Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “februarie, 2019”

27 February 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii.
Efeseni 1.4


Domnul i-a iubit pe ai Săi până la capăt (Ioan 13.1), iar acest adevăr este cunoscut de orice credincios nu numai prin credință, ci și din experimentarea de zi cu zi a acestei iubiri. Cât de minunat este să experimentezi dragostea lui Hristos în această lume rece și întunecată! Când inima este înghețată și tânjește după puțină căldură, cât de bine este să-ți îndrepți privirea către Domnul Isus și să simți căldura dragostei Sale! Contemplarea Lui încălzește mereu inima.

Când Domnul Isus privește la mine, vede pe cineva care a fost ales de Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, pentru a arăta gloria acelui har prin care am fost primit în Cel Preaiubit. Vede nu doar un fiu risipitor adus în casa Tatălui, ci pe unul ales de Tatăl, potrivit planului Său – un sărman păcătos, într-adevăr, însă ales și primit în Hristos mai înainte de întemeierea lumii.

Poate avea Dumnezeu ceva împotriva mea, când El a întocmit un astfel de plan cu privire la mine? Nu se va revărsa pe deplin dragostea Fiului față de mine, având în vedere faptul că Tatăl Însuși m-a așezat în El? Domnul Isus S-a dat pe Sine pentru mine la cruce și a purtat păcatele mele în trupul Său pe lemn; Dumnezeu a așezat asupra Lui fărădelegile mele. Înțelegem astfel bogățiile nepătrunse ale harului lui Dumnezeu, care, înviindu-L dintre cei morți, ne-a înviat și pe noi împreună cu El și ne-a așezat în locurile cerești în El. Când privește la un credincios, Domnul Isus spune: «Te-am iubit mai înainte de întemeierea lumii și te voi iubi până la capăt, de dragul Tatălui Meu!».

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16


Rugăciune (2)

Citatul din ziua anterioară provine din Biblie, Sfânta Scriptură. În această Carte, Dumnezeu dă ajutor pentru viață și arată cum pot trăi oamenii împreună cu El. Dumnezeu dorește să aibă părtășie cu noi, El ne-a creat și de aceea ne oferă viața veșnică. El Se poartă cu noi plin de dragoste și de atenție. El dorește să ne ajute și de aceea a pregătit totul. Dar de ce a permis El ca tu să te afli acum în spital?

Această întrebare umbrește poate relația ta cu Dumnezeu. Suferința personală nu este întotdeauna explicabilă, cel puțin nu din perspectiva omenească. Ca oameni, suntem tentați să considerăm că tot ce merge bine este succesul nostru. Iar orice pare a fi o piedică se pune în seama lui Dumnezeu. Pe El se dă vina pentru suferința noastră. Dacă totuși suntem sinceri, în ciuda tuturor nevoilor, trebuie să acceptăm că este total invers. Dumnezeul care ne-a creat dorește să ne meargă bine. Noi însă vrem întotdeauna să le știm pe toate mai bine ca Dumnezeu. Această apreciere cu privire la noi, această lipsă de iubire față de Dumnezeu, Biblia o numește vină și păcat.

Pentru că Dumnezeu este sfânt, nu poate tolera și ignora vina și păcatul. Dreptatea Lui pretinde pedeapsă pentru o viață fără Dumnezeu. Dar El nu dorește ca tu să suporți această pedeapsă. Pentru vina ta a plătit El, în timp ce L-a jertfit pe unicul Său Fiu pentru tine. Este aproape de necrezut ca cineva să-și jertfească conștient propriul copil pentru a-i salva pe alții – dar exact aceasta a făcut Dumnezeu pentru noi!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LOCUL TĂU DE ADĂPOST – Fundația SEER

„Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7)


Ți-ai imaginat vreodată că fugi de tot stresul cotidian cauzat de lumea high-tech (tehnologia înaltă, n.tr.)? Cu siguranță că există pe pământul acesta un loc în care ritmul este mai lent și traiul este mai ușor. Acest vis a motivat un cuplu să se mute, în anii 1940, pe insula Guadalcanal din Marea de Corali. Dar după doi ani a izbucnit războiul din Pacific, iar cei doi au ajuns să fie martori la lupte duse în curtea din fața casei lor! Unde poți pleca pentru a scăpa de zgomotul și de învălmășeala vieții de la oraș? Ce zici de insulița din Caraibe numită Grand Cayman? Cei ce-și petrec acolo vacanța spun că acest loc seamănă cel mai bine cu paradisul pe pământ. Locuitorii acestei insule nu plătesc taxe. Apa dimprejurul insulei este calmă și caldă și orhideele cresc peste tot. Sună bine, nu-i așa? Dar există și riscuri.

Studiile medicale au descoperit că există două afecțiuni serioase de care suferă cetățenii din Grand Cayman: hipertensiunea și nevroza anxioasă. Viața pe o plajă de vis nu este întotdeauna ceea ce pare a fi. Să fie adevărat că stresul și presiunile cu care ne luptăm vin de fapt din interior? Da. Ele ne vor contamina oriunde-am trăi, până când vom învăța să facem față circumstanțelor așa cum sunt ele. Iată concluzia lui David: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (v. 7-8).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 25:23-40


În timp ce chivotul ne înfăţişează un Hristos care apără perfect drepturile lui Dumnezeu, masa Îl ilustrează pe Hristos aducându-i necontenit pe ai Săi în prezenţa lui Dumnezeu. Confecţionată din aceleaşi materiale ca şi chivotul (lemn de salcâm poleit cu aur), având o cunună („o bordură”) şi o margine („un pervaz”) care vorbesc despre glorie şi protecţie, masa avea menirea de a purta atât cele douăsprezece pâini pentru punerea înainte (Levitic 24.5, 6), imagine a poporului lui Dumnezeu în întregul său, cât şi ustensilele menţionate în v. 29, care vorbesc despre sprijinul pe care-l primim de la Hristos pentru slujire (Marcu 16.20). În chip simbolic, tot poporul lui Dumnezeu este în sanctuarul sfânt purtat de Domnul şi ţinut de El în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajungem la sfeşnicul de aur curat, simbol al Celui care a fost aici, jos, „Lumina lumii”. Sfeşnicul are şapte candele de aur, indicând mărturia lui Dumnezeu purtată astăzi de Adunare (Apocalipsa 1.12, 20). Acesta are răspunderea de a lumina în noaptea acestei lumi prin energia Duhului Sfânt (untdelemnul). „Voi sunteţi lumina lumii”, le-a spus Isus alor Săi, având în vedere perioada cât va fi absent (Matei 5.14). Dar, pentru a păstra strălucirea candelelor, sunt necesare „mucări”    (v. 38), imagine a grijii necontenite a Marelui nostru Preot.

26 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”. Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!”. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19.26,27

Când Îl iubim pe Domnul cu toată inima, lucrarea noastră pentru El nu va fi din obligație, ci va curge dintr-o inimă plină de dragoste și de recunoștință pentru El. Îi iubim pe frații noștri – chiar dacă nu sunt întotdeauna vrednici de iubit – fiindcă Îl iubim pe El, ca rezultat al dragostei Lui pentru noi.

Aceste lucruri sunt ușor de spus, însă greu de pus în practică. Sunt momente în care ne dezamăgim unii pe alții și când, așa cum am spus, nu părem deloc vrednici de iubit. Însă, dacă ne aducem aminte de cruce și de dragostea și de iertarea Domnului, inimile noastre sunt animate pentru a ne iubi unii pe alții, pentru a ne îngădui și pentru a ne ierta unii pe alții, așa cum ne-a iertat Hristos.

Așa ar trebui să stea lucrurile în familie, între soț și soție, între părinți și copii, între copiii noștri și, de asemenea, în adunare. Motivația acțiunilor noastre trebuie să fie întotdeauna Domnul.

Când nici măcar unul dintre cei doisprezece ucenici nu s-a oferit să spele picioarele celorlalți, în ultima seară petrecută de Domnul împreună cu ei, El a luat asupra Sa această misiune. Când Iuda a venit pentru a-L trăda, Domnul l-a întrebat: „Prietene, de ce ai venit? … Cu un sărut Îl trădezi pe Fiul Omului?”. Iar când vrăjmașii Săi au venit să-L aresteze, El S-a așezat între ei și ucenicii Lui, spunând: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. Să-I semănăm cu toții tot mai mult Domnului Isus, care a venit să slujească, nu să fie slujit, și să-Și dea viața potrivit voii Tatălui și ca preț de răscumpărare pentru mulți.

Cineva a spus: «Slujiți nu adunării lui Dumnezeu, ci Dumnezeului adunării». Dacă Îl urmăm cu ochii ațintiți asupra Lui, toate lucrurile își vor ocupa locul potrivit.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.
Ioan 17.3

Treptele cunoașterii (2)

A ști că cineva există nu înseamnă că știi cine este el; și tocmai de aceasta avem nevoie în ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu. Ceea ce tânărul nu ar fi putut cunoaște prin înțelepciunea și judecata sa, Dumnezeu i-a descoperit, călăuzindu-l să citească Biblia. Tânărul a găsit această mărturisire pe care o face Dumnezeu despre El Însuși: „Eu sunt Cel ce sunt”; și a ajuns să cunoască nu numai că El este un Dumnezeu Creator, dar și ceea ce este acest Dumnezeu. Erau împlinite în felul acesta toate nevoile sufletului? Nu, pentru că acum vine întrebarea: Cum pot să mă apropii de un Dumnezeu sfânt și drept, eu, un păcătos?

Din nou, tânărul a fost condus pe o altă treaptă a cunoașterii. Dumnezeu l-a dus astfel la cunoașterea Domnului Isus, prin care păcatele noastre sunt șterse, prin care putem să ne apropiem de Dumnezeu, pentru că El este unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni și care S-a dat ca răscumpărare pentru toți cei care cred în El. Găsind astfel răspuns la nevoile adânci ale sufletului său, tânărul a îmbrățișat din toată inima sa creștinismul autentic, așa cum îl prezintă Scriptura. Bucuria lui a fost mare din momentul în care și soția sa a urmat acest drum minunat al ascultării de Mântuitorul.

Mai târziu a fost de folos în adunarea credincioșilor din localitatea lui, slujindu-le cu darul pe care i l-a dat Dumnezeu și lăsând un exemplu bun de urmat și pentru alții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (1)

„Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?”

Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22).

O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 35:1-15

După evenimentele ruşinoase care au avut loc în familia lui, Iacov este tulburat, descurajat (34.30). Dar Dumnezeu nu doreşte să-l lase în această stare şi îi spune: „Ridică-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, ridică acolo un altar” (v. 1). Betel, casa lui Dumnezeu, este locul prezenţei Sale. Acelaşi glas divin îl invită pe creştin în prima zi a săptămânii să înceteze să se mai ocupe de afacerile lui, pentru a merge la locul unde Domnul a promis că va fi prezent şi pentru a I se închina în duh şi în adevăr. Dar înainte de a putea să asculte – Iacov o ştia bine – un lucru este obligatoriu.

Cortul său ascundea obiecte care nu se potriveau cu prezenţa sfântă a lui Dumnezeu: trebuia deci ca terafimii lui Laban să nu mai fie în cortul Rahelei. Aceşti „dumnezei străini” toleraţi timp îndelungat trebuia scoşi afară fără milă, înainte de a se înfăţişa înaintea Domnului. Abia după aceasta Iacov poate să se ducă la Betel, loc pe care a încetat să-l mai găsească „înfricoşător”. Zideşte acolo un altar, amintindu-şi cu recunoştinţă de binecuvântările pe care le-a primit şi Îl aude pe Dumnezeu confirmând toate promisiunile Sale.

După ce a judecat şi părăsit tot ce nu era potrivit cu slujba sa înaltă, adoratorul este copleşit în prezenţa lui Dumnezeu de multiple binecuvântări şi de o mare răsplată (Osea 14.8).

25 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
Efeseni 6.4

Părinte drag, nu te teme să-ți folosești autoritatea! Auzind cum vorbesc unii părinți despre relația cu copiii lor, ai crede că Dumnezeu nu le-a dat niciun drept asupra lor. Tot ceea ce ei îndrăznesc să facă este doar să discute, să argumenteze și să se certe cu copiii lor. Nu există poruncă, tărie, hotărâre, autoritate, iar copilul sesizează acest lucru din instinct, exact așa cum face un animal. Oamenii se pricep mult mai bine să-și dreseze caii decât să-și educe copiii, de aceea obțin mai multe servicii de la cei dintâi decât de la cei din urmă.

Cât de mare este contrastul, în această privință, între Eli și Avraam! Despre Avraam, Domnul a spus: „L-am cunoscut că va porunci copiilor săi și casei sale după el”. Nu doar că va discuta cu ei și că va căuta să-i convingă, așa cum a făcut Eli, ci „va porunci”, adică își va folosi autoritatea dată de Dumnezeu; și, în consecință, Domnul spune că ei vor ține „calea Domnului și vor face dreptate și judecată” (Geneza 18.19).

Un alt lucru important în educația copiilor este acela de a-i determina să practice adevărul și integritatea. Natura omenească, așa cum se spune, se obișnuiește cu minciuna încă de la naștere și, cu siguranță, falsitatea este unul dintre cele mai răspândite și mai ușor de comis păcate ale rasei omenești. A contracara această tendință și a obișnui sufletul unui copil cu adevărul și cu sinceritatea trebuie să fie unul dintre primele scopuri ale unei educații corecte. Pentru a atinge acest scop, părinții trebuie să nu cruțe și să nu scuze niciodată înclinația către falsitate a copiilor lor. Nimic nu m-a uimit mai mult ca felul în care unii părinți acționează în această privință. Am văzut cum unele mame zâmbesc și cum aproape laudă anumite subterfugii pe care copiii lor le folosesc față de ele în încercarea de a le înșela și de a le ascunde anumite fapte nepotrivite. Nu este de mirare că astfel de mame nu reușesc să le insufle copiilor lor acea teamă sănătoasă de tot ceea ce înseamnă minciună, teamă care constituie temelia unei vieți de virtute ulterioare.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … înainte de a se întuneca soarele și lumina.
Eclesiastul 12.1,2

Treptele cunoașterii (1)

Tânărul s-a născut cu mulți ani în urmă în Grecia, din părinți nobili, păgâni. Ca toți tinerii de rangul lui, a studiat literele în școlile publice. Apoi s-a căsătorit și a trăit continuându-și studiile și bucurându-se de plăcerile lumii. Însă Dumnezeu lucra asupra conștiinței lui. Dumnezeu îi pusese pe inimă dorința de a cunoaște adevărul, însă el a căutat cu înțelepciunea firească mijlocul de a-l găsi. Vedea bine că fericirea nu se găsește în împlinirea poftelor pământești. Dumnezeu i-a descoperit că așa ceva nu-i vrednic pentru un suflet nemuritor; ajunsese totodată la convingerea că omul nu sfârșește în moarte.

Dumnezeu l-a călăuzit și mai departe. Astfel, tânărul a ajuns la convingerea, așa cum Pavel a spus la Atena, că „nu trebuie să gândim că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite potrivit artei și imaginației omului” (Fapte 17.29). Astfel a fost călăuzit să recunoască existența unui Dumnezeu atotputernic și veșnic, Creatorul tuturor lucrurilor, și care nu este nepăsător față de om. Dar este oare de ajuns să recunoști doar existența unui Dumnezeu veșnic și atotputernic? Tânărul nu găsea în această cunoaștere împlinirea nevoilor sufletului său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂNTĂ!

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară!

Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.”

Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.”

Încearcă și vei vedea singur. Funcționează!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 33:1-20

După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia”
(25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totuşi harul divin a fost evident faţă de el şi familia lui. Domnul răspunsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Şi, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în faţa dispoziţiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înţeles rostul. Totuşi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov.

În faţa lui Esau care voia să-l apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protecţia Dumnezeului atotputernic: în loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este şi mai rău, îşi construieşte o casă (v. 17) şi îşi cumpără un ogor (v. 19), negându-şi astfel de două ori poziţia de străin pe pământ. Consecinţele nu întârzie să se arate: au loc însoţiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale şi la grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.

24 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit.
Isaia 53.3

Iată Robul Meu (6)

Isaia descrie cât de rău a fost tratat Omul durerilor de către propriul Său popor. Profetul a folosit cuvântul „disprețuit” de două ori în versetul 3, prezentând șapte aspecte ale lepădării Lui. La fel cum oamenii evitau orice contact cu un lepros, ei și-au ascuns fața de Isus, Mesia. Acest lucru se potrivește cu ceea ce Isaia spune în capitolul 49.7: „Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care omul îl disprețuiește, celui pe care-l urăște națiunea, robului celor puternici: «Împărații vor vedea și se vor ridica, prinții de asemenea, și se vor închina, datorită Domnului care este credincios, datorită Sfântului lui Israel, care te-a ales»”. Aceste cuvinte confirmă faptul că Dumnezeu a cântărit pe deplin – la fel ca în Isaia 52.13-15 – felul rău în care Slujitorul Său a fost tratat de conducătorii iudei. Isaia 53.3 formează concluzia celei de-a doua părți a acestei mărețe profeții cu privire la lepădarea lui Mesia. Vom enumera cele șapte aspecte ale lepădării Sale:

Disprețuit – implică lipsă de respect și lepădarea gândurilor lui Dumnezeu.

Lepădat – lăsat singur; poporul a refuzat orice legătură cu El.

Om al durerii – numele Său, care denotă durerea, suferința și apăsarea.

Obișnuit cu suferința – așa cum un doctor cunoaște totul despre anumite boli, la fel Domnul nostru Isus a fost familiarizat cu suferințe de tot felul.

Oamenii și-au ascuns fața de El și au stat departe de El.

Disprețuit – acest cuvânt este folosit a doua oară în același verset; disprețul lor a fost total: o derâdere plină de ură.

Noi nu L-am băgat în seamă – această declarație încheie mărturisirea și face un fel de sumar al faptului că ei nu au avut niciun loc pentru El.

Cât de solemnă și de exactă este această mărturisire! Să nu uităm că acest text a fost scris cu opt sute de ani înainte ca Mesia să sufere și să moară!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă …”. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga.
Luca 22.40,41

„Ca la o aruncătură de piatră”

În Evanghelia după Luca Îl găsim pe Domnul Isus prezentat ca Omul ascultător și dependent, plin de Duhul Sfânt și gata pentru a face voia Tatălui Său. Isus Hristos a fost supus în totul călăuzirii Duhului Sfânt, astfel încât Luca Îl prezintă depărtat de ucenici „ca la o aruncătură de piatră”. Domnul și Mântuitorul nostru a fost separat de ai Săi prin acțiunea Duhului Sfânt și prin voia Tatălui ceresc. Ucenicii nu puteau merge atunci cu Isus Hristos, fiindcă, deși era o distanță între ei doar de o aruncătură de piatră, această distanță era nemăsurabilă. Iar pe acel drum nu putea călca piciorul niciunui om.

De trei ori, aflat în mijlocul cumplitei Sale agonii, Domnul Isus S-a întors la ucenici, fiindcă, deși ei nu erau în stare să vegheze împreună cu El, dragostea Lui față de ei nu se putea schimba. Aveau să treacă și ei printr-o cernere severă, iar Domnul dorea, pentru binele lor, ca ei să vegheze și să se roage. N-a existat însă niciun răspuns la această dorință a Domnului; mângâietorii, pe care îi căuta, au eșuat, fiind găsiți dormind. Nicio inimă omenească nu putea înțelege suferința cumplită a Domnului Isus Hristos; nimeni nu experimentase o astfel de suferință, căci era supraomenească. Era suferința Fiului lui Dumnezeu, care mergea la cruce pentru a purta acolo păcatele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHEIEREA TUTUROR ÎNVĂȚĂTURILOR

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor” (Eclesiastul 12:13)

În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre toate lucrurile pe care le-a încercat în viață și pe care le-a găsit dezamăgitoare. În ultimul capitol din Eclesiastul, el concluzionează: „totul este deşertăciune” (v. 8). Cu alte cuvinte: „Am trecut pe acolo, am făcut și eu lucrurile acestea – și toate lucrurile sunt la fel.” Scriindu-și ultimele gânduri de inspirație divină, el își concentrează mesajul vieții sale în aceste cuvinte: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor.” E un lucru important! Solomon se pregătește să ne ofere evaluarea sa finală a unei vieți trăite cu înțelepciune. Care este aceasta?

„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (v. 13-14).

Cuvintele „teme-te de Dumnezeu” înseamnă să te pleci înaintea Lui, să-L iubești, să-L slujești și să-ți trăiești viața în conformitate cu preceptele scrise în Cuvântul Său. Compozitorul o spune în felul următor: „Încrede-te și ascultă, căci nu există altă cale prin care poți fi fericit în Hristos decât să te încrezi și să asculți.” Autorul John Mason scrie: „Mai mulți bani, un statut mai înalt sau mai multă influență, sunt scopurile tale în viață? Acestea nu sunt scopuri, ele sunt produse secundare ale adevăratului scop. Nu căuta succesul, ci adevărul și le vei găsi pe amândouă. Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi. Măsoară-ți averea prin lucrurile pe care le ai și pe care nu le-ai schimba pentru bani.”

Când te trezești în fiecare dimineață, rostește această rugăciune simplă: „Doamne, mai presus de orice, ajută-mă să petrec această zi iubindu-te și îndeplinind voia Ta. Amin.”  

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 32:22-32

O a doua noapte memorabilă se înscrie în istoria lui Iacov. Această luptă cu îngerul este ca un rezumat al întregii sale vieţi de până acum. Întotdeauna a căutat binecuvântarea prin propria strădanie; prin aceasta s-a opus lui Dumnezeu. Acum constată că puterea omului nu poate învinge şi predomina. Este suficientă doar o atingere a lui Dumnezeu (v. 25) şi toată puterea lui este nimicită. Iacov este obligat în felul acesta să înceteze să se mai încreadă în sine. El învaţă acest adevăr fundamental al vieţii credinciosului: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10) şi în acel moment triumfă, declarând prin credinţă: „Nu te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta” (v. 26; Osea 12.4). Victorie a rugăciunii! El obţine binecuvântarea sub forma numelui Israel, cel atât de mare în planurile lui Dumnezeu, în Scriptură şi în istorie, nume care ne vorbeşte despre Hristos Biruitorul, Prinţul, adevăratul Israel al lui Dumnezeu.

Dragi creştini, Dumnezeu doreşte să ne facă învingători. Dacă ne opreşte pe calea pe care am ales-o prin voia noastră şi ne ia puterea firească, o face pentru a ne da puterea Lui.

Iacov îşi va aminti de Peniel. Toiagul său îi va vorbi fără încetare de acest loc. Coapsa i-a fost luxată (scrântită), dar i-a fost eliberat sufletul (Rom. 7.24, 25).

23 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.
Fapte 7.55,56

Îl vedem aici pe Ștefan, un om aflat pe pământ, locuit de Duhul Sfânt și avându-și toate resursele în Omul din glorie. El a privit „țintă spre cer”. Un om de pe pământ, plin de Duh Sfânt, privește spre cer, nu înăuntrul lui, nici în jurul lui. Privirea înăuntru aduce deprimare, iar privirea în jur produce confuzie, însă a privi spre cer înseamnă a-L vedea doar pe Isus. Ștefan și-a fixat privirea către o altă scenă și a refuzat să fie distras de răul sau de atracțiile acestei lumi.

Privind spre cer, Ștefan „a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. În această lume, totul vorbește despre gloria omului, însă Ștefan și-a ațintit privirea către o scenă în care totul vorbește despre gloria lui Dumnezeu. El a văzut acolo un Om în glorie. Toți ceilalți oameni n-au ajuns la gloria lui Dumnezeu, însă acest Om, Hristos Isus, care a venit în această lume și a trăit în toate împrejurările noastre, deține acum în cer cel mai înalt loc al gloriei și al puterii.

Mai mult, Ștefan a putut spune: „Iată, văd cerurile deschise”. Înaintea ochilor lui se deschide o priveliște cerească. El vede însă mai mult decât atât – cerurile sunt deschise pentru ca gloria Omului din cer să poată fi pusă la dispoziția unui om de pe pământ. Domnul Isus S-a întors în cer pentru a ocupa un loc suprem al puterii, însă a lăsat cerurile deschise în urma Lui, astfel ca toată dragostea, puterea și harul Omului din cer să se poată revărsa către un om pe pământ.

În Ștefan vedem rezultatul practic atunci când credinciosul este în totalitate sub puterea Duhului Sfânt pe pământ, iar toate resursele lui sunt în Hristosul aflat în cer. Acesta este gândul lui Dumnezeu pentru toți cei ai Săi astăzi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că … M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită …, să dau drumul celor apăsați.
Luca 4.18

Divinul Maestru

Un distins violonist britanic, pe nume Peter Cropper, avea o artă interpretativă așa de remarcabilă, încât Academia Regală de Muzică din Londra i-a acordat onoarea de a-i împrumuta neprețuita vioară Stradivarius, veche de 258 de ani. Visul oricărui violonist este să cânte la un asemenea instrument. Însă, în timpul unui concert în Finlanda, Cropper s-a împiedicat și a căzut peste vioară, sfărâmând-o. Visul lui se transformase într-un mare coșmar. Nimic nu-l putea mângâia. Atunci cineva i-a vorbit despre un meșter artizan care putea repara viori Stradivarius. În final, reparațiile au fost așa de bine făcute, încât nu se vedea nicio urmă, iar tonurile instrumentului erau tot așa de încântătoare ca înainte. Și aceasta, pentru că bucățile viorii stricate au ajuns pe mâna unui meșter care, prin multă migală și muncă, a putut să le pună la locul lor.

Se poate ca și viața noastră să ajungă precum vioara aceasta. Într-o astfel de situație, să-L căutăm pe Domnul și Mântuitorul Isus Hristos! Chiar dacă în anumite împrejurări se întâmplă ca și viețile noastre să se sfărâme în bucăți, să încredințăm situația vieții noastre Domnului Isus Hristos, care este Divinul Maestru al tuturor timpurilor și al tuturor oamenilor care vin la El cu încredere. Mântuitorul ia bucățile sfărâmate ale vieții noastre și le lipește din nou laolaltă, și astfel putem deveni mai folositori decât înainte!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (4)

„Dacă mâna Ta va fi cu mine” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț nu doar că a avut mari năzuințe, dar el a avut o credință mare și o încredere profundă în Dumnezeu. El a avut suficientă credință pentru a se ruga și pentru a aștepta un răspuns. El a fost la fel ca misionarul pionier William Carey, care a spus: „Așteaptă mari lucruri de la Dumnezeu și încearcă mari lucruri pentru Dumnezeu.” Nu există nici o precizare că Iaebeț ar fi avut vreo educație sau vreun talent deosebit. Biblia nu ne spune dacă era bogat sau învățat. El a fost pur și simplu un om obișnuit cu o credință neobișnuită.

Nu te îngrijora de lucrurile pe care nu le ai – dacă ai credință! Dumnezeu îți va da ce-ți lipsește dacă crezi. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni obișnuiți care sunt gata să se încreadă în El și să vadă cum izbândesc.

Mulți oameni super-talentați stau deoparte, în timp ce oameni obișnuiți se avântă prin credință și câștigă. Și tu poți fi unul dintre ei. Un alt lucru interesant despre Iaebeț este că se pare că avea un fel de dizabilitate pentru că în limba ebraică, „Iaebeț” înseamnă „el întristează.” Iaebeț i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare la naștere, încât aceasta l-a numit Trist. Ți-ar plăcea să treci prin viață purtând acest nume? Poate nu a fost dorit sau iubit dar el a fost mai puternic decât acest inconvenient, iar credința l-a ajutat să meargă înainte. El nu s-a uitat la trecut, ci la viitor. El a crezut că dacă Dumnezeu îl binecuvântează, viitorul său va fi mai mare decât trecutul său.

Care este handicapul tău? E de natură fizică? E de natură spirituală? E o copilărie nefericită? Un loc de muncă ce nu te împlinește sau o căsnicie frântă? Orice ar fi, Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 32:1-21

Evrei 1.14 ne învaţă că cei credincioşi beneficiază de slujirea îngerilor – aproape întotdeauna fără ştirea lor. La plecarea sa din Canaan, Dumnezeu voise cumva să-i prezinte lui Iacov pe aceia pe care avea să-i folosească pentru a-i purta de grijă în timpul exilului său (28.12). Acum, în momentul întoarcerii, îngerii de la Mahanaim îl întâmpină pe patriarh în semn de bun venit în ţara promisiunii. Dar Iacov nu este în starea de a se bucura de bunătatea lui Dumnezeu care-i ascultase rugămintea de odinioară (28.20, 21). Într-adevăr, inima lui nu este eliberată de teama specifică omului. Dacă nu-l mai are pe Laban în spate, pe urmele lui, îl are încă înainte pe Esau şi tremură la perspectiva întâlnirii cu el. Sigur că recurge la rugăciune (v. 9-12), dar imediat după aceea ia toate măsurile de prevedere pe care şi le-ar putea imagina cineva, ca şi cum nu ar fi crezut că Dumnezeu poate să-l scape. Oare nu-i asemănăm noi uneori?

Să observăm şi atitudinea servilă a lui Iacov (v. 18, 20), deşi binecuvântarea tatălui său îl înălţase ca stăpân al fratelui său. Nu credeţi că, în locul acestei puneri în scenă şi al tuturor acestor aranjamente circumspecte, Iacov ar fi făcut mai bine să meargă în fruntea cetei sale şi, încrezându-se în Dumnezeu, să-i ceară cu curaj iertare fratelui său faţă de care greşise?

22 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați un mănunchi de isop și muiați-l în sângele care va fi în vas și stropiți pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele care va fi în vas.
Exod 12.22

Mănunchiul de isop este folosit în Scriptură în două ocazii (nu fac referire acum la rolul lui în anumite jertfe). Într-una dintre ocazii, el este folosit cu sânge de către un israelit (Exod 12). În cealaltă ocazie este folosit cu apă de o persoană curată, pentru un israelit (Numeri 19). În ambele cazuri, mănunchiul de isop semnifică umilința. Psalmistul face referire la el în felul acesta în Psalmul 51.7, când spune: „Curățește-mă cu isop și voi fi curat”. Aceasta are semnificația curățirii morale a sufletului printr-o umilință totală.

Israelitul care l-a crezut pe Moise cu privire la planul de izbăvire din noaptea de Paști cu siguranță că n-a stat cu mâinile în sân, așa cum fac mulți astăzi. Nu, ci a făcut tot ceea ce i se ceruse, cu o „ascultare a credinței” (Romani 1.5; 16.26). Căci, dacă crezuse „cu inima” în vestea bună adusă de Moise, cu siguranță că avea să fie văzut în fața ușii sale, cu mănunchiul de isop înmuiat în sângele mielului, mărturisind „cu gura” înaintea lumii că acceptase mesajul și că avea parte în mod personal de eficacitatea sângelui mielului. Era cu adevărat umilitor pentru el ca, înaintea unei lumi idolatre, în ale cărei păcate se complăcuse și el (Ezechiel 20.6-8), să mărturisească faptul că, deși era unul din poporul ales al lui Dumnezeu, nu putea fi scutit de judecată decât prin sângele mielului. În felul acesta, el Îi dădea dreptate lui Dumnezeu și se osândea pe sine. Era un lucru umilitor, însă singurul corect. „Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos” (Romani 3.4). Iată conexiunea dintre suflet și Hristos, pe care atât de mulți nu o au. „Mănunchiul de isop” n-a fost niciodată apucat de mâna lor; sufletul lor nu s-a plecat niciodată în ascultarea credinței și în conștientizarea realității stării lor, nu doar crezând evanghelia cu inima, ci mărturisind-o cu gura spre mântuire (comparați cu Romani 10.9,10).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”. „Doamne”, i-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine …”.
Matei 14.27,28

Îndrăzniți!

Petru, neavând încă altceva decât promisiunea de a fi pescar de oameni, a fost atras să meargă înaintea Mântuitorului. Aici Petru și-a îndreptat privirea spre Cel care a venit din vârful muntelui, iar aceasta nu era decât începutul glorioaselor descoperiri pe care el le va primi despre Persoana Domnului Isus Hristos.

Scump cititor, permite-mi să te întreb: Ai ieșit în întâmpinarea Mântuitorului? Dacă nu ai făcut-o de la început, după convertire, încă nu ai depășit cunoașterea mântuirii. Căci nu poți pretinde a-L cunoaște mai profund pe Domnul Isus, așa cum a fost în cazul lui Petru, dacă, mai întâi, Domnul venit din cer nu a devenit ținta credinței tale și nu te-a umplut cu dorința să vii la El.

În primul moment, această cunoaștere a fost mică pentru Petru și de aceea el a zis: „Doamne, dacă ești Tu”. Dar aceasta i-a fost suficient pentru a pleca pe ape. Pentru Petru, totul depindea de identitatea acestei Persoane și, dacă era Domnul, cuvântul Său a fost de ajuns pentru Petru, ca să plece din corabie: „Poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. Era un lucru greu să părăsească locul de aparentă siguranță, pentru a merge pe acolo pe unde nu era nicio cale. Dar cuvântul Domnului i-a fost de ajuns lui Petru; el Îi cunoștea bine puterea. La cuvântul Domnului, Petru a coborât plasa; la cuvântul Domnului, Petru a plecat. Cuvântul Domnului era de ajuns pentru a-l face pe Petru să meargă pe ape, cum era de ajuns pentru Petru să-L cunoască pe Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (3)

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat.

Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari:

1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie.

2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul.

3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește.

Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 31:22-55

Fiind anunţat de fuga lui Iacov, Laban porneşte în urmărire şi îl ajunge din urmă. Ca om din lume, viclean şi ipocrit, el foloseşte cuvinte de linguşire, deşi inima îi este plină de invidie şi de gelozie. Pretinde că are o afecţiune deosebită pentru fiicele lui şi pentru copiii acestora, deşi întotdeauna a fost preocupat numai de propriile interese (v.15). Se preface că se teme de Domnul (v. 29, 53), în timp ce îşi caută cu energie falşii dumnezei.

Este trist să o vedem pe Rahela acordând valoare acestor idoli. Aceşti terafimi corespund pentru noi lucrurilor din lume pe care nu ne hotărâm să le abandonăm şi pe care credem că le putem lua cu noi pe drumul spre Patria noastră. Pentru un timp putem să ni le ascundem în adâncul inimii, să nu le vadă ochii nimănui. Fie ca Dumnezeu, care vede totul, să ne dea puterea de a discerne şi de a respinge cu hotărâre tot ce ia locul Domnului Isus în afecţiunile noastre! Aceştia sunt idoli.

În cele din urmă, Iacov şi Laban se despart. Movila va constitui o graniţă între ei. Nici un teren comun între cel credincios şi omul lumesc, chiar dacă aparţin aceleiaşi familii! Iacov va oferi o jertfă (v. 54); ştia ce semnificaţie are aceasta înaintea Domnului şi cum să I-o aducă.

21 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu, și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu un preț, glorificați-L deci pe Dumnezeu în trupul vostru!
Pentru că, și dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim: deci, și dacă trăim, și dacă murim, noi suntem ai Domnului.
1 Corinteni 6.19,20; Romani 14.8

Să nu uităm niciodată acest lucru! Prețul răscumpărării a fost plătit și Duhul Sfânt i-a luat în stăpânire pe cei pe care Dumnezeu i-a răscumpărat – „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi?”. Nu doar cu sufletul, ci și cu trupul, cu sufletul și cu duhul suntem ai Lui, acum și pentru totdeauna.

Dacă ai cumpărat o casă și urmează să te muți în ea, ar fi foarte ciudat să constați că vânzătorul încă locuiește în ea și că insistă ca unele camere să rămână ale lui. Oare nu ar fi un astfel de lucru complet irațional și nedrept? Totuși, cât de des procedăm și noi la fel! Spunem că suntem ai Domnului, însă nu ne dăm pe noi înșine în totalitate Lui și dorim să ne folosim trupurile pentru scopurile noastre egoiste.

Să ne gândim bine la nedreptatea pe care I-o facem Domnului în felul acesta și să considerăm ca fiind privilegiul nostru sfânt să ne aducem trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, pentru ca El să fie astfel glorificat în trupurile noastre!

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încolo, fiul meu, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai termina și multă învățătură obosește trupul.
Eclesiastul 12.12

Ce anume citim?

Despre vestitul batjocoritor și dușman al creștinilor, Voltaire, se spune că la vârsta de cinci ani a citit o poezie care glorifica necredința; impactul acelor versuri a fost hotărâtor pentru viața lui. Ce s-a ales de acel băiat? Un blestem pentru foarte mulți oameni, un slujitor al lui Satan! La capătul opus, marele evanghelist John Wesley a atribuit binecuvântata sa predare în slujba Domnului citirii unei cărți cu titlul: „Trăirea și moartea sfântă”.

Cărțile pe care le citești nu te lasă niciodată la fel; ele îți schimbă interiorul, fie apropiindu-te de Dumnezeu, fie îndepărtându-te de El. Este scris: „Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune” (Proverbe 12.5). Au fost scrise și tipărite mii și mii de lucrări de divertisment, pentru distracție și amuzament; acestea gâdilă simțurile, dar unde îl duc ele pe cel care le citește? Într-o lume în care desfrânarea, îndărătnicia, patima, năzuința după câștig, ovațiile mulțimii, toate acestea sunt așezate ademenitor în fața ochilor, ca o cale a fericirii!

Aproape toată lumea citește. Întrebarea cea mare rămâne: Ce anume citim? Să ne lăsăm gândurile și viața formate prin Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta vom putea să scoatem lucruri bune, de preț, din această vistierie bună, dăruită de Dumnezeu tuturor oamenilor de pe pământ.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (2)

„Dacă mă vei binecuvânta” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț s-a rugat ca Dumnezeu să-l binecuvânteze în trei feluri specifice:

1) „Dacă îmi vei întinde hotarele.” El visa să aibă în stăpânire mai mult pământ și L-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze acel vis al său. Când nu mai visezi, îți pierzi direcția. Când nu mai ai idealuri, încetezi să mai crești. Trebuie să ai ceva care să te împingă înainte. Câtă vreme orizontul tău se lărgește, vei fi sănătos spiritual și emoțional.

2) „Dacă mâna Ta va fi cu mine.” Mâna lui Dumnezeu reprezintă puterea Sa. Iaebeț și-a dat seama că dacă hotarele sale s-au lărgit înseamnă că are mai multe responsabilități. Urma să aibă mai multe îndatoriri și mai multă presiune și că va avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în viața sa. Așa că i-a cerut lui Dumnezeu să fie cu el. Când ceri prezența lui Dumnezeu în viața ta, poți fi sigur că îți va răspunde.

3) „Dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă.” Iaebeț a cerut protecția lui Dumnezeu. De ce? Pentru că în acele vremuri cu cât aveai mai mult pământ, cu atât aveai mai multă influență și erai mai cunoscut. Și lucrul acesta te făcea o țintă mai mare. Și astăzi este la fel. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai mulți critici vei avea. Cu cât teritoriul tău este mai mare, cu atât vei avea mai mulți dușmani.

Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu și cu cât devii un creștin mai puternic, cu atât mai mult te va hărțui diavolul deoarece el nu vrea ca tu să crești. Dar poți fi sigur, așa cum a fost și Iaebeț, că prin protecția lui Dumnezeu nu trebuie să te mai temi de nimeni și de nimic. Vrei să scapi de mediocritate? Atunci roagă-te rugăciunea pe care a rostit-o Iaebeț.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 31:1-21

Dincolo de tot ce este neplăcut în comportarea lui Iacov, trebuie să recunoaştem totuşi răbdarea lui. Fără să se plângă, îndură greutăţile şi lipsurile, precum şi toată nedreptatea din partea lui Laban. Ceea ce-l susţine este amintirea ţării date de Domnul lui Avraam şi seminţei lui. El n-a uitat promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeu la Betel, de a-l aduce înapoi în „ţara părinţilor săi”. Această speranţă a rămas vie în inima lui şi momentul împlinirii ei în sfârşit a sosit. Creştini, străini pe pământ, nu avem şi noi o promisiune de la Domnul cu privire la Ţara cerească în care El ne va primi curând? Această speranţă ar trebui să ne dea toată răbdarea şi curajul de care avem nevoie pentru a suporta greutăţile şi chiar nedreptatea.

Este trist să vedem că, în timp ce ascultă de porunca Domnului (v. 3), Iacov rămâne neschimbat în caracterul său meschin: îl înşală pe Laban, fugind fără să-i spună. Nu arată aceasta o lipsă de încredere în Dumnezeu? Cel care-i poruncise lui Iacov să se întoarcă (v. 3) nu-i putea permite lui Laban să-l reţină (v. 24). Şi Laban n-ar fi putut decât să se plece, recunoscând precum odinioară: „lucrul acesta vine de la Domnul” (24.50).

20 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

El, potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim ca cele dintâi roade ale făpturilor Sale.
Iacov 1.18

Viața ne este comunicată prin Cuvânt și prin Duhul Sfânt, Duhul fiind agentul divin prin care Cuvântul este făcut eficace pentru suflet (Ioan 3.5; 5.24,25; 1 Petru 1.23). Omul se află într-o stare de moarte, iar dacă este să aibă viață, Dumnezeu trebuie să acționeze în mod suveran. Dumnezeu începe această lucrare. Omul este la fel de lipsit de putere ca Lazăr în mormânt, până când este rostit cuvântul care aduce la viață. Puterea lui Dumnezeu acționează prin Cuvânt asupra sufletului mort și Dumnezeu dă credința care primește acest Cuvânt.

O astfel de lucrare este în întregime deasupra putinței omenești de înțelegere. Nimeni nu o poate înțelege, nici explica. Omenește vorbind, un om mort nu poate auzi, nici crede; niciun om, nici chiar un înger, nu-l poate face să audă sau să creadă. Însă Dumnezeu acționează în această scenă a morții și totul se schimbă. Cel care a creat atunci când numai El Însuși exista și la al Cărui cuvânt au apărut lumile poate să-Și facă auzit cuvântul în sufletul unui păcătos mort. Lazăr cel mort a auzit glasul Fiului lui Dumnezeu și a ieșit din moarte; și astăzi oameni morți aud glasul Lui și trăiesc. Cuvântul însoțit de puterea lui Dumnezeu își produce efectul în sufletul omului, iar acest lucru este valabil până la sfârșit. Dumnezeu acționează în noi prin Cuvântul Său, fie că suntem păcătoși morți care avem nevoie de viață, fie că suntem credincioși cu nevoia de a fi instruiți și atenționați. Noi suntem vase ale îndurării. Dar, dacă El a lucrat în noi prin Cuvântul Său, acest Cuvânt a fost primit în suflet. A fost crezut. Dacă Dumnezeu oferă, noi primim, credem, măcar că și aceasta vine tot de la El, prin har (Efeseni 2.8). Omul însă nu poate explica cum se întâmplă aceste lucruri, tot așa cum nu poate explica taina vieții naturale (Ioan 3.18; Eclesiastul 11.5).

H. Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cel care mă găsește găsește viața.
Proverbe 8.35

Sensul vieții

Unii oameni par să caute cu disperare împlinirea vieții. Se avântă dintr-un eveniment în altul, dintr-o relație în alta, crezând că odată vor reuși să fie cu adevărat fericiți și împliniți.

Ralph Barton (1891-1931) a fost un astfel de om. Fusese unul dintre cei mai recunoscuți desenatori de caricatură din SUA, dar la vârsta de patruzeci de ani și-a luat viața, lăsând pe pernă un bilețel:

„Am avut puține greutăți, mulți prieteni, mare succes, multe femei, nenumărate case și lungi călătorii. Acum îmi ajunge să tot inventez ceva nou pentru a umple cele douăzeci și patru de ore din fiecare zi”.

Viața constă din mai mult, nu numai din a trăi pe cât posibil multe evenimente sau din a te vedea plin de succes. Creatorul nostru are pentru fiecare om un plan. El dorește ca printr-o legătură personală cu El să ducem o viață împlinită și fericită. Cu toate că noi ne-am dezis de Dumnezeu și L-am părăsit, El dorește să facă din noi copiii Săi. Dragostea Lui este mai mare decât refuzul nostru sau decât indiferența noastră.

Prin Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu ne întinde mâna Sa îndurătoare și împăciuitoare: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (1)

„Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel” (1 Cronici 4:10)

În prima carte a Cronicilor, Biblia ne relatează despre un om pe nume Iaebeț. Primele nouă capitole conțin genealogii, enumerând peste șase sute de nume. Și chiar în mijlocul acelor nume, Dumnezeu evidențiază un singur om pentru merite speciale și numele său este Iaebeț. În întreaga Biblie există numai două versete despre acest bărbat și cu toate acestea i se face o deosebită onoare să fie pomenit mai presus de alți șase sute de oameni care apar în acest capitol. De ce l-a scos Dumnezeu în evidență?

Ce a făcut Iaebeț pentru ca numele lui să se păstreze peste patru mii de ani? Ce l-a ridicat deasupra oamenilor de rând?

În următoarele câteva zile vom vedea ce putem învăța de la el. „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi” (v. 9). Așadar, ce l-a pus deoparte? El a îndrăznit să ceară și să creadă că Dumnezeu poate face lucruri mărețe: „Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.”

Dumnezeu dorește să îi ceri lucruri mari! El i-a spus lui Ieremia: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Pavel ne spune că Dumnezeu „prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Nu se poate să-I ceri prea mult lui Dumnezeu sau să ai vise prea îndrăzneţe și El să nu le poată onora.

Așa că, cere-I ceea ce dorești – și crede că El îți va da!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 30:25-43

Sărmanul Iacov se agită, speculează, rivalizează cu Laban în şiretenie şi viclenie, încercând să se îmbogăţească prin inteligenţa şi eforturile sale. Este trist să vedem un credincios în luptă cu oamenii lumeşti pentru bunuri pământeşti. Isaac îi dăduse un cu totul alt exemplu fiului său Iacov (26.15-22).
În 1 Timotei 6.6-10, apostolul pune în contrast cu dorinţa de îmbogăţire, sfinţenia, care, însoţită de mulţumire, este un mare câştig. Iată deci dublul câştig, adevăratele bogăţii pe care merită să le căutăm:

1) sfinţenia, adică legătura cu Dumnezeu, despre care ne vorbeşte altarul. În exilul său însă Iacov n-a avut altar, nici legătură conştientă cu Dumnezeu.

2) mulţumirea, pe care patriarhii au deprins-o trăind în corturi şi pe care Iacov însuşi avea şi el s-o experimenteze (25.27). Apostolul Pavel învăţase personal să fie mulţumit în împrejurările în care se găsea (Filipeni 4.11). Cât de greu este să fii mulţumit întotdeauna! Totuşi mărturia cea mai bună pe care o putem da celor din preajma noastră este aceea de a le arăta că suntem mulţumiţi cu ceea ce ne dă Dumnezeu. Iar El ni L-a dat pe propriul Său Fiu şi, împreună cu El, toate lucrurile (Romani 8.32).

19 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.
Galateni 5.16

A umbla prin Duhul înseamnă a-ți lua ochii de la tine însuți, de la interesele și de la scopurile tale și a-i fixa asupra lui Hristos, cu care Duhul lui Dumnezeu dorește să ne preocupe. Acest lucru nu poate fi realizat prin energia cărnii; în măsura în care ne supunem Duhului lui Dumnezeu, care locuiește în noi, El va prelua conducerea vieții noastre, iar carnea nu va mai avea ocazii pentru a acționa.

Acesta este un adevăr foarte simplu, însă care prezintă multe dificultăți pentru noi, din cauză că, fiind mândri din fire, dorim ca meritele pentru ceea ce este bine să fie ale noastre, nu ale lui Dumnezeu. Carnea și Duhul sunt în contrast total și într-un conflict continuu. Dumnezeu nu-Și va da gloria Lui altuia, iar carnea nu va renunța niciodată la egoismul ei.

Unii credincioși sunt de părere că a umbla prin Duhul este o cerință asemănătoare poruncilor legii, de aceea se ostenesc mult pentru a atinge o astfel de experiență. De fapt este nevoie de o răbdare a credinței și de încredere în prezența lui Dumnezeu. Duhul Sfânt niciodată nu ne conduce să stabilim standarde legaliste, ci, pe măsură ce inima și mintea noastră sunt preocupate cu Hristos, avem un standard cu mult mai înalt decât tot ceea ce ar putea propune legea. Ce minunat este acest loc de odihnă și cât de perfect este el ca temelie a unei vieți devotate Domnului! Caracterul roadei Duhului, așa cum o găsim în Galateni 5.22,23, este rezultatul unei umblări călăuzite de Duhul: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și stăpânirea de sine. Nicio lucrare măreață exterioară nu este menționată aici, ci găsim mai degrabă orice virtute interioară și plină de frumusețe. Duhul lui Dumnezeu Îl așază întotdeauna pe Hristos ca Obiect unic înaintea inimilor noastre.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.
Psalmul 27.9,10

Doctorul și orfanii (2)

Drumul vieții majorității acelor copii se sfârșea în închisoare. Barnardo și-a dat seama că misiunea vieții sale, prin harul lui Dumnezeu, este să facă o lucrare de salvare a acestor copii. Astfel, fără mijloace, dar cu încredere în Dumnezeu, Barnardo a început o lucrare deosebită. În cei 40 de ani ai slujbei sale binecuvântate, Dumnezeu l-a făcut să trăiască minuni pe care el nu le-ar fi bănuit niciodată. În septembrie 1905, când acest slujitor devotat a adormit în odihna poporului lui Dumnezeu, 8.000 de copii se bucurau, în 400 de case, de un cămin sănătos și de o prețioasă educație creștină. Cu toți aceștia s-a împlinit, cuvânt cu cuvânt, ce este scris în versetul de astăzi.

Barnardo însuși mărturisea despre această lucrare: „În toată munca mea printre tinerii măcinați de atâtea ispite, printre bolnavi și suferinzi, printre săracii atât de apăsați de griji și atât de sătui de viață, a căror luptă zilnică era epuizantă, noi am ținut sus Cuvântul vieții și, pe deasupra, am țintit ca ei să prindă o încredere sinceră în lucrarea Răscumpărătorului, ea fiind singura salvare, singura putere, singura mângâiere, pentru timp și pentru veșnicie.

Dorința inimii mele și stăruința mea către Dumnezeu pentru acești copii a fost ca ei să poată fi salvați nu numai pentru viața aceasta, ci și pentru cea viitoare”. Iată o frumoasă lucrare și un fericit sfârșit al alergării, prin harul lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAT LA LOCUL DE MUNCĂ

„Domnul va face ca binecuvântarea să fie … în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronom 28:8)

Cuvântul vocație vine de la cuvântul latin vocare, care semnifică o „chemare spirituală.” Orice vocație, indiferent care ar fi, este o chemare de la Dumnezeu. Și odată ce începi să-ți vezi locul de muncă în această lumină, ți se va părea mai ușor să crezi că Dumnezeu dorește să te binecuvânteze la locul de muncă. Având lucrul acesta în minte, iată ce trebuie să faci:

1) Urmărește o activitate compatibilă cu darurile tale. „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 4:11).

2) Învață tot ce este de învățat despre locul de muncă. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5).

3) Recunoaște-L pe Dumnezeu ca pe adevăratul tău angajator. „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:7-8).

4) Consideră munca un dar de la Dumnezeu, nu o pedeapsă. „Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19).

5) Folosește critica în avantajul tău. De fapt, fă-o să funcționeze pentru tine. Cere sugestii și corectări. „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” (Proverbe 13:18).

6) Fă mai mult decât se așteaptă de la tine. „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41).

7) Consideră-L pe Domnul colegul tău de muncă. Gândește-te la Isus pe tot parcursul zilei în timp ce-ți îndeplinești sarcinile de serviciu și „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grînarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 30:1:24

Aceste versete ne prezintă familia lui Iacov. Pagină importantă a Vechiului Testament, din vreme ce aceşti doisprezece fii ai patriarhului vor deveni ei înşişi, la rândul lor, „doisprezece patriarhi” (Fapte 7.8) şi îşi vor da numele seminţiilor lui Israel! Prin ei se vor împlini promisiunile făcute lui Avraam şi lui Isaac, precum şi cele date lui Iacov în noaptea sa la Betel. Din Levi vor descinde preoţii, din Iuda regii, apoi Mesia Însuşi.

Membrii acestei familii sunt, cu excepţia lui Iosif, asemenea conducătorului lor: proiecte, rivalităţi, acţiuni dubioase – acestea îi caracterizează. În ciuda acestor rătăciri, Dumnezeu are ochii îndreptaţi spre această familie şi vrea s-o binecuvânteze. Tot astfel şi astăzi, familiile celor credincioşi sunt preţioase inimii Domnului. El ne cunoşte pe fiecare pe nume şi chiar de la primii noştri paşi ne pregăteşte pentru serviciul pe care ni l-a destinat. Şi care este chemarea glorioasă a celor credincioşi astăzi? Oare nu aceea de a fi „o împărăţie,preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său”? (Apocalipsa 1.6).

Naşterea lui Iosif, simbol al lui Hristos, anunţă pentru familia lui Iacov sfârşitul robiei şi întoarcerea în ţara promisă (v. 25). Din punct de vedere spiritual, şi astăzi este la fel: din clipa în care Hristos Şi-a ocupat locul ce I se cuvine în casele şi în inimile noastre, suntem în măsură să gustăm eliberarea şi binecuvântarea cerească.

18 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Boaz a zis slujitorului său care era pus peste secerători: „A cui este tânăra aceasta?”. Și slujitorul care era pus peste secerători a răspuns și a zis: „Este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. Și ea a zis: «Vă rog, să culeg spice și să adun printre snopi în urma secerătorilor». Și a venit și a rămas de dimineață până acum; și a stat numai puțin în casă”.
Rut 2.5-7

Rut, nora văduvă a lui Naomi, se întorsese cu ea din Moab. Cum aveau să se întrețină aceste două văduve? Dumnezeu, în har, pregătise resurse pentru cel sărac și pentru străinul din țară. Ei puteau merge în urma secerătorilor și strânge ceea ce rămânea necules sau ceea ce era lăsat necules în mod expres pentru ei în colțurile ogoarelor. Ei trebuiau să lucreze din greu pentru hrană, așa cum făceau și stăpânii ogoarelor și slujitorii lor. În același timp, demnitatea lor era menținută și puteau fi recunoscători lui Dumnezeu pentru grija Lui față de ei și, de asemenea, stăpânilor ogoarelor, care, ascultând de porunca lui Dumnezeu, le îngăduiau să strângă spice.

Rut, cu deplinul acord și cu binecuvântarea lui Naomi, a plecat pentru a strânge spice pe un astfel de ogor. Dumnezeu a făcut ca ea să ajungă pe ogorul lui Boaz, un om în vârstă, credincios, plin de bunătate și bogat. Fără să-i fie rușine de sărăcia ei, nici de faptul că era o străină din Moab, o țară aflată mai mereu în vrăjmășie cu Israel, Rut a cerut permisiunea de a strânge spice. După ce i-a fost dată, ea a lucrat cu hărnicie întreaga zi.

Boaz, după ce a sosit pe ogorul său, a pus întrebări cu privire la ea, i-a vorbit cu bunătate și a binecuvântat-o. De asemenea, el a invitat-o să mănânce împreună cu el și cu slujitorii lui, i-a oferit mai multă hrană decât ar fi putut mânca, a îndemnat-o să nu meargă să culeagă spice pe vreun alt ogor și le-a poruncit oamenilor săi să o trateze bine.

Rut a urmat sfatul lui Boaz și a continuat să aibă grijă de Naomi și să urmeze sfaturile ei. Nu a durat mult timp până când Boaz, o imagine a lui Hristos, marele nostru Răscumpărător, a luat-o de soție. Ei au devenit astfel strămoși ai împăratului David și ai Domnului nostru Isus Hristos.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este tatăl orfanilor … El, Dumnezeu, în locașul Său cel sfânt. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți.
Psalmul 68.5,6

Doctorul și orfanii (1)

În orice vreme, Dumnezeu a sădit în inima multor credincioși simțământul milei față de cei aflați în dificultăți. Unul dintre aceștia a fost Dr. Barnardo (1845-1905). El a fost un creștin irlandez, fondator de case pentru copii săraci. Pe când era cursant la medicină într-un mare spital din estul Londrei, L-a primit în viață pe Mântuitorul.

Dr. Barnardo își dedicase timpul liber tinerilor decăzuți, adunați de pe străzi, pe care, ajutat de câțiva prieteni, îi învăța din Cuvântul lui Dumnezeu, într-o clasă serală. I se spunea „Școala de zdrențe”. Barnardo avea lângă școală o cămăruță, care înainte fusese un grajd, însă pe care el l-a curățat cu mâinile sale. Într-o seară, un băiat mic și zdrențăros l-a rugat să-i fie permis să petreacă noaptea în camera școlii. Răspunsul lui Barnardo a fost: „O, nu, fugi acasă!”. Atunci a aflat tânărul student că băiatul n-avea nici casă, nici tată și nici mamă. Auzise că în oraș există sute, chiar mii de asemenea copii și tineri, care într-adevăr nu locuiau nicăieri. Între ei își ziceau „cai arabi de stradă”. Barnardo nu voia să creadă lucrul acesta; dar încă în aceeași noapte rece de octombrie, micul său prieten l-a condus într-unul dintre cele mai mizerabile cartiere ale Londrei și i-a arătat cum în spatele unui zid, pe acoperișul scund al unei șuri, dormeau sub cerul liber, strâns lipiți unul de altul, o mulțime de băieți între 9 și 18 ani, acoperiți numai de câteva zdrențe ponosite.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ-ȚI PERFECȚIONAREA

„Ca nu cumva … eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)

Pavel scrie: „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (v. 24-27). Dacă nu preiei controlul asupra vieții tale, vei trăi mereu fără să știi că nu îți aparții.

Cu alte cuvinte, aparții lucrului sau persoanei care te controlează. Pentru a te dezvolta, trebuie să ai mereu înaintea ochilor aceste trei lucruri:

1) Lectura. David a zis: „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmul 119:27). Disciplinează-te să citești ceva în fiecare zi, ceva care să te ajute spiritual, emoțional, relațional și profesional. Și pune Biblia în capul listei de cărți de citit.

2) Răsplata. Autorul Mike Delaney a remarcat: „Orice afacere sau industrie care oferă beneficii egale celor ce pierd vremea și celor ce sunt plini de entuziasm mai devreme sau mai târziu va ajunge să aibă mai multe persoane care pierd vremea decât care au entuziasm. Răsplata pe care o dai, bună sau rea, ție sau altora, aceea vei primi din belșug.”

3) Rezultatele. Data viitoare când ai ceva de făcut și te gândești să faci ceea ce e convenabil în loc să plătești prețul, schimbă-ți perspectiva. Numără beneficiile pe care le ai atunci când faci ceea ce trebuie și dă-i bătaie. În loc să te concentrezi asupra „muncii”, concentrează-te asupra „răsplății.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 29:15:35

Istoria lui Iacov este cea a disciplinei, altfel spus, a şcolii prin care Dumnezeu îi trece pe ai Săi. Este o şcoală grea, deoarece Evrei 12.11 afirmă – iar experienţa noastră o confirmă – „că orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare”.

Dar obiectivul lui Dumnezeu este: „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfinţenia Lui” (Evrei 12.10). Şcoala prin care va trece Iacov avea să dureze 20 de ani, care se vor scurge într-o stare vecină cu robia. Şi cum îl va învăţa Dumnezeu lecţiile Sale? Va permite să i se întâmple aceleaşi lucruri pe care el le-a pricinuit altora. Iacov, al cărui nume semnifică «cel care ia locul altuia – 25.26», nume deplin justificat, va fi la rândul său înşelat şi jefuit.

Îl înşelase pe tatăl său prin aceea că, fiind cel mai tânăr, se dăduse drept cel mai în vârstă! Acum are de-a face cu un tată care îl înşală dându-i fiica cea mai în vârstă în locul celei mai tinere! De câte ori nu descoperim neplăcerile sau răutatea faptelor noastre abia când suferim, la rândul nostru, aceleaşi lucruri din partea altora (Judecători 1.7; Isaia 33.1)!

Singurul subiect fericit pe care ni-l prezintă acest capitol este dragostea lui Iacov pentru Rahela. Ne gândim la dragostea Aceluia care, pentru a ne câştiga, a devenit Robul desăvârşit.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: