Mana Zilnica

11 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4

Iată-mă, un păcătos, conștient de păcatul meu; cum pot să mă încred în Dumnezeu? Știu că El este un Dumnezeu sfânt, care urăște păcatul; cum aș putea deci să mă încred în El? Nu îndrăznesc să intru în prezența Sa, cu păcatul asupra mea. Ce pot să fac în această privință? N-are rost să neg sfințenia lui Dumnezeu, nici nu pot să-mi îndepărtez păcatul.

Dumnezeu însă îmi spune că păcatul meu este înlăturat, iar eu Îl cred. Lucrul care-mi oferă pacea este primirea mărturiei Lui. Duhul meu nu-și poate găsi odihna câtă vreme sunt conștient de păcatul meu, dacă nu știu că acest păcat nu-mi este ținut în socoteală. Dumnezeu vede păcatul meu exact așa cum este el, astfel că nu e de ajuns ca eu să fiu mulțumit de mine; trebuie neapărat ca Dumnezeu să fie mulțumit de mine. Există o luptă care se desfășoară în sufletul care dorește să fie mulțumit cu sine însuși. Dacă ar crede mărturia lui Dumnezeu, ar căpăta pacea. Acest lucru se întâmplă fiindcă sufletul respectiv n-a ajuns încă să-și vadă păcătoșenia totală. Nu se pune deci problema dacă am sau nu păcat, ci dacă Îl cred pe Dumnezeu atunci când îmi spune că acest păcat a fost înlăturat. Există o lucrare a Duhului Sfânt în tot acest proces, nu ca să producă ceea ce m-ar satisface pe mine, ci pentru a mă aduce în punctul unde să spun: «Totul este pierdut în ce mă privește».

Dumnezeu adesea îngăduie să ne chinuim în încercările noastre de a deveni mai buni; în astfel de cazuri suntem ca omul scufundat în mlaștină, care încearcă să-și scoată un picior afară și nu face decât să-l afunde și mai mult pe celălalt. Răspunsul la toată această stare se găsește în adevărul binecuvântat al evangheliei, prin lucrarea Domnului Isus, anume că „prin El suntem îndreptățiți de toate lucrurile” (Fapte 13.38,39). Acum realizez că Dumnezeu Se odihnește în mod perfect; Se odihnește în Domnul Isus, satisfăcut pe deplin. Hristos spune: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”; iar Dumnezeu Îi răspunde: „Șezi la dreapta Mea”. Sufletul mi se odihnește, fiindcă văd deslușit că Dumnezeu nu mai are absolut nimic împotriva mea.

Există deci adesea un astfel de conflict sub apăsarea vinovăției, până când sufletul capătă pace.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?

Amos 3.6

Nimic nu este la întâmplare

„Părinții mei s-au căsătorit în martie 1920. Cu puțin timp înainte, tatăl meu înființase o mică întreprindere. Acum dorea să se instruiască în chimie. De aceea, în vara anului 1921 a urmat cursurile de formare în orașul Köln, situat la 100 de km depărtare. Acolo s-a întâmplat nenorocirea: când se pregătea să urce în tramvai, a fost grav rănit, încât șoldul stâng a trebuit să-i fie amputat. Apoi a stat mult timp în spitalul din oraș. În ziua nenorocirii, pe foaia de calendar era versetul biblic: «Se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?». Bunicul meu îi dăduse mamei această foaie de calendar pentru a o duce tatălui la spital. La început, atât versetul, cât și modul de a proceda al bunicului meu l-au lovit pe tata. Dar mai târziu a mărturisit că acest verset din Biblie a fost singurul care l-a ajutat să treacă peste acel timp greu.”

Iov a avut parte de o experiență asemănătoare. În decurs de câteva ore i-au fost luați copiii și toată averea. Dar el a spus: „Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului!” (Iov 1.21). El a înțeles că Dumnezeu îi dăduse și copiii și averea. Acum nu le luaseră nici dușmanii, nici forțele dezlănțuite ale naturii. Nu, ci era mâna lui Dumnezeu, chiar dacă el nu înțelegea. Doar din acest motiv a putut adăuga, poate printre lacrimi: Fie Numele Domnului lăudat.

Psalmistul Îl înalță pe Dumnezeu: „Tu ești bun și binefăcător” (Psalmul 119.68). Poate astăzi nu vedem încă acest lucru, pentru că totul este întunecat în jur, dar este și rămâne adevărat – iar aceste cuvinte pot mângâia inimile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 23:13-39

Avem aici „cartea de aur” a însoţitorilor împăratului. În trecut, ei au luptat şi au suferit împreună cu el. Acum împărăţesc
de asemenea împreună cu el (2Timotei 2.12). Ce pagină glorioasă, în care fiecare nume, fiecare faptă vitejească sunt consemnate cu credincioşie! În acelaşi fel, nimic nu va fi uitat din tot ce Domnul ne va fi îngăduit să facem pentru El. Nu a promis El: „oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuţii aceştia, … adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata“ (Matei 10.42)? Să ne gândim la expediţia celor trei viteji la fântâna de la Poarta Betleemului; ei şi-au riscat viaţa pentru puţină apă proaspătă! Dar ultima dorinţă a căpeteniei pe care o iubeau merita în ochii lor un asemenea sacrificiu. „Aceste lucruri le-au făcut cei trei viteji” (v.17). Suntem noi gata, din dragoste pentru un Stăpân cu mult mai mare, să facem fapte care să ilustreze devotamentul nostru?

Domnul evaluează exact dificultăţile pentru orice se face în numele Lui: uciderea a doi lei este în sine o faptă de vitejie puţin obişnuită, pe care zăpada a făcut-o şi mai dificilă pentru curajosul Benaia. Ei bine, un astfel de  timp, nefavorabil, este reţinut în mod special! Vine apoi lista numelor acestor eroi. Toţi sunt aici, preţioşi inimii împăratului, iar fidelul Urie se află printre ei (v.39). În schimb, în pofida întregii sale activităţi, numele lui Ioab nu este inclus, în timp ce, al celui care-i purta armele, este găsit (v.37)!

10 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu, ca să vă mărturisească acestea în adunări. Eu sunt Rădăcina și Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare de dimineață.” Și Duhul și Mireasa spun: „Vino!”. Și cine aude să spună: „Vino!”. Și cine însetează să vină; și cine vrea să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.16,17

Ultima carte din Scriptură este pe cale să se încheie și cât de minunat răsună această invitație de har! Domnul vrea ca nimeni să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință. Este însă foarte important ca cei invitați să știe bine cine este Cel care face această invitație. El este Rădăcina lui David, adică David a venit din El, fiindcă El este Dumnezeul etern. El este de asemenea Vlăstarul lui David, fiindcă, în ce privește umanitatea Sa, El a venit din David. Astfel, gloria măreață a dumnezeirii Sale și realitatea scumpă a umanității Sale sunt deopotrivă și pe deplin declarate.

În timp ce Se afla pe pământ, El a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Acum El ne spune că Duhul și Mireasa se unesc în această invitație a dragostei, fiindcă Duhul lui Dumnezeu este în Mireasă. Apoi El îi cheamă pe cei care aud să se unească în invitația făcută tuturor celorlalți: „Vino!”. Cu siguranță că toți cei care au crezut în Domnul Isus doresc ca și alții să fie mântuiți.

Mai mult, Domnul Isus extinde invitația către „cel care însetează”, invitându-l să vină și să-și potolească setea. Ce bunătate și îndurare! Apoi Domnul lărgește invitația, pentru a include pe oricine „vrea să ia apa vieții fără plată”. Domnul nu exclude pe nimeni atunci când caută mântuirea celor pierduți. Toți cei care vin sunt primiți cu bucurie. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă” (Ioan 3.16). Ce dar minunat!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] este Începutul, Cel întâi-născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă cel dintâi loc.

Coloseni 1.18

Primul loc

Domnul Isus Hristos este punctul central al planurilor lui Dumnezeu, Singurul spre care converg toate lucrurile, contopindu-se într-o descoperire armonioasă a gloriei lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă vrem să avem același mod de gândire cu Dumnezeu, trebuie să găsim și noi toate lucrurile în Hristos, pentru că El este Singurul care poate satisface cu adevărat toate nevoile inimii omenești. Hristos, ca Întâiul-născut din toată creația, este Capul noii creații. Prin urmare, toate lucrurile din noua creație se află în legătură cu Hristos. Pentru omul credincios, Hristos este totul și toate gravitează în jurul Lui.

Mântuitorul nu a venit în lumea noastră ca un rege care își vizitează supușii, având toate privirile ațintite asupra lui. Mântuitorul a locuit printre noi. El nu S-a ținut deoparte: a luat parte la toate împrejurările vieții omenești, S-a implicat în bucuriile și în durerile oamenilor, la fel de natural cum intra în casele lor. S-a apropiat de ei, a devenit accesibil chiar și celor mai nevrednici dintre ei. Era plin de compasiune pentru durerile lor. Harul și adevărul care erau în Persoana Domnului au strălucit în această lume împotrivitoare. Dar harul și adevărul au strălucit și în sufletele celor care L-au primit pe Cel care a dăruit oamenilor posibilitatea împăcării cu Dumnezeu prin jertfa Sa de la cruce. În astfel de inimi, Mântuitorul are întâietatea. Dorința lui Dumnezeu pentru fiecare persoană este ca Hristos să ocupe primul loc.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRĂDANIE ȘI INTEGRITATE – Fundația SEER

„Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.” (Proverbele 12:11)

 În cartea sa „The Finishing Touch” (Ultimul retuș – n.tr.), autorul Chuck Swindoll povestește despre un om pe care l-a cunoscut și care i-a lăsat o impresie foarte bună: „Cu un zâmbet și cu o licărire în ochi, întinse mâna brusc. Era o mână de care puteai aprinde un chibrit, întărită de zecile de ani de munci grele.

„Pari un om căruia îi place viața. Cu ce te ocupi?” am întrebat eu. „Eu? Sunt fermier în Midwest.” Swindoll l-a întrebat: „Ce ai făcut săptămâna trecută?” El a răspuns: „Săptămâna trecută am terminat de cules nouă mii de găleți de porumb.” La care eu am exclamat: „Nouă mii! Câți ani ai, prietene?” El nu a părut să ezite sau să se simtă jenat de întrebarea mea: „Sunt doar la două luni depărtare de nouăzeci.” A râs din nou, în timp ce eu am dat din cap. Trecuse prin patru războaie, prin Marea Recesiune, prin mandatele a șaisprezece președinți, prin nouăzeci de ierni în Midwest, și cine știe câte alte necazuri personale, și încă răzbea în viață! Am fost nevoit să-l întreb care este secretul vieții lui îndelungate și productive. „Strădania și integritatea” a fost răspunsul său rapid.

În timp ce ne despărțeam, s-a uitat în spate peste umăr și a adăugat: „Nu te relaxa prea mult, tinere. Stai concentrat!” Strădania și integritatea! Aceste două calități merg mână în mână și reprezintă esența unei vieți bine trăite.”

Biblia spune acest lucru în felul următor: „Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 23:1-12

Viaţa lui David se apropie de sfârşit. Biblia îi reţine cele din urmă cuvinte ale sale pline de inspiraţie. „Psalmistul plăcut al lui Israel“ evocă trecutul: el ştie că nu şi-a condus casa aşa cum ar fi trebuit! Dar se odihneşte deplin în harul lui Dumnezeu. Acesta a pregătit pentru Israel şi pentru lume un viitor glorios sub guvernarea Domnului Hristos, Împăratul dreptăţii şi al păcii. Va fi ca lumina dimineţii izbucnind după noaptea sumbră, măturând întunericul care domneşte acum în lume. Sub această guvernare, oamenii se vor teme şi-L vor sluji pe Dumnezeu, aducând fructe ca cele crescând pe un teren fertil şi bine udat.

Fără a aştepta sfârşitul vieţii, este necesar din când în când să ne determinăm poziţia pe „hartă“, asemeni unui marinar pe vaporul său. Trecutul: este trista mea istorie, dar în acelaşi timp şi emoţionanta istorie a harului Domnului faţă de mine. Prezentul este marcat de două datorii primordiale: să-L ascult pe Domnul şi numai în El să mă încred. Cât despre viitorul credincioşilor, îl ştim, este gloria. Domnul Hristos va împărtăşi gloria Lui cu ei, după cum I-a promis Tatălui Său (Ioan 17.22).

9 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Samuel a luat un miel de lapte și l-a adus întreg ardere-de-tot Domnului. Și Samuel a strigat către Domnul pentru Israel și Domnul i-a răspuns.

1 Samuel 7.9

Calea către restabilire (3)

După restabilire este nevoie să rămânem veghetori, fiindcă vrăjmașul va căuta să ne biruiască din nou. Restabilirea nu garantează sfârșitul bătăliei. De fapt, după o mare biruință, cel credincios este în pericolul de a se încrede în propria putere și înțelepciune. Natura noastră veche este cel mai înverșunat vrăjmaș al nostru. Putem dobândi biruința asupra lumii prin dragostea Tatălui și asupra lui Satan prin a ne împotrivi lui prin credință, însă singura apărare împotriva cărnii este să o ținem răstignită.

Falsa încredere pe care ei o avuseseră înainte este acum înlocuită cu teama de Domnul și cu dorința după ajutorul Lui. „Samuel a luat un miel de lapte și l-a adus întreg ardere-de-tot Domnului. Și Samuel a strigat către Domnul pentru Israel și Domnul i-a răspuns”. Orice binecuvântare se bazează pe valoarea jertfei Mielului lui Dumnezeu. Deși vrăjmașul atacă permanent, atunci când ne încredem în Domnul Isus Hristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, El va lupta pentru noi. În versetul 10 vedem că Domnul a tunat cu un tunet puternic și a adus învălmășeală în rândurile vrăjmașilor. Lupta a devenit a Domnului. Arderea-de-tot vorbește despre jertfirea lui Hristos în exclusivitate pentru Dumnezeu. Prin urmare, toate eforturile vrăjmașului împotriva poporului lui Dumnezeu sunt deșarte, fiindcă Dumnezeu Însuși va lupta împotriva lui și îl va învinge. De asemenea, cetățile care fuseseră luate mai înainte de filisteni au fost recucerite. Lăudat să fie Domnul, fiindcă atacurile vrăjmașului au avut ca rezultat un mare câștig pentru poporul lui Dumnezeu! Nu este deci de mirare că Samuel a luat o piatră și a numit-o Eben-Ezer, ca aducere-aminte. Acest nume este compus din două cuvinte: „eben” („piatră”) și „ezer” („ajutor”). Avem și noi o mulțime de aduceri-aminte cu privire la grija și la ajutorul de care am beneficiat din partea lui Dumnezeu în călătoria noastră.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.

1 Ioan 5.12

Cine oferă mai mult? (3)

Toți cei din sală erau cuprinși de un singur gând: în sfârșit putem continua!

Stând drept ca o lumânare, agentul a spus: „Licitația s-a încheiat!”. — Cum? Ce? — „Da, licitația s-a încheiat. Când am primit comanda pentru această licitație, avocatul mi-a comunicat o clauză din testamentul tatălui. Nu mi-a fost permis să comunic această decizie înainte de vinderea tabloului fiului. Clauza este: Cine cumpără la licitație tabloul fiului meu moștenește toată averea mea, inclusiv toate picturile. Cine îl «primește» pe fiul meu moștenește totul!”.

Cunoști tu „Testamentul” lui Dumnezeu? Ascultă ce îți comunică Dumnezeu în acest testament: „Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.12). Aceasta contează: Să-L ai pe El. De aceea trebuie să-L primești pe Isus în viața ta, în inima ta. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12). Ce ai de făcut? Strigă către Dumnezeul cel sfânt: „Vina mea mă desparte de Tine. Îmi pare foarte rău și mă căiesc adânc. Numai în Fiul Tău, Isus Hristos, se poate găsi iertare și mântuire. Doresc să-L primesc în viața mea, acum și pentru totdeauna”.

Cine Îl primește pe Fiul moștenește totul! Cine ar putea oferi mai mult decât El?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂT EȘTI DE „FLĂMÂND”? – Fundația SEER

„El… a umplut de bunătăţi sufletul flămând” (Psalmul 107:9)

Oamenii de succes sunt adesea doar niște oameni care au fost puțin mai flămânzi și mai însetați decât noi restul. Ceea ce noi ne-am dorit, ei au urmărit! Napoleon s-a născut în sărăcie. Colegii lui de școală își băteau joc de el… dar el și-a dedicat timpul cărților, a excelat la învățătură și a devenit cel mai strălucit elev din clasă. Înainte ca viața lui să ia sfârșit, cucerise o parte importantă din lume! Când un puiet de copac trebuie să-și croiască drumul printre stânci pentru a ajunge la lumina soarelui și la aer, iar apoi să se lupte cu furtuni și îngheț pentru a supraviețui, poți fi sigur de un lucru: rădăcinile sale vor fi puternice, iar lemnul rezistent.

Natura însăși ne învață că este imposibil să reușești, fără să treci prin împotriviri. Dacă ai succes și nu ai experimentat greutăți, poți fi sigur că altcineva le-a experimentat în locul tău. Dacă ai trecut prin greutăți fără să ai succes, este posibil ca altcineva să aibă succes datorită prețului pe care l-ai plătit tu. Oricum ar fi, nu există realizări fără greutăți. Proba focului pentru caracter este determinată de ceea ce te face să fii descurajat și să renunți.

Dr. G. Campbell Morgan povestește despre un om al cărui magazin a fost mistuit de flăcări în timpul marelui incendiu din Chicago din 1871. În dimineața următoare, a sosit la serviciu cu o masă pe care a instalat-o în mijlocul ruinelor carbonizate. Pe masă a pus un afiș pe care scria: „Pierdut totul, în afară de soție, copii și speranță. Program obișnuit începând de mâine dimineață.” Solomon a spus: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi.” (Proverbele 22:29) Spui că vrei să ai succes? Întrebarea este cât de „flămând” ești ca să-l obții?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:33-51

Am văzut în această cântare de eliberare partea care-l priveşte pe David şi în acelaşi timp pe cel credincios; apoi partea care-L priveşte pe Hristos, Căruia David Îi este un palid simbol. Ne rămâne să luăm în considerare partea lui Dumnezeu. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită“, aşa începe v.31. Domnul Isus doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Autorul eliberării Sale (recitiţi v.17,18 şi Ps. 40.2). Să luăm în considerare întâiul Său mesaj trimis ucenicilor prin Maria, imediat după învierea Sa (comparaţi cu Ps. 22.22 şi cu Ioan 20.17). Este ca şi cum le-ar fi spus: ŤTatăl care Mă iubeşte, Dumnezeul cel puternic, care M-a eliberat, a devenit Tatăl vostru, Dumnezeul vostru. El de asemenea vă iubeşte şi, prin aceeaşi măreaţă putere a Lui, vă eliberează, cum M-a eliberat pe Mine de sub puterea lui Satan şi a morţii. Tot ceea ce înseamnă Numele Tatălui pentru Mine va însemna de acum înainte şi pentru voiť.

Versetul 33 şi cele următoare ne arată că Dumnezeu este la fel de puternic pentru a-i susţine în mersul şi în luptele lor pe cei care se încred în El. În felul acesta L-a condus pe Isus Unul, a cărui încredere în Tatăl a fost totală.

Ultima parte a cântării deschide viitorul. Ea ne arată ce va face Dumnezeu în final pentru a-i distruge definitiv pe vrăjmaşii Domnului Hristos pe pământ, ca să aşeze naţiunile sub domnia Lui şi, în sfârşit, să-L stabilească Împărat peste întregul univers.

8 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe orice mlădiță în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează; și pe oricare aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod.

Ioan 15.2

Cuvântul grecesc pentru „rod” este „karpos” și este folosit pentru rodul viei sau al pomilor. În Vechiul Testament, rodul face referire și la copiii care sunt născuți într-o familie. Pentru creștini, rodirea înseamnă a produce ceva similar cu atributele pomului sau ale plantei respective. De exemplu, o vie produce struguri, iar fructul ei are o natură similară cu calitatea plantei care îl produce. Aici, în Ioan 15, este clar că Domnul Isus așteaptă ca cei care Îl urmează să aducă rod, iar rodirea aici face referire la a aduce, prin viețile noastre, glorie Domnului Isus și Tatălui.

Noul Testament ne prezintă multe feluri de rod pe care noi trebuie să le aducem. Duhul Sfânt caută să producă în fiecare dintre noi caracterul lui Hristos Însuși: „Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea” (Galateni 5.22,23). În Romani 6.21,22, Pavel spune: „Deci ce rod aveați atunci în acele lucruri de care acum vă este rușine? pentru că sfârșitul acelora este moarte. Dar acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă”. El menționează un alt fel de rod în Romani 15.26-28 și în Filipeni 4.15-18 – rodul dărniciei și al împlinirii nevoilor altora.

Viticultorul dorește rod din viața fiecăruia dintre noi. Acest rod este de multe feluri. Dorința noastră trebuie să fie de a-L glorifica în fiecare aspect al vieții noastre, pentru ca astfel să aducem rod, mai mult rod și mult rod. Rodul care rămâne este ceea ce facem cu adevărat spre gloria Lui.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

Romani 8.24,25

Cine oferă mai mult? (2)

Tatăl dorea să afle mai multe de la soldat. Dar, înainte de aceasta, tânărul a spus: „Am aici, în acest pachet, un tablou al fiului dumneavoastră, pe care l-am pictat pe când eram în Vietnam. Eu nu sunt un artist. Dar mă gândesc că fiul dumneavoastră ar fi dorit să-l primiți”. Când tatăl a deschis pachetul, a ținut cu uimire în mâini portretul fiului său. A fost adânc mișcat. Nu era o lucrare de maestru. Dar tânărul soldat nimerise exact trăsăturile drăguțe ale feței fiului său. Astfel, acest tablou a primit un loc de cinste în conacul părintesc. Câteva luni mai târziu s-a stins din viață și tatăl.

Acum sosise momentul licitației prețioasei colecții. Printre piesele expuse se afla și tabloul fiului. Agentul care conducea licitația i-a salutat pe cei strânși acolo și a spus: „Vom începe cu portretul fiului. Cine oferă întâi pentru acest tablou?”. – Tăcere. – Tăcere penibilă. – Nimeni nu dorea să ofere ceva. Deodată s-a auzit o voce din public: „Am venit să cumpărăm picturile renumite. Treceți peste acest portret. Începeți odată!”. Dar agentul care conducea licitația susținea că trebuie să păstreze rândul: „Cine oferă pentru acest tablou? Vă rog să vă gândiți, este un tablou al fiului”.

Din spatele sălii s-a auzit o voce ezitantă. Era grădinarul conacului. „Eu ofer 100 de dolari pentru această pictură”. Era tot ce putea oferi. Toate capetele s-au întors spre el. Vânzătorul a continuat: „Sunt oferiți 100 de dolari. Cine pune mai mult?”. — „Dați-i tabloul și să revenim la problemă”. Dar agentul ezita. Apoi în sfârșit: „100 de dolari prima dată, 100 de dolari a doua oară, 100 de dolari a treia oară”. Ciocanul a lovit. Tabloul fiului aparținea grădinarului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALEGE-ȚI LUPTELE CU ÎNȚELEPCIUNE! – Fundația SEER

„Dacă vei face lucrul acesta… vei putea face faţă lucrurilor” (Exodul 18:23)

Un general bun știe că este o greșeală să încerce să lupte pe mai multe fronturi în același timp și că atunci când este împărțit în mai multe locuri, devine vulnerabil! Același lucru este valabil și în viață. Pentru a evita stresul inutil, trebuie să refuzi ca lucrurile mărunte să te epuizeze. Cu alte cuvinte, alege-ți luptele înțelept. Nu face din țânțar armăsar. Înainte de a aloca timp, energie și emoții într-un domeniu, întreabă-te cât de important este și cât din timpul, efortul și energia ta se cuvine să aloci. Încearcă să discerni ce contează cu adevărat și concentrează-te în această direcție. Învață să faci diferența dintre problemele majore și cele minore, între urgent și important.

Moise a devenit epuizat deoarece el se ocupa personal de fiecare problemă, dispută și criză care apărea printre iudei. Poate a crezut că așa trebuie să facă, de vreme ce era conducătorul poporului. Dar socrul său i-a zis în esență: „Tu să ai grijă de lucrurile importante și lasă lucrurile mărunte în seama altcuiva.” Apoi a continuat: „Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el.” (Exodul 18:23-24).

Oprește-te și gândește-te: în viața ta există destul stres și încordare, deci ce rost are să adaugi stres în plus dacă poți evita lucrul acesta? Când ești tentat să pornești o altă „luptă”, fă un pas lateral și gândește-te dacă merită, și cu ce trebuie să participi. Nu merge la război când nu există nicio pradă de război! Deci, alege-ți luptele cu înțelepciune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:20-32

Eliberările pe care Domnul ni le dă (începând cu mântuirea noastră) nu depind de meritele noastre, ci numai de harul Său. Pe de altă parte, în ce-L priveşte pe Fiul Său, s-a găsit în El o asemenea desăvârşire, încât Dumnezeu nu putea să nu-L scape. Între toţi oamenii, Hristos este Acel Unul care, dacă se poate spune aşa, Şi-a meritat învierea. Celor care-L priveau pe Isus pe cruce li se părea că abandonarea Lui acolo era un semn al dezaprobării din partea lui Dumnezeu. Batjocoritorii „dădeau din cap“: „să-L salveze, pentru că Îşi găseşte plăcerea în El!“ (Psalmul 22.8) sau „să-L salveze, … dacă-L vrea“ (Matei 27. 43). Dumnezeu a îndepărtat această sfidare, înviindu-L pe Isus din morţi. Şi Fiul, care cunoaşte inima Tatălui, răspunde de cealaltă parte a morţii: „El M-a salvat, pentru
că Şi-a găsit plăcerea în Mine“ (v. 20).

Urmează motivele minunate pe care Isus I le-a oferit lui Dumnezeu ca să-Şi găsească plăcerea în El: justeţea şi puritatea acţiunilor Sale (v.21,25), credincioşia Sa (v.22), ascultarea Sa (v. 23), sfinţenia Sa (v. 24), îndurarea Sa (v.26), dependenţa Sa (v. 29, 30), încrederea Sa (v. 31); pe scurt, perfecţiunea Sa (v. 24). În adevăr, privirea Tatălui se putea odihni cu o satisfacţie totală asupra „Omului perfect“ (v. 26).

7 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarsis, departe de fața Domnului.

Iona 1.3

Primele două capitole ale cărții Iona ne învață două adevăruri foarte importante. În primul capitol învățăm că nu există niciun loc, oricât ar părea el de sigur, unde mâna Domnului să nu poată să ne ajungă. Cel deal doilea ne arată că nu există temniță, oricât de zăvorâtă, de unde mâna Domnului să nu poată să ne izbăvească. Ce loc poate fi mai potrivit pentru a fugi, decât marea nesfârșită? Dacă un răufăcător vrea să scape de justiție, se îmbarcă spre o țară îndepărtată. Dumnezeu însă știe cum săl captureze pe cel care fuge de El și care, ca și Iona, vrea să meargă pe drumul lui, „departe de fața Domnului”.

Și unde ar putea fi găsită în această lume o temniță din care scăparea să fie mai imposibilă, decât pântecele unui pește în adâncul mării? Totuși, să nu deznădăjduiești, tu, cel care ești prizonier! Pentru Dumnezeu nu este deloc greu să te izbăvească din cea mai grozavă temniță, de îndată ce El socotește de cuviință și Și-a împlinit scopul pentru care tea așezat acolo.

Unii poate că vor spune că Iona, ca profet al lui Dumnezeu, ar fi trebuit să fie îndeajuns de inteligent și de temător de Dumnezeu ca să nu facă încercarea zadarnică de a fugi de fața Domnului. Dar să nul judecăm prea tare pe proroc. N-am încercat noi oare, ca și el, să mergem spre apus atunci când Dumnezeu nea spus să mergem către răsărit? Iona era proroc al lui Dumnezeu, însă noi suntem copii ai Lui, mai mari ca Iona, mai mari chiar decât Ioan, înaintemergătorul Domnului (Matei 11.11). Și oare na trebuit să experimentăm noi, spre durerea și rușinea noastră, cât de zadarnice sunt astfel de încercări, dar și cât de aproape este brațul lui Dumnezeu pentru ai izbăvi pe cei care-L cheamă din negura temniței, îndată ce ei au priceput lecția pe care El a vrut săi învețe? Vai, de câte ori n-am urmat noi, ca și Iona, pornirile voinței noastre, uitând de acel adevăr atât de important pentru viața practică de credință, așa cum este el exprimat în Psalmul 139!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi am cunoscut dragostea prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi.

1 Ioan 3.16

Cine oferă mai mult? (1)

Minutarul ceasornicului de perete se învârte neobosit. La ora 11 fix trebuie să înceapă licitația, iar sala din hotelul de lux este deja plină de mai bine de o oră. Unii sunt bucuroși că pot sta măcar în picioare pe culoare. Deja de mult timp nu mai este permis nimănui accesul.

Doar câteva minute mai sunt. Apoi se va deschide ușa grea cu canaturi și licitația pentru picturile prețioase poate începe. Discuțiile colecționarilor de artă și ale reprezentanților muzeelor se sting treptat. Liniștea pune stăpânire pe întreaga sală. Dar în piepturile tuturor crește o tensiune greu de controlat.

În sfârșit! Doi oameni de serviciu ai hotelului, frumos îmbrăcați în uniformă, deschid ușa larg. Agentul care conduce licitația înaintează, având o mapă groasă sub braț, și este urmat de două asistente care intră după el în sală.

Evenimentul este unul deosebit. Altfel, nu ar fi apărut acolo iubitori de pictură din toată lumea. Posesorul unei colecții unice murise de curând. El și fiul său deținuseră lucrări de artă de la Picasso până la Raphael. O comoară de neprețuit în valoare de milioane de dolari!

Fiul murise în războiul din Vietnam în timp ce salva viața unui alt soldat. Aproximativ o lună mai târziu, un tânăr soldat l-a vizitat pe tatăl acestuia: „Domnule, eu sunt acela pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. A salvat mulți soldați, până ce o grenadă l-a rănit grav și a sângerat puternic. El mi-a vorbit deseori despre dumneavoastră și despre dragostea pe care o împărtășiți cu el pentru artă”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

APROPIE-TE DE DUMNEZEU CA UN COPIL – Fundația SEER

„Dacă… nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3)

Matei scrie (Matei 18:1-3): „Ucenicii s-au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Isus a chemat la El un copilaş… şi le-a zis: „Dacă… nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Pentru a face lucruri mari pentru Dumnezeu, trebuie să te apropii de El cu atitudinea unui copil. Poți învăța multe dacă te uiți la copilași. Oriunde s-ar afla, ei găsesc o cale de a se bucura, orice ar face. Ei iartă cu ușurință o ofensă. Acum se ceartă pentru ceva, iar în clipa următoare se joacă bucuroși împreună. Le este natural să aibă încredere. Ei nu se îngrijorează de plata ipotecii, de hrană sau de împlinirea scopurilor pentru că ei au încredere că în mod implicit părinții le vor da tot ce au nevoie.

Ce învățătură a dorit Domnul Isus să ne dea?

a) Să avem o credință neprefăcută.

b) Să rostim rugăciuni cu umilință.

c) Să alergăm la pocăință!

d) Să apelăm tot timpul la ajutorul lui Dumnezeu.

e) Să credem că Tatăl nostru cel ceresc este bun și că „nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11).

În plus, când ierți precum copiii, n-o să te mai simți vinovat și condamnat. Cu acest fel de simplitate în relația ta cu Dumnezeu, vei ajunge să crești spiritual și să te bucuri de El mai mult ca niciodată. Și acesta ar trebui să fie scopul tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:1-19

Ultimii vrăjmaşi ai împăratului au fost nimiciţi. Asemenea lui Israel după trecerea Mării Roşii (la care se referă v. 16), a Deborei şi a lui Barac după victoria lor, precum şi a Anei după ce i s-a răspuns la rugăciune, David poate celebra acum scăparea pe care i-a dat-o Domnul. În cântare, el Îi mulţumeşte Mântuitorului său  (v. 3). Oare ne exprimăm şi noi mulţumirea în cântări? În strângerile împreună sau în cercul familiei, fără îndoială! Dar de ce n-am face-o şi când suntem singuri?

Cântarea aceasta repetă o mare parte a Psalmului 18. Şi, ca toţi psalmii, merge mult dincolo de experienţele celui care a compus-o. Ce sunt, de fapt, suferinţele lui David, în comparaţie cu cele ale Domnului? Ce sunt violenţa şi răutatea lui Saul, în comparaţie cu ura lui Satan, „omul tare”? Satan a încercat să-L facă pe Isus să Se teamă prin perspectiva mâniei lui Dumnezeu (care avea să-L facă pe El păcat în locul nostru), apoi să-L prindă în „laţurile morţii” (v. 6). Dar, în Ghetsimani, Domnul Hristos a fost ascultat „datorită temerii Sale evlavioase” (Evrei 5.7). Cu certitudine, Dumnezeu nu-L putea cruţa pe Fiul Său de încercarea crucii, nici „să facă să treacă de la El paharul”. Cu toate acestea însă, Dumnezeu I-a răspuns, scăpându-L de „vrăjmaşul cel puternic”, diavolul (v. 18), şi scoţânduL (prin înviere) din acele „ape mari” (v. 17), din teribilele „valuri ale morţii” (v. 15).

6 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trezindu-Se, a mustrat vântul și a spus mării: „Liniște! Taci!”. Și vântul a stat și s-a făcut liniște mare.

Marcu 4.39

Este neasemuit de frumos felul în care binecuvântatul nostru Domn trece, fără niciun efort, de la odihna caracteristică umanității Sale perfecte la activitatea caracteristică dumnezeirii Sale esențiale. Ca Om, ostenit după lucrarea Sa, El dormea pe un căpătâi; ca Dumnezeu, El Se ridică și, cu glasul Său atotputernic, alungă furtuna și potolește marea.

Așa a fost Isus, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, și așa este El și acum, oricând gata să întâmpine nevoile celor ai Săi, să le alunge teama și să le liniștească inimile. O, de ne-am încrede în El cu o mai mare simplitate! Nici nu știm cât de mult pierdem fiindcă nu ne sprijinim mai mult pe brațul lui Isus, în fiecare zi. Ne înspăimântăm atât de ușor; orice rafală de vânt, orice val, orice nor ne tulbură și ne deprimă. În loc să fim calmi și să ne luăm locul lângă Domnul, suntem plini de frică și de confuzie. În loc să folosim furtuna ca pe o ocazie de a ne încrede în El, facem din ea o ocazie de a ne îndoi de El. De îndată ce întâmpinăm o mică dificultate, ne gândim că vom pieri, deși El ne asigură că până și perii capului nostru sunt numărați. Cu siguranță că merităm aceleași cuvinte pe care El le-a adresat ucenicilor: „Pentru ce sunteți fricoși? Cum de nu aveți credință?”.

Într-adevăr, câteodată pare că nu avem deloc credință. Dar ce minunată este dragostea Lui! El este întotdeauna aproape, pentru a ne păzi și ajuta, chiar dacă inimile noastre necredincioase sunt atât de grabnice în a se îndoi de Cuvântul Său. El nu procedează față de noi potrivit cu sărmanele noastre gânduri cu privire la El, ci potrivit cu dragostea Lui perfectă față de noi. Acesta este reazemul sufletelor noastre, atunci când străbatem furtunile de pe marea lumii, în călătoria către odihna eternă. Hristos este cu noi în corabie, iar acest lucru trebuie să ne fie de ajuns!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

A pus în inima lor chiar și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Eclesiastul 3.11

Scriitorul și gândul veșniciei

Într-una dintre scrierile sale, Victor Hugo (1802-1885), scriitor francez, a făcut următoarea mărturisire: „Înăuntrul ființei mele simt viața veșnică… Cu cât mă apropii mai mult de sfârșitul vieții pământești, cu atât mai limpede aud în jurul meu simfoniile nemuritoare ale lumii viitoare care mă cheamă. Cât sunt de minunate! Ce glorioase sunt! E ceva ca-n basme și totuși este adevărat. De o jumătate de secol încoace mi-am scris cugetările în proză și în versuri; le-am încercat pe toate. Și totuși, îmi dau seama că n-am exprimat nici a mia parte din ceea ce este în mine. Când voi coborî în mormânt, nu voi spune nicidecum, ca atâția alții, că mi-am sfârșit viața, căci ziua mea de lucru va începe iarăși în dimineața următoare. Poteca mormântului nu este o alee oarbă, o fundătură; ea este o șosea principală, deschisă. Astfel, pe această cale eu trec prin amurg, ca să ajung la revărsatul zorilor zilei nemuririi, zilei celei glorioase!”.

Dumnezeu a pus și în tine, cel care citești aceste rânduri, gândul veșniciei. Ce lucrare măreață a lui Dumnezeu față de oameni! Auzi și tu simfonia nemuritoare a lumii viitoare? Dacă nu, atunci să știi că ceea ce te-ar putea împiedica este doar păcatul, care se pune ca o barieră în calea ta, ca să nu lași acest gând al veșniciei să se dezvolte în sufletul tău. Mântuitorul a venit ca să-ți ierte păcatul și să-ți dea o speranță veșnică! Accepți tu lucrarea făcută de El pentru tine?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN STRATEGIC – Fundația SEER

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” (Isaia 30:21)

 Domnul Isus a înțeles planul strategic al lui Dumnezeu pentru viața Sa – răscumpărarea omenirii – și a trăit fiecare zi a vieții Sale în lumina acestui plan. La sfârșitul vieții Sale, El S-a putut ruga: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4).

Planul strategic este un element hotărâtor pentru succes, în orice domeniu… În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, strategia ta trebuie să vină de la Dumnezeu, altfel presiunile și lumea te pot duce în direcția greșită. Domnul Isus ar fi putut să fie distras cu ușurință de la planul Său de către cererile mulțimii și de gândirea greșită a ucenicilor Săi. Cum a evitat El lucrul acesta? Prin nopți petrecute în rugăciune și prin întâlniri înainte de zorii zilei cu Tatăl Său, pentru a primi călăuzire.

Domnul Isus a trăit după acest principiu: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai… judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:19, 30). Când cauți un plan pentru viața ta, prima carte pe care trebuie s-o citești este Biblia. Nu adopta planul altcuiva decât dacă Dumnezeu ți-a spus să faci așa, altfel vei ajunge să fii frustrat. Poate întrebi: „Vrei să spui că Dumnezeu are o strategie și un plan pentru viața mea pe care mi-l va dezvălui?” Da! „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 21:12-22

Încă o dată David cinsteşte memoria lui Saul şi a descendenţilor lui. Se ocupă personal de înmormântarea lor.

Apoi Dumnezeu ne descrie o altă pagină glorioasă. Patru vrăjmaşi formidabili, fii ai uriaşului, apar pe scenă. Ei sunt doborâţi unul după altul de însoţitorii lui David. Acesta le dăduse exemplul personal oamenilor săi, fiind cel dintâi care triumfase asupra autenticului Goliat, cel mai mare şi mai periculos dintre toţi adversarii. El le-a arătat ce poate încrederea în Dumnezeu. Marea luptă de la cruce nu se va repeta niciodată. Satan este învins.

Dar, dacă suntem ucenici ai lui Hristos, şi noi vom avea de trecut prin bătălii. Spre deosebire de David în acest episod, Domnul nostru este mereu cu noi şi nu oboseşte niciodată. El ne va da victoria, deoarece pentru numele şi pentru gloria Lui luptăm adesea numai prin rugăciunea simplă şi perseverentă a credinţei. Iar acei vrăjmaşi, a căror înfăţişare este adesea atât de înfricoşătoare şi de monstruoasă, vor fugi ca o umbră dinaintea Numelui atotputernic al lui Isus, cu care ne prezentăm.

Cunoaştem noi din experienţă puterea invincibilă a Numelui Isus?

5 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiii lui Israel au scos baalii și astarteele și au slujit numai Domnului. Și Samuel a zis: „Adunați pe tot Israelul la Mițpa și eu mă voi ruga Domnului pentru voi”. Și s-au adunat la Mițpa și au scos apă și au vărsat-o înaintea Domnului și au postit în ziua aceea și au spus acolo: „Am păcătuit împotriva Domnului!”.

1 Samuel 7.4-6

Calea către restabilire (2)

Samuel a accentuat nevoia de a dori restabilirea cu toată inima. Dovada realității acestei dorințe este îndepărtarea tuturor dumnezeilor falși. Poporul a făcut acest lucru, fiindcă tânjea cu adevărat după Domnul. Ei s-au întors la El din toată inima lor. Acesta a fost momentul când au devenit pregătiți să învețe câteva adevăruri cardinale. Să notăm câteva dintre lucrurile importante din 1 Samuel 7.5-13:

Rugăciunea de mijlocire: Deși Samuel știa că ei îndepărtaseră dumnezeii străini, s-a rugat totuși ca ei să fie și mai credincioși în a-L urma pe Domnul. Și noi trebuie să facem rugăciuni de mijlocire pentru alți credincioși, în special pentru cei care sunt în procesul de restabilire, după o cădere spirituală. Nu trebuie să-i privim niciodată de sus. „Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6.1). Cu toții apreciem foarte mult lucrarea de mijlocire pe care Domnul o face pentru fiecare dintre noi.

Recunoașterea slăbiciunii totale a cărnii: vărsarea apei pe pământ înaintea Domnului reprezintă, în acest capitol, o recunoaștere a faptului că, prin noi înșine, nu putem întreprinde nimic de valoare înaintea lui Dumnezeu. Câtă vreme avem încredere în carne, vom cădea repetat în aceleași păcate. Este bine să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5) și, de asemenea, de ceea ce Pavel spune: „Cel care gândește că stă în picioare să fie atent să nu cadă” (1 Corinteni 10.12).

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

1 Petru 5.8

Să rămânem pe cale!

Vechiul nostru dușman, Satan, este atât de viclean, încât nu avem, omenește vorbind, absolut nicio șansă să-i rezistăm. Singura metodă de a scăpa de atacurile sale este să ne ținem picioarele pe calea strâmtă pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne-a marcat-o. Dacă rămânem pe calea Domnului, vrăjmașul nu ne poate atinge!

John Bunyan a ilustrat într-un mod remarcabil acest lucru în cartea sa, „Călătoria creștinului”. Creștinul, aflat în călătoria sa către cetatea cerească, a auzit la un moment dat înaintea lui răgetele cumplite ale unor lei. El și-a spus: „Cu siguranță, n-am nicio șansă!”. Dar, când și-a consultat harta care-i trasa foarte exact drumul pe care trebuia să meargă, a descoperit cu uimire că leii era legați fiecare cu câte un lanț a căror lungime nu le permitea să ajungă să-l apuce pe cel ce respecta cu strictețe traseul indicat. Leii puteau să ragă cât voiau, căci de atins nu-l puteau atinge!

Această hartă este o ilustrație a Cuvântului lui Dumnezeu care este îndrumătorul nostru. Biblia ne atenționează că vrăjmașul nostru, Satan, ne dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Dacă ne ținem picioarele pe cărarea însemnată de Cuvântul lui Dumnezeu, vom scăpa de atacurile dușmanului nostru. Aceasta este o lucrare a credinței, după ce ne-am predat viața în mâinile Mântuitorului. Istoria biblică ne dezvăluie faptul că cei mai redutabili învingători au întâlnit obstacole de nedescris înainte de a triumfa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRIVEȘTE LA DOMNUL ISUS, NU LA OAMENI – Fundația SEER

„Petru… I-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” (Ioan 21:21)

 Ioan scrie către finalul Evangheliei sale (Ioan 21:20-23): „Petru s-a întors, şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” Petru s-a uitat la el şi i-a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?””

Când L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”, Petru se referea la apostolul Ioan, „ucenicul pe care-l iubea Isus”. Iar Mântuitorul a răspuns: „Nu te mai uita la Ioan, ci la Mine! Urmează-mă pe Mine și vei avea și tu o relație apropiată cu Mine.”

Oamenii te vor dezamăgi, la fel cum și tu îi vei dezamăgi pe ei, dar Domnul Isus nu te va dezamăgi niciodată dacă privești țintă la El și dacă Îl urmezi. Chiar și cu cele mai bune intenții, oamenii îți vor da sfaturi greșite și tu le vei da sfaturi greșite. Dar nu și Domnul Isus. El nu numai că știe calea, ci Se recomandă: „Eu sunt calea” (Ioan 14:6)… și mai spune: „cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este unul fundamental pentru viața creștină: Ia-ți ochii de la oameni și privește țintă la Domnul Isus!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 21:1-11

La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naştere o confruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de dezacordurile care survin între copiii lui Dumnezeu.

Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt oficialităţi principale. După problema cu Absalom putem înţelege motivul.

Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre – El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi“ (1 Petru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adorarea noastră, de acum şi pentru eternitate!

4 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Veți fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului.
M-am făcut tuturor toate, ca, oricum, să mântuiesc pe unii.

Fapte 1.8; 1 Corinteni 9.22

Zilele trecute am mers la un magazin de electronice să cumpăr o baterie pentru ceasul meu. Pe când plecam, vânzătorul m-a întrebat dacă m-ar interesa un telefon mobil. I-am spus că nu. Aceasta nu a fost prima dată când mi s-a adresat o asemenea întrebare în locul respectiv și m-am întrebat ce legătură să fie între o baterie de ceas și un telefon mobil. Apoi mi-am dat seama că proprietarul acelui lanț de magazine de electronice era o mare companie de telefonie mobilă, iar vânzătorii fuseseră instruiți să promoveze produsul lor principal: telefoanele mobile. O idee benefică!

Apoi m-am gândit dacă eu însumi sunt la fel de inventiv în a folosi împrejurările zilnice pe care le am de a-L vesti pe Domnul Isus celorlalți, și mi-am dat seama că lucrurile nu stăteau așa.

În Columbia este un frate care aproape mereu are cu el o gentuță plină cu pliante de evanghelizare, pe care le distribuie în mod constant. Când se află într-un restaurant, le împarte tuturor care se află acolo, iar când călătorește cu autobuzul, le oferă celor care călătoresc împreună cu el.

Un alt frate, atunci când merge cu autobuzul, se duce în față și le spune celorlalți călători că are ceva important să le transmită, după care le predică evanghelia timp de cinci minute.

Poate că în locurile unde noi trăim nu este ușor să folosim astfel de metode, însă cu siguranță că putem da un pliant la magazin, la benzinărie, la bancă sau, bineînțeles, vecinilor noștri. Domnul să ne ajute să folosim toate împrejurările care se ivesc în activitatea noastră zilnică! Tot El să ne dea și curajul necesar de a vesti mântuirea Sa celor pierduți din jurul nostru!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și răzvrătirea ta te va mustra; și vei ști și vei vedea ce rău și ce amar este să părăsești pe Domnul.

Ieremia 2.19

„Dacă aș fi știut…”

Regina Angliei obișnuia să viziteze singură castelul din apropiere. Într-o zi, aflată într-o astfel de călătorie, regina a observat că se înnorase și că în scurt timp urma să plouă. A bătut la ușa unei case, iar în prag, o doamnă supărată a răspuns: „Ce vrei?”. Regina nu s-a prezentat, ci doar a spus: „Aș putea împrumuta o umbrelă?”. — „Un moment”, a mormăit femeia trântind ușa. „Cum să dau o umbrelă unei femei necunoscute?”, s-a gândit ea, nemulțumită de deranj. După scurt timp s-a întors cu o umbrelă ruptă pe care a întins-o prin deschizătura ușii. Regina a mulțumit, după care și-a văzut de drum. A doua zi dimineața, regina împreună cu întreaga ei escortă s-a oprit în fața casei. Unul dintre membrii gărzii a bătut la ușă și a dat femeii umbrela, spunând: „Regina vă mulțumește”. În timp ce escorta se îndepărta, femeia a fost auzită spunând: „Dacă aș fi știut cine este, i-aș fi dat cea mai bună umbrelă”.

„Dacă aș fi știut” este o scuză neîntemeiată. Sub masca ei se practică răutatea, se dezvoltă necredința, se cultivă lipsa de încredere. Întâmplarea aceasta este un exemplu despre ce înseamnă a practica nedreptatea. Regele regilor – Domnul și Mântuitorul nostru – a venit în lumea noastră plină de răutate nu ca să ceară ceva, ci ca să ofere sufletelor liniștea, pacea cu Dumnezeu, viața veșnică. În mod regretabil însă, mulți procedează precum această femeie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ STRESULUI DIN VIAȚA TA – Fundația SEER

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14)

Te simți copleșit de viață? Nu ești singurul care simte acest lucru! Moise, unul dintre cei mai mari lideri din istorie, a devenit atât de stresat de responsabilitățile pe care le avea, încât și-a dorit să moară. Tu spui: „Sigur nu aceasta era voia lui Dumnezeu pentru el!”

Ai dreptate! Însă nu este suficient să cunoști voia lui Dumnezeu, trebuie să și faci lucrurile așa cum dorește El. Moise muncea din zori de zi până noaptea târziu, șase zile pe săptămână, fără vacanțe sau timp liber. Mânca pe fugă, stabilea întâlniri, respecta termene și primea pe toată lumea care voia să-l vadă. Și cei care îi erau apropiați lui Moise erau fie prea ocupați să observe sau aveau nevoi prea mari ca să le pese că el suferă de epuizare. Însă Ietro, socrul său, a observat lucrul acesta și a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur… căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.” (Exodul 18:17-18).

Din fericire, Moise a găsit răspunsul. Acesta era format din două părți distinctive:

1) Să delege munca unor oameni calificați și să creadă că o vor duce la bun sfârșit. Un lider bun este, în esență, acela care nu încearcă să facă totul singur, ci acela care are grijă ca lucrurile să fie făcute, prin aportul celorlalți. Sau, așa cum a spus evanghelistul secolului al XIX-lea, D.L. Moody: „În loc să încerci să faci munca a zece oameni, alege zece oameni care să facă acea muncă.” Ce-a mai învățat Moise:

2) Să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu mai mult decât pe puterea lui. Dumnezeu i-a zis: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Cuvântul „odihnă” înseamnă „pace lăuntrică, siguranță și încredere.” Voia lui Dumnezeu este ca și tu să trăiești așa, și să procedezi la fel ca Moise!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 19:31-43

Barzilai era unul dintre acei oameni devotaţi pe care sfârşitul cap. 17 ni l-a prezentat punându-şi la dispoziţia poporului averea de care dispunea (1 Tim. 6.17, 18). David nu a uitat faptul acesta. Şi Marele Împărat, care va veni în glorie, Îşi va aduce aminte în acelaşi fel de „binecuvântaţii Tatălui Său“. El le va putea spune în ziua răsplătirilor: „am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc…” (Matei 25.34, 35).

Plin de consideraţie, Barzilai nu vrea să devină o povară pentru împărat, dar i-l încredinţează pe fiul său, Chimham. Aceasta este dorinţa cea mai plăcută a părinţilor credincioşi: să-şi vadă copiii urmându-L pe Domnul, pentru ca ei să se găsească în atenţia şi sub binecuvântarea Lui. David îi promite lui Barzilai: „îţi voi face tot ce vei dori de la mine!” (v. 38; de comparat cu Ioan 14.14, unde Domnul le spune alor Săi: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face”).

Acum David traversează încă o dată Iordanul. Se va bucura din nou de Canaan, imagine a cerului, de care fusese privat un timp, din cauza păcatului său.

Pentru copilul lui Dumnezeu este la fel. Păcatul îl privează de bucuria prezentă a cerului, fiindu-i necesar cu tot dinadinsul să-şi refacă etapele drumului: să treacă din nou „Iordanul” (moartea), să se oprească la Ghilgal (judecata de sine însuşi), pentru a putea să recâştige bucuria comuniunii cu Domnul.

3 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum este glorificat Fiul Omului și Dumnezeu este glorificat în El. Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată.

Ioan 13.31,32

Cu cât ne gândim mai mult la cruce (am venit la ea ca păcătoși, însă, ca și creștini, împăcați cu Dumnezeu, putem acum să o contemplăm), vedem că ea are un loc cu totul singular în istoria eternității. Gloria divină, păcatul omului, perfecțiunea Omului, răutatea lui Satan, puterea, dragostea și dreptatea lui Dumnezeu, toate acestea au fost manifestate la cruce, unde li s-a dat un răspuns perfect. Prin urmare, ea este temelia de nezdruncinat a binecuvântării omului și a tot ce există bun în cer și pe pământ. Apoi, când sufletele noastre sunt împăcate, privim la El și învățăm de la El: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. El vedea că lumea Îl lepădase; nu mai exista odihnă pe pământ. A căutat cu o răbdare impresionantă un loc de odihnă, însă așa ceva nu s-a găsit. Știa aceasta, însă a încercat; Fiul Omului nu numai că nu a avut unde să-Și plece capul, ci n-a avut unde să-Și odihnească inima, tot așa cum porumbelul lui Noe n-a găsit un loc unde să-și pună piciorul. „Caut un om căruia să-i fie milă, însă nu este niciunul.” Măcar că simțea din plin aceasta, totuși El a spus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă”.

Doresc deci ca, în timp ce ne sprijinim pe eficacitatea binecuvântată a jertfei Sale, gândurile noastre să fie modelate de Ființa Lui – iată secretul practic al umblării prin această lume. „Cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și El prin Mine.” Fără îndoială că foamea noastră după El trebuie să crească continuu în noi. Există două părți ale vieții creștine. Prima parte este aceasta: dacă am nevoie de curaj, de biruință asupra lumii, privesc la slava Lui, așa cum ni se arată în Filipeni 3; acolo se află energia care aleargă să-L câștige pe Hristos la sfârșit, socotind toate celelalte ca gunoaie. În capitolul 2 avem cealaltă parte: nu Obiectul, ci Exemplul, prezentat în smerenia de care El a dat dovadă coborând pe acest pământ.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu singur am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine … Mă uitam împrejur și nu era nimeni să ajute.

Isaia 63.3,5

Teascul suferinței

Să medităm câteva momente la cele întâmplate în grădina Ghetsimani. Acolo Îl găsim pe Omul durerii, al cărui suflet este cuprins de o întristare de moarte! „Ghetsimani” în aramaică înseamnă „teasc de ulei”, descriind astfel presiunea de nedescris care era asupra Mântuitorului și care a avut consecințe atât de benefice pentru noi. O întristare adâncă și o tulburare copleșitoare au venit asupra Domnului Isus în Ghetsimani. Cuvintele profetice se împlineau în Persoana Mântuitorului. „Isus le-a zis atunci: «Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte …»” (Matei 26.38).

În Ghetsimani, Mântuitorul nostru a purtat singur lupta în care diavolul nu a cruțat nimic pentru a-L face să dea înapoi dinaintea lucrării de pe cruce. Hristos a fost Cel curat, Cel desăvârșit, Cel care n-a cunoscut păcat. Dar în Ghetsimani a văzut adâncul prin care trebuia să treacă. Crucea, cu toate chinurile ei, era în fața Mântuitorului. Ceasul Său sosise, de aceea nimic nu-i mai reținea pe oameni de la împlinirea planurilor lor rele. Domnul Isus a putut să spună: „… acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”. Mântuitorul a luat paharul suferințelor nu din mâna lui Satan și a oamenilor răzvrătiți, ci din mâna Tatălui care avea totul sub control. De aceea le-a putut spune ucenicilor: „Dormiți de acum și odihniți-vă!”. Ucenicii au căpătat odihnă. Și, asemenea lor, noi toți cei care ne-am pus încrederea în Mântuitorul am fost aduși în odihna Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNȚELEPCIUNEA DE A NU FACE COMPARAȚII – Fundația SEER

„Ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.” (2 Corinteni 10:12)

Domnul Isus a spus: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, și altul vameș. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameșul sta departe, și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt” (Luca 18:10-14). În timp ce fariseul s-a considerat cel mai bine îmbrăcat om din cetate, Dumnezeu i-a văzut hainele neprihănirii proprii ca pe „o haină mânjită” (vezi Isaia 64:6), și l-a respins. Un poet anonim a scris: „Am visat că moartea a venit azi-noapte și porțile cerului s-au deschis larg. Plin de bunătate, un înger m-a poftit înăuntru. Spre mirarea mea, acolo erau persoane pe care le-am cunoscut pe pământ; pe unele le judecasem și le etichetasem drept neimportante sau fără valoare. Pe buze mi-au apărut cuvinte de indignare, dar nu le-am putut rosti; căci pe fiecare chip am citit o mare surpriză – nimeni nu se aștepta ca eu să fiu acolo!” Noi suntem mântuiți prin har, nu prin fapte (vezi Tit 3:5). Noi nu ajungem în rai pe baza performanței noastre, ci pe cea a lui Hristos la cruce. Acest lucru fiind adevărat, nu încerca să te ridici în slăvi, înjosindu-i pe ceilalți. Nu presupune că ai dreptul să le judeci caracterul, motivele inimii sau spiritualitatea. Când faci aceste lucruri, Biblia spune că ești „fără pricepere”. Deci, nu mai face comparații!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 19:16-30

Acum aflăm cum se poartă victoriosul David față de cei care nu l-au urmat. Şimei, acuzatorul, vine să implore iertare din partea împăratului. Acesta i-o acordă, cu toate că ar avea motive să se îndoiască de sinceritatea acestor regrete. Apoi vine rândul lui Mefiboşet. Țiba îl acuzase de ostilitate față de David (16.3). Oare nu atribuim noi uneori intenții rele altora, acuzându-i pe nedrept, ca să ne scoatem în evidentă propria importantă? Aceasta poartă numele de calomnie (v. 27).

Mefiboşet și-a arătat atașamentul față de adevăratul împărat, respectând public doliul în timpul absenței acestuia (v. 24). Cum s-ar fi putut bucura atât timp cât domnul și binefăcătorul său era renegat și respins? Aceasta ne aduce aminte de ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi pe când Se pregătea să plece: „Puțin timp, și nu Mă mai vedeți; … vă veți întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie“ (Ioan 16.19, 20; vezi și Marcu 2.20).

Bucuria lui Mefiboşet îl face acum în stare să se ridice deasupra tuturor acestor nedreptăți. El poate să-și abandoneze fără nici un regret toate bunurile. Prezența împăratului îi este de ajuns (v. 30). Ce altceva i-ar mai fi necesar, de vreme ce mănâncă la însăși masa împăratului?

2 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși, pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ.

Efeseni 1.9,10

Căile și planurile lui Dumnezeu (2)

Și cum poate Dumnezeu să facă o astfel de transformare? Cum poate să fie scos omul din adâncul ruinei lui? Prin chiar lucrul care a arătat cât de disperată e ruina lui. Fapta care a dovedit că omul este copt pentru judecata definitivă a scos la iveală puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Crucea care a demonstrat ura de neîmpăcat a inimii omului față de Dumnezeu a descoperit dragostea de nestins a inimii lui Dumnezeu față de om. Ceea ce a pus pecetea peste prăbușirea vechii creații a deschis o poartă către cea nouă. Sângele vărsat pe cruce a așezat temelia justă pentru împăcarea tuturor lucrurilor. În moartea lui Hristos, vechea creație a fost înlăturată din punct de vedere juridic, în timp ce învierea Lui a făcut din Cel deal doilea Om, „ultimul Adam”, întâiul născut al unei noi creații, Dumnezeu găsinduȘi plăcerea în fiecare mădular din această nouă creație, exact ca în Capul ei înviat. În loc de un singur bob de grâu, El a căzut pe pământ și a murit, așa încât să aducă multă roadă, după cum este scris: „IatăMă, pe Mine și pe copiii pe care Mi ia dat Dumnezeu”.

Prin urmare, întreaga binecuvântare pentru Adunare și pentru lume se bazează pe moartea și pe învierea Celui deal doilea Om. Însă crucea este privită în Scriptură atât din direcția vinei omului, cât și din cea a harului lui Dumnezeu. Toți sunt de acord cu pedepsirea evreilor din pricina lepădării lui Hristos. Au fost însă neamurile nevinovate? Duhul Sfânt învață că Hristos a venit ca fiind Lumina și că „El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, iar lumea nu La cunoscut”. Isus declară că lumea este osândită pentru că „lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit întunericul mai mult, fiindcă faptele lor erau rele”. Prin urmare, lumea, adică omul ca întreg, este vinovat de aL fi respins pe Cel trimis de la Dumnezeu pentru binecuvântarea ei, iar această nelegiuire este în continuare subiectul judecății lui Dumnezeu atât peste iudeu, cât și peste cel dintre neamuri.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înainte de toate, … „da” al vostru să fie „da” și „nu” al vostru să fie „nu”, ca să nu cădeți sub judecată.

Iacov 5.12

Promisiunea

Un fost deținut povestea: La câteva zile după eliberare m-am dus la una dintre marile firme din oraș, care scosese la concurs un post. Am fost prezentat șefului de personal și i-am arătat documentele mele, pe care le-a verificat cu mare atenție. Apoi a venit întrebarea de care mă temeam:

— Unde ați activat în ultimii trei ani?

Inima îmi bătea cu putere când am răspuns:

— În închisoare.

— Pentru ce ați fost pedepsit?

— Din cauza înșelătoriei.

— Cum de aveți curajul să afirmați acest lucru atât de sincer și de direct, în timp ce candidați aici la noi pentru un post?

— Predicatorul m-a îndemnat să spun întotdeauna adevărul și i-am promis că așa voi face.

— I-ați promis acelui om și că veți fi sincer în continuare în meseria dumneavoastră?

— Da.

Când i-am confirmat aceasta, mi-a întins mâna și a spus:

— Pentru că ați ținut prima promisiune și ați spus adevărul, vreau să vă cred că o veți ține și pe a doua.

Când mii de oameni abia găsesc un serviciu după căutări de săptămâni întregi, eu am găsit din prima încercare, pentru că am spus adevărul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ-ȚI ALERGAREA, UITÂNDU-TE ȚINTĂ LA DOMNUL ISUS! – Fundația SEER

„Să alergăm… Să ne uităm ţintă… la Isus…” (Evrei 12:1-2)

Glenn Cunningham s-a născut la o fermă din Kansas și a fost educat într-o școală cu o singură clasă. Împreună cu fratele său erau responsabili cu menținerea focului aprins pentru încălzirea școlii. Într-o dimineață, băieții au turnat petrol pe cărbunii încinși pentru a reporni focul, înainte de ore, iar soba a explodat. Glenn a putut ajunge până la ușă, dar și-a dat seama că fratele său era căzut și nu se mai mișca… S-a întors să-l ajute, dar a suferit arsuri teribile în tot acest proces. În final, fratele său a murit, iar Glenn a fost spitalizat cu arsuri severe la picioare. Părea că tragedia pusese capăt visului său de a deveni atlet. Cu toate acestea, el a fost mai hotărât ca oricând, nu doar să poată umbla din nou (deși doctorii îi spuseseră că nu va mai putea)… Nu doar că a reușit, ci mai apoi a început și să alerge. Deși a trecut prin numeroase perioade de descurajare și dezamăgire, a perseverat… s-a antrenat asiduu, a câștigat viteză și rezistență… și a devenit campion la proba de 1500 de m! Apoi, și-a fixat ca scop cel mai bun timp pe această distanță, și l-a obținut! A continuat… și în cele din urmă a stabilit un nou record mondial! Ce l-a determinat să continue să alerge? El a declarat că faptul că se gândea la fratele său.

Când te simți descurajat și dorești să renunți, gândește-te la Domnul Isus: „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:1-3).

Așadar, continuă-ți alergarea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 19:1-15

Toţi cei care l-au urmat pe David nu au făcut-o prin credinţă. Ioab este un asemenea exemplu. Pentru acest om contează numai propriile interese. Nu are scrupule şi nu se dă înapoi de la crimă, dacă cineva îi împiedică planurile. Reproşurile pe care i le adresează lui David sunt cu atât mai nepotrivite cu cât el însuşi este acela care, prin uciderea lui Absalom, se face răspunzător de durerea sărmanului împărat. Cu toate acestea, reproşurile îl ajută pe împărat să se controleze, să gândească mai degrabă la interesele poporului său decât la propria amărăciune.

Acum nenorocirile lui David au dat roade. Încercarea l-a adus în măsură să-L cunoască pe Dumnezeul său  într-un mod mai real, mai intim. A întâmpinat necazul, strâmtorarea, prigonirea, … pericolul, sabia. Dar toate acestea nu au fost pentru el decât alte oportunităţi de a înţelege mai bine resursele inepuizabile ale dragostei divine (vezi Romani 8.35).

De partea poporului remarcăm acum dispute (v. 9); de partea lui Iuda, o lipsă deplorabilă de devotament. Însă David acţionează în spiritul harului. Şi inimile se întorc spre el, la fel cum, într-o zi viitoare, se vor supune Domnului Isus când El, după victoria finală asupra vrăjmaşilor Săi, va apărea pentru a domni în glorie.