, Lot a ales potrivit unui raționament omenesc corect. Nu citim că el s-ar fi rugat ca Domnul să-i dea înțelepciune sau să-i arate voia Sa în această privință.

Scriptura ne spune că el „a ales pentru sine”. A locuit în cetățile din câmpia Iordanului, fără să dea atenție la ceea ce Dumnezeu gândea despre locuitorii acelor cetăți. Dumnezeu îi numește „răi și mari păcătoși înaintea Domnului”. Mai târziu, în Ezechiel 16.49,50, Dumnezeu ne oferă mai multe amănunte despre Sodoma și despre cetățile din jurul ei: „Îngâmfare, belșug de pâine și lipsă de grijă erau în ea și în fiicele ei; și n-a întărit mâna celui sărac și nevoiaș. Și s-au îngâmfat și au făcut urâciune înaintea Mea”. Să nu privim doar la beneficiile financiare atunci când facem alegeri! Consecințele morale ale alegerilor noastre sunt cele socotite importante de către Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să capete … înțelegere, … ca să cunoască … pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii.

Coloseni 2.2,3

Pascal (1)

Blaise Pascal, matematician și fizician francez, se numără, fără îndoială, printre savanții omenirii. El s-a născut în anul 1623 la Clermont-Ferrand și a murit de tânăr, la vârsta de 39 de ani, la Paris. Volumul cercetărilor și al descoperirilor sale științifice este însă unul enorm.

La 17 ani a dezvoltat Teorema lui Pascal, numită mai târziu după numele lui, una dintre importantele cunoștințe în geometria proiectivă despre secțiunile conice. Curând au urmat alte descoperiri, ca de exemplu principiul vaselor comunicante sau că presiunea atmosferică scade odată cu înălțimea. Pascal s-a ocupat și de analiza combinatorie și de calculul probabilităților. De asemenea, calculul diferențial și calculul integral, pe care le-a dezvoltat ulterior matematicianul german G. W. Leibnitz (1646-1716), se bazează pe raționamentul lui Pascal.

Presiunea atmosferică se măsoară în lumea întreagă în hectopascali (1hPa=10⁵Pa); la fiecare prognoză meteo se amintește astfel numele lui. De asemenea, de numele lui se leagă limbajul Pascal din domeniul informatic.

Mai puțin cunoscut este faptul că Blaise Pascal a fost un creștin credincios. Înzestrarea sa și toate succesele sale științifice nu l-au putut împlini și nu l-au putut face fericit. Există multe surse de încredere care ilustrează ce gânduri a avut inventatorul și omul de știință Pascal despre credința creștină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (4) – Fundația SEER

„Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43)

Al patrulea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Concentrează-te pe un singur lucru. Ești tras în toate direcțiile? Oamenii au încercat în mod constant să facă acest lucru cu Domnul Isus și să-L distragă de la scopul vieții Sale. Biblia spune: „Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile, şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.” (Luca 4:42). Domnul Isus era pe cale să plece, iar ei au încercat să-L facă să rămână. Iată cum a răspuns El: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.„ (vers. 43)

El a refuzat să se lase distras de chestiuni mai puțin importante. Firește, El era un maestru în domeniu. Toți au încercat să-L întrerupă. Toți aveau un plan B pentru viața Lui. Dar în esență, El le răspundea: „Nu, Eu trebuie să merg în continuare spre scopul meu.” Și a continuat să facă ceea ce știa că I-a spus Dumnezeu să facă. A fost hotărât. A fost perseverent. A fost concentrat.

Deci, atunci când ai o duzină de lucruri de făcut, alege-l pe cel mai important și nu renunța la el până când nu l-ai terminat. Apoi, ia-l pe al doilea ca importanță și fă la fel… și tot așa, până când epuizezi lista. Când eforturile noastre sunt împărțite, suntem ineficienți; când ne concentrăm eforturile, reușita noastră este mai mare. Lumina difuză produce o strălucire voalată, în timp ce lumina concentrată produce foc.

Domnul Isus nu a lăsat ca întreruperile să-L împiedice să se concentreze asupra scopului Său. Nu i-a lăsat pe alții să-L tensioneze, să-L streseze sau să-L irite… El trebuie să fie exemplul tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:15-25

Fiii profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, asemenea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă misteriosul eveniment care tocmai avusese loc.

Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă numai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21).

Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de judecăţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băieţaşii din Betel L-au insultat pe Domnul Însuşi. „Suie-te, chelule” era o sfidare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din urmă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zicând: „Unde este promisiunea venirii Lui?” (2 Pet.3.3, 4).

Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dispreţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă prada lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moartea, pentru că în joc se află mântuirea sufletului lor.

5 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?”, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

Marcu 15.34

Privim cu uimire și cu adorare la Domnul gloriei, răstignit pe lemnul blestemat. Acest strigăt marchează apogeul suferinței Mântuitorului. El fusese prins de oamenii păcătoși, fusese judecat și apoi țintuit pe o cruce romană. Soldații L-au dezbrăcat, după care I-au așezat trupul, rănit și bătut, pe acea cruce. I-au bătut cuie în mâini și în picioare. Ce cruntă trebuie să fi fost durerea fizică atunci când au ridicat crucea și au înfipt-o în pământ! Apoi soldații au șezut și Îl păzeau.

Profetul Isaia a vorbit despre El, spunând: „El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). A suferit în tăcere, fiindcă era ceasul omului și puterea întunericului.

Apoi, de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea, întunericul a acoperit pământul. Dumnezeu, în dragostea Sa minunată, L-a dat pe Fiul Său pentru a lua locul nostru, ca Înlocuitor. „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Însă, la ceasul al nouălea, liniștea este întreruptă și un strigăt se face auzit: „Pentru ce M-ai părăsit?”. Hristos Însuși ne oferă răspunsul în Psalmul 22.3: „Dar Tu ești Cel sfânt”.

Dreptatea trebuia satisfăcută. Satan, înșelătorul, trebuia învins, iar păcătosul trebuia împăcat. În loc să ne temem de judecată, noi acum ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu, prin credința în Domnul nostru Isus Hristos – Darul lui Dumnezeu pentru noi. „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18).

Apoi Domnul Isus a strigat din nou cu glas tare: „S-a sfârșit!”. Glorie eternă lui Dumnezeu!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine.

Evrei 12.3

O împotrivire așa de mare…

Când privim prin credință la scrierile sfinte, găsim acolo Persoana măreață a Domnului Isus Hristos. Încă de la venirea Sa pe pământ, oamenii necredincioși L-au întâmpinat cu o mare împotrivire. Fiul lui Dumnezeu a venit să salveze creatura Sa, dar nu a fost primit. Mântuitorul a avut parte doar de împotrivire, de dispreț, de insulte, de acuzații, de scuipări și de lovituri de bici, iar în final a fost pus pe cruce! În frunte cu conducătorii lor, oamenii I-au întors Domnului rău pentru bine.

Această primire îngrozitoare a fost o insultă nu numai pentru Domnul și Mântuitorul nostru, ci și pentru Dumnezeul care L-a trimis. În pilda din Marcu 12, proprietarul viei spunea: „Vor avea respect pentru fiul meu”. Din nefericire însă, nu a fost așa. Domnul Isus Hristos a fost urât, respins, crucificat. Însă, cu toată această împotrivire fără seamăn a oamenilor față de Sine, Mântuitorul nu S-a temut de mânia oamenilor, nici nu a căutat bunăvoința mulțimii. Domnul nu S-a ferit să spună adevărul, pentru a nu Se expune vorbirii de rău. Toate cuvintele și lucrările Domnului au fost spre binele veșnic al tuturor celor ce-L primesc!

Să ne apropiem cu credință de Persoana și lucrarea Mântuitorului, pentru binele nostru temporar și veșnic! Numai la El găsim pace pentru sufletele noastre. Viața de credință poate fi trăită privind mereu la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, încât nu poate fi descrisă de nicio voce omenească.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (1) – Fundația SEER

„Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc” (Ioan 8:14)

Al treilea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Să știi ceea ce vrei să realizezi.

Domnul Isus a zis: „Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc.” Poți spune și tu la fel?

Dacă nu îți planifici viața și nu-ți stabilești priorități, vei fi presat de alții să faci ceea ce cred ei că este important. În fiecare zi vei trăi fie conform priorităților, fie sub presiune. Nu există o altă variantă! Fie decizi ce este important pentru viața ta, fie îi lași pe alții să decidă pentru tine. E ușor să operezi sub tirania urgentului, să ajungi la sfârșitul zilei și să te întrebi: „Am realizat ceva? Am consumat o grămadă de energie și am făcut o mulțime de lucruri, dar am realizat ceva important?” Faptul de a fi ocupat nu înseamnă neapărat productivitate. Poate te învârți în cerc, fără să realizezi ceva de o reală valoare. Pregătirea te face să fii în largul tău.

Altfel spus, pregătirea evită presiunea, în timp ce amânarea produce presiune.

O bună organizare și o bună pregătire reduc stresul, deoarece știi cine ești, cui încerci să-i faci pe plac și ce dorești să realizezi. Faptul de a avea scopuri bine stabilite simplifică viața. Așadar, stai câteva minute la începutul fiecărei zile și vorbește cu Dumnezeu în rugăciune. Apoi, uită-te în agenda ta pentru acea zi și întreabă-te: „Chiar așa vreau să petrec o zi din viața mea? Sunt dispus să schimb următoarele douăzeci și patru de ore prețioase cu aceste activități?” Răspunsul corect și sincer la aceste două întrebări îți va reduce nivelul de stres, și te va ajuta să-ți stabilești prioritățile.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:1-14

În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Elisei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena trecută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghilgal, Betel, Ierihon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?”, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi martorii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform promisiunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fapt ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odihnească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

4 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați.

Efeseni 4.1

Legea făcea ca poziția să depindă de umblare. Harul face ca umblarea să depindă de poziție. El ne așază în locurile cerești în Hristos și apoi cere o umblare vrednică de această poziție. Aceasta este calea actuală a lui Dumnezeu, separată de legalism, pe de o parte, dar și de libertinism, de cealaltă parte; la fel de clară în respingerea faptelor bune, ca temei al acceptării, dar și în solicitarea lor, ca rezultat al acceptării; proclamând cu aceeași tărie că nu poate exista roadă decât rămânând în viță, dar și că trebuie să existe roadă dacă rămânem în ea.

În armată, fiecare soldat este în mod personal responsabil față de suveranul său. Dacă se întâmplă o revoltă în sânul armatei și fiecare regiment, condus de un comandant diferit, merge pe propria-i cale, susținând că așa ia fost poruncit de către suveran, reacția celui care vrea să rămână credincios este de a afla, pe cât posibil, care sunt adevăratele porunci ale suveranului și de a se separa astfel de toți cei care nu ascultă cu credincioșie de ele. O astfel de armată divizată și răzvrătită este creștinătatea, însă, din fericire, reacția care probabil ar fi imposibilă pentru un soldat este posibilă pentru cel care dorește să umble în supunere față de Hristos. Ați pleca urechea la vocile discordante ale oamenilor înseamnă a te arunca într-o vâltoare de confuzii și de contradicții. Însă a urma, cu un ochi curat, învățătura Cuvântului lui Dumnezeu înseamnă ați asigura securitatea la fiecare pas al călătoriei.

Prin urmare, umblarea creștinului trebuie să fie potrivită chemării sale în Hristos. Ca mădular al trupului Său, el trebuie să se poarte corespunzător. Dacă Trupul nu este din lume, nici el nu este din lume; dacă Trupul este ceresc, atunci și el este ceresc. După cum Trupul trebuie să-și manifeste adevăratul caracter, tot așa stau lucrurile și cu fiecare mădular în parte. Biserica este separată de lume, unită cu Hristos în cer, formând același trup cu El și fiind locuită de Duhul. Deci, dacă cel credincios trebuie să umble într-un chip vrednic de chemarea sa, atunci acesta este și caracterul pe care el trebuie să-l înfățișeze înaintea lumii.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul privește din ceruri și îi vede pe toți fiii oamenilor. Din locașul Lui cel statornicit, El privește pe toți locuitorii pământului. El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor.

Psalmul 33.13-15

Dumnezeu Se interesează de noi!

La interfonul unui bloc dintr-un mare oraș apar nume care nu par a fi ale unor locatari vecini, ci ale unor persoane necunoscute, din alte localități. Fiecare își are propria poveste. Oameni cu bucurii și cu necazuri, cu visuri și cu dezamăgiri! Cu toate că spațiul care îi desparte pe unii de alții este adesea doar un perete, ei sunt copleșiți de o singurătate adâncă. Nu își cunosc vecinii și nici nu se interesează de ei. E destul că fiecare are de-a face cu sine.

Dar există Cineva care nu lasă pe nimeni nebăgat în seamă: Dumnezeu! „Domnul privește din ceruri și îi vede pe toți fiii oamenilor”, se spune în versetul de astăzi. Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul tuturor oamenilor, știe ce simțăminte are fiecare. Din dragoste, El S-a aplecat spre noi prin Fiul Său Isus Hristos. Nimeni nu este uitat. El știe necazul celor singuratici, El vede lacrimile celor descurajați. Dar El știe de asemenea păcatele pe care le-a făcut fiecare.

În dragostea Sa, Dumnezeu dorește să atragă la Sine pe fiecare om și să-i ia povara grea a vinei sale. Nu există o dragoste mai mare. Dumnezeu L-a dat pe propriul Său Fiu la moarte pentru păcătoși. Să credem în Cuvântul Său și să-I încredințăm viața noastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (1) – Fundația SEER

„Eu nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30)

Al doilea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Să știi cui încerci să-i fii pe plac. Domnul Isus nu a încercat să fie pe placul tuturor, așa că – nu crezi că ar fi o nebunie ca tu să faci ceva ce nici măcar Hristos nu a făcut? Pentru Domnul Isus a fost o problemă clară: „Voi fi pe placul lui Dumnezeu, punct!” Și Dumnezeu a răspuns: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17).

Când pierzi din vedere persoana căreia încerci să-i faci pe plac, vei cădea într-una din următoarele capcane:

Critică (pentru că ești preocupat în mod excesiv de ceea ce cred ceilalți despre tine);

Competiție (pentru că îți este teamă că cineva ți-o va lua înainte);

Conflict (pentru că ești amenințat de toți cei care nu sunt de acord cu tine).

Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33). Prin faptul că te concentrezi pe voia lui Dumnezeu, îți simplifici viața! Vei face mereu ceea ce este bine, ceea ce este după voia Lui, indiferent ce cred ceilalți. În materie de stres, ne place să dăm vina pe alții și pe obligațiile noastre: „Trebuie să… Tu mi-ai zis/m-ai pus să… Sunt obligat să…” De fapt, există puține lucruri în viață, lăsând la o parte locul de muncă, pe care trebuie să le facem. Așa că de fapt ceea ce spunem este aceasta: „Aleg să… (completează spațiul) pentru că nu vreau să suport consecințele”! Rareori suntem obligați să facem ceva, așa că nu putem da vina pe alții pentru stresul nostru. Când ne simțim sub presiune, alegem să-i lăsăm pe ceilalți să ne facă să ajungem acolo. În realitate, noi nu suntem victime decât dacă îngăduim să fim presați de cerințe
exterioare.

Deci, alege astăzi cui vrei să îi fii pe plac!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 1:11-18

În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-l aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!“ Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.

La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei − imagine a judecăţii divine căzând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii poporului Său înapoi la Dumnezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oamenilor răzvrătiţi.

Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască intensitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se supună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eternitate (Romani 1.18).

Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, Îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).

Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre
cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu respect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi. Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.

3 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu după multe zile, fiul mai tânăr, adunând totul, a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.

Luca 15.13

Mai mulți bani înseamnă mai multe alegeri de făcut. Așa ceva poate fi dezastruos, după cum s-a dovedit în cazul fiului risipitor. El a experimentat o creștere dramatică și bruscă a mijloacelor materiale, însă nu și a înțelepciunii. Rezultatul a fost că a plecat într-o țară depărtată, unde și-a cheltuit toată averea. Din cauza neascultării, a lipsei de răbdare și de înțelepciune, acest tânăr și-a risipit tot avutul. A rămas fără nimic și fără nimeni.

Biblia ne arată însă că banii pot fi folosiți și altfel, într-un fel mult mai util. Banii cheltuiți pentru Domnul se transformă instantaneu într-o „comoară în cer”, a cărei valoare nu se pierde niciodată (Luca 12.33). Chiar și mai semnificative sunt rezultatele perene ale unei astfel de investiții. Pavel ne prezintă câteva dintre ele în Epistola către Filipeni. Mai întâi, dăruirea este un act de părtășie (Filipeni 1.5; 4.14; vedeți și 2 Corinteni 8.4). Nu numai că banii îi pot ajuta pe slujitorii Domnului în nevoile lor, dar acest lucru oferă și un adevărat simțământ al parteneriatului în lucrare și al încurajării. Ei cunosc astfel că cei împreună-credincioși cu ei nu i-au uitat.

Cel mai important lucru este că Dumnezeu prețuiește foarte mult dărnicia. Banii dați în felul acesta devin o mireasmă și o jertfă plăcută pentru El, iar Dumnezeu privește darul ca pe o dovadă a rodului spiritual în viața celui care dăruiește (Filipeni 44.17,18; vedeți și Evrei 13.16 și Romani 15.28). Cine ar fi presupus că mijloacele materiale pot împlini astfel de rezultate spirituale pline de semnificație?

De vreme ce mai mulți bani înseamnă mai multe alegeri, ce vom face cu banii noștri? Lucrurile lumii sunt plăcute, însă sunt temporare; mai mult, ele devin găuri în care se scurg multe oportunități viitoare (Proverbe 21.17). Dărnicia creștină este modul în care putem face ca banii noștri să nu se devalorizeze niciodată.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu”.

Luca 9.62

Nicio privire înapoi!

Pe 3 iulie 1866, în zori, la comanda împăratului german, vapoarele „Wittekind” și „Frankfurt” s-au lansat pe mare împotriva vrăjmașului. La plecare, comandantul trupelor a strigat cu voce bărbătească soldaților, ai căror ochi încă mai priveau conturul slab al țărmului natal: „Acum nicio privire înapoi, înainte cu Dumnezeu!”. Ce voia să spună cu aceste cuvinte? Cumva să smulgă din inimile soldaților dragostea și recunoștința pentru părinți? O, nu! El vedea înaintea lui și a trupelor sale un scop măreț. Și voia să lege toată inima lor, toată puterea lor, toată voința, toată dorința lor, de lupta care le stătea înainte, astfel încât victoria să fie obținută fără înfrângeri. Acei soldați se luptau pentru binele patriei lor.

Înțelegem noi oare faptul că Dumnezeu ne cere inima întreagă pentru a-L urma pe Domnul Isus? Unii merg ocazional să asculte predica duminicală. Dar exercită oare aceasta vreun efect asupra vieților lor? Deja după prânz nu se mai observă prea mult din cele auzite, seara sunt din nou la distracții, iar de luni trăiesc vechea viață fără Dumnezeu. Cele auzite din Cuvântul lui Dumnezeu nu au niciun efect, fiindcă privesc înapoi la lucrurile păcătoase pe care nu le-au părăsit niciodată. Cine ascultă sau citește Biblia este confruntat cu întrebarea: vrei să împlinești ce ai citit sau ai auzit?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (1) – Fundația SEER

„Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.” (Ioan 8:25)

Domnul Isus s-a aflat constant sub presiune. Existau cerințe istovitoare și toți doreau un pic din timpul Său. Rareori avea parte de intimitate personală și era mereu întrerupt. În mod repetat oamenii L-au înțeles greșit, L-au criticat și L-au ridiculizat. A trăit într-un stres enorm, și cu toate acestea și-a păstrat pacea chiar și sub presiune. Cum a reușit? El și-a fundamentat viața pe opt principii sănătoase privind managementul stresului. Așadar, pe parcursul a opt zile ne vom uita și noi la aceste principii solide și vom vedea ce putem învăța din ele.

Primul principiu: Să știi cine ești. „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.” Dacă nu știi cine ești, s-ar putea ca ceilalți să încerce să-ți spună cine cred ei că ești. Dacă nu știi cine ești, involuntar îi vei lăsa pe ceilalți să te facă să crezi că ești ceva ce nu ești de fapt. O mare parte din stres vine din ascunderea în spatele măștilor, din trăirea unei vieți duble, din faptul că nu ești sincer cu ceilalți și din încercarea de a fi altcineva. Nesiguranța produce întotdeauna presiune în viețile noastre; când suntem nesiguri, ne simțim forțați să performăm și să ne conformăm. Stabilim standarde nerealiste pentru viața noastră și chiar dacă ne străduim la nesfârșit, tot nu vom reuși să ne ridicăm la înălțimea lor. Așadar, ce ar trebui să faci? Trebuie să știi cine ești, și Cine este Tatăl tău! Tu ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, născut în lumea aceasta nu din greșeală, ci cu un scop. Ești iubit nespus și acceptat pe deplin de Dumnezeu. El are un plan pentru viața ta; de aceea ai valoare. Pentru a învinge stresul, trebuie să știi cine ești și până nu rezolvi în mod decisiv această problemă, vei fi chinuit de ea. Deci, tu trebuie să știi că ești un copil al lui Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 1:1-10

De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie. Îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-l întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat – el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!

Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-l anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-l prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.

Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?

2 Iulie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au zis lui Moise: „Pentru că nu erau morminte în Egipt, ne-ai adus să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?”.

Exod 14.11

Acestea au fost cuvintele israeliților când s-au confruntat cu prima încercare. Ei chiar credeau că Domnul făcuse atâtea eforturi pentru a-i elibera din Egipt, doar pentru a-i lăsa să moară în pustie. Își imaginau că fuseseră păziți de sângele mielului pascal, doar pentru a fi îngropați în pustie. Așa raționează necredința întotdeauna. Ne conduce să-L cântărim pe Dumnezeu în prezența dificultăților, în loc să cântărim dificultățile în prezența lui Dumnezeu. Credința pătrunde dincolo de dificultate și Îl găsește pe Dumnezeu în toată credincioșia, dragostea și puterea Lui.

Este privilegiul credinciosului să stea întotdeauna în prezența lui Dumnezeu. A fost adus acolo prin sângele Domnului Isus Hristos și nimic nu trebuie să-l lipsească de bucuria practică a acestei poziții. Poziția în sine n-o poate pierde niciodată, de vreme ce Reprezentantul său, Hristos, o ocupă pentru el. Însă, deși nu poate pierde această poziție, el poate totuși pierde, foarte ușor, savurarea, experimentarea și puterea ei. Oricând dificultățile se interpun între inima sa și Domnul, atunci, în mod evident, el nu se bucură de prezența Domnului, ci suferă în prezența dificultăților, la fel ca atunci când un nor se interpune între noi și soare și ne privează, pentru un timp, de razele binefăcătoare ale acestuia. Norul nu face ca soarele să nu mai strălucească, ci doar ca noi să nu ne mai bucurăm de strălucirea lui. La fel se întâmplă atunci când lăsăm ca necazurile, suferințele, dificultățile și problemele să ne priveze sufletul de razele strălucitoare ale gloriei Tatălui, care strălucește întotdeauna, cu o putere neschimbată, pe fața lui Isus Hristos.

Nu există nicio dificultate prea grea pentru Dumnezeul nostru; dimpotrivă, cu cât dificultatea este mai mare, cu atât mai mult El poate să acționeze în propriul caracter, ca Dumnezeu al puterii depline și al oricărui har.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3.18

Numai trei săptămâni de trăit! (2)

I-am arătat harul nespus de mare al Domnului Isus și calea pe care El a mers din slava cerească până la crucea de la Golgota pentru a o salva și pe ea. I-am spus să-I predea Lui inima și să recunoască înaintea Lui vina ei; atunci toate păcatele îi vor fi iertate. Ceea ce scrie în Ioan 3.18 este valabil și pentru ea.

Apoi am întrebat-o: „Credeți că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?”. — „Da. Cred”, a răspuns ea. — „Credeți că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe acest pământ pentru a muri pentru păcătoși?” — „Deoarece așa scrie în Biblie, da, cred.” — „Credeți că cel care vine la Domnul nu va fi izgonit?” — „Se referă și la mine?” — „Da, desigur: «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.» Faceți și dumneavoastră parte din acest oricine?” — „Da”, a răspuns ea. — „Atunci mai aruncați o privire asupra versetului 18! Acolo sunt numite două categorii de oameni: «Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat».”

L-am rugat pe Dumnezeu să-i deschidă inima și apoi am întrebat-o: „Cărui grup îi aparțineți?”.

După un timp de liniște m-a privit cu lacrimi în ochi și mi-a spus: „Aparțin primului grup”. — „De unde știți aceasta?” — „Știu, deoarece cred în Isus. El m-a primit și nu sunt judecată”. Am mai întrebat-o: „Ajunge aceasta, pentru a vă întâlni cu Dumnezeu?”. — „Da, este de ajuns! Nu sunt judecată”. Aceasta s-a întâmplat înainte cu trei săptămâni ca ea să plece în pace în veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADU-ȚI AMINTE DE CEI TRECUȚI CU VEDEREA ȘI UITAȚI DE LUME – Fundația SEER

„Apăraţi pe văduvă…” (Isaia 1:17)

 În vremurile Noului Testament, societatea nu avea niciun sistem de asistență socială. De aceea, apostolul Iacov a scris: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve…” (Iacov 1:27) Ar putea fi exact genul de misiune pe care o cauți! Singura pregătire de care ai nevoie este conștientizarea sentimentului de a fi „lăsat pe din afară” și compasiunea „de a face ceva în această privință.”

„Istoria văduviei” este o scrisoare plină de amărăciune și a fost scrisă de o doamnă a cărei soț decedase. „La început consternare, apoi copleșită de probleme. Un milion de lucruri de rezolvat. Certificat de deces și nenumărate acte de semnat. Prietenii sunt atât de atenți; sprijin plin de dragoste din partea rudelor. Îți găsești mereu câte ceva de făcut pentru a fi ocupată. Însă noaptea, constați cu durere partea goală a patului. În cele din urmă închizi ochii, îi arunci periuța de dinți la gunoi și îi dai toate lucrurile. Te doare inima mai tare decât ți-ai fi închipuit. Fiecare costum din dulapul lui îți amintește de un loc anume sau de un timp pe care l-ați petrecut împreună. A trecut un an; ești în continuare întreagă. Apoi, lovitura! Prietenii tăi sărbătoresc o zi de naștere – toți sunt cupluri. Nu ești inclusă pentru că ai fi „a cincea roată de la căruță.” Unele soții te consideră chiar o amenințare. Vă rog să vă aduceți aminte de noi. Nu ne tratați ca pe un bagaj în plus. Ni s-a dat o lovitură puternică și avem nevoie de prieteni. Semnează: Cea uitată de lume.”

Gândește-te la schimbarea pe care ai putea-o aduce tu, în viața cuiva, dacă ai fi dispus să-i cauți pe cei pe care societatea îi trece cu vederea și îi uită. Așa că, fă chiar azi ceva pentru cei uitați de lume!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 22:41-53

Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el? Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspund㠄nu“!

Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, − gândurile dragi ale inimii mele” (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen …! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului. Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.

Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Împăraţi.