Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “martie, 2019”

31 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ce este omul, ca să-l prețuiești și ca inima Ta să se ocupe cu el, și ca să-l cercetezi în fiecare dimineață și ca să-l încerci în fiecare clipă?
Iov 7.17,18


Iov folosește această expresie remarcabilă, pe care o găsim în alte două părți ale Vechiului Testament: „Ce este omul?”. Există o mare diferență între acest loc și cel din Psalmul 8, ca și cel din Psalmul 144. „Ce este omul?” Dacă privim la om fără Hristos, nu este nimic extraordinar de comentat; dar, când privim la Hristos, vedem cel mai minunat lucru, fie în adâncimea umilinței Lui, fie în măreția înălțării Lui slăvite. Despre aceste lucruri vorbește Psalmul 8.

Dar în Iov avem omul sub disciplina lui Dumnezeu, sub cârmuirea Lui morală. «O», spune el, «ce este omul, ca să sufere o astfel de cârmuire cumplită? Dacă aș fi o mare, n-aș simți-o; și dacă aș fi una dintre acele vietăți gigantice care o populează poate că aș putea să îndur mai mult decât pot acum». Dar ce este omul? – sărmanul, sensibilul om; plin de simțiri, de gânduri, înveninat de propriul necaz. «O», spune el, «de s-ar sfârși odată!»

În Psalmul 144 avem un alt aspect. Psalmistul așteaptă ca împărăția să fie instaurată prin puterea divină și spune: „Ce este omul?”. Omul se împotrivește. Acolo sunt națiunile, dar ce înseamnă ele? Fă judecată asupra lor, doboară-le cu brațul Tău înălțat! Acesta este punctul de vedere din acest psalm. Așa că vedem acest „om” în toată măreția lui Hristos, apoi în toate suferințele lui Iov și, în cele din urmă, în toată nimicnicia națiunilor. Acestea sunt cele trei comparații diferite, în trei locuri diferite din Scriptură.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

După cum mulți au rămas uimiți de tine, poporul Meu, atât de desfigurată Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de cea a fiilor oamenilor.
Isaia 52.14


Tratament abuziv

Profeția de astăzi vorbește de tratamentul cel mai abuziv și mai disprețuitor aplicat vreodată. Și aceasta se îndreaptă nu către cel mai rău om, ci către Cel care nu a făcut rău nimănui niciodată, către Cel Credincios și Adevărat. Cei doi tâlhari, răstigniți în același timp cu Mântuitorul, nu au fost persecutați cu atâta cruzime cum a fost El chinuit. Domnul a fost încununat cu spini, scuipat în față și biciuit, iar spatele Său a fost sfâșiat ca un câmp arat, din cauza bicelor cu vârf de metal. Fața Fiului binecuvântat al lui Dumnezeu – Cel fără păcat – a fost mai desfigurată decât a oricărui om! Pe bună dreptate, cei care Îl priveau erau uimiți că așa ceva I se întâmpla unui astfel de Om! Ucenicii Săi, care Îi cunoșteau atât de bine caracterul fără păcat, au fost umpluți de o durere de nedescris gândindu-se la Mântuitorul, care suferea atât de mult din partea acelor fanatici religioși, cu inimi de piatră.

Întotdeauna este necesar să facem distincție între suferințele pe care Isus Hristos le-a îndurat din partea oamenilor și suferințele pe care El le-a îndurat din partea lui Dumnezeu. Din partea lui Dumnezeu a suferit pentru păcatul omenirii; din partea omului a suferit pentru dreptate. Oamenii L-au urât, deoarece El a mărturisit că lucrările lor erau rele. Dragostea L-a condus pe Mântuitorul să le slujească oamenilor și să mărturisească despre starea lor rea, însă, la dragostea Lui, ei au răspuns cu ură. Acest lucru I-a produs multă întristare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTĂ, CA SĂ IZBÂNDEȘTI! – Fundația SEER

 „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruința aduce… nădejdea.” (Romani 5:3-4)


     Michael Phelps a câștigat aurul la Olimpiada de la Beijing din 2008 și s-a întors acasă cu un record de opt medalii de aur. Însă ne vom aduce aminte nu numai de numărul medaliilor, ci și de spiritul său invincibil, manifestat când situația s-a întors împotriva lui, în proba de 200 m fluture. Când a atins primul peretele, câștigând cursa, nimeni nu știa prin ce trecuse pentru a ieși învingător. Când Michael și-a dat jos ochelarii de înot, toată lumea s-a uitat la el cu mirare, căci din ei a curs apă. Înotase 200 de metri aproape orb, o experiență de care înotătorii se tem. Numărând loviturile și căutând cu disperare marcajele de pe fundul bazinului, în cele din urmă a atins peretele de sosire, fiind un cuceritor olimpic în toată puterea cuvântului. Phelps și-a folosit frustrarea pentru a-și spori rezistența la oboseală și hotărârea de a câștiga.

Pavel a spus (Romani 5:3-5): „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală…” Ce listă de beneficii uimitoare pe care ni le oferă Dumnezeu când ne confruntăm cu probleme! Răbdare: angajamentul de a ne sprijini pe harul Său și de a merge înainte indiferent de circumstanțe. Biruința în încercare: tăria lăuntrică bazată pe integritate personală. Nădejdea plină de încredere: o convingere profundă că orice s-ar întâmpla, în cele din urmă vom reuși. Pentru a încununa toate acestea, avem garanția că vom reuși în misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru că „nădejdea aceasta nu înșală!”

Când (ca Michael Phelps) nu vezi clar ce urmează, dă-ți toate silințele; linia de sosire este chiar în fața ta! Deci, străduiește-te, și vei izbândi!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 4:1-17


La curtea lui faraon, Moise învăţase toată înţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT”. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte” (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.

Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

30 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

A spus: „S-a sfârșit!”; și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.
Ioan 19.30


Suferințele lui Hristos (2)

Totul era împlinit. El încheiase lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă, iar acum vestea tuturor că lucrarea era împlinită. Voia lui Dumnezeu, planurile Sale eterne de dragoste – toate erau împlinite. Lucrarea măreață de glorificare a lui Dumnezeu și de răscumpărare a păcătoșilor era vestită cu aceste cuvinte: „S-a sfârșit!”.

Când lucrarea de creație a fost încheiată, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și, iată, era foarte bine” (Geneza 1.31). După aceasta nu mai citim despre vreo altă lucrare încheiată și perfectă, până la cruce, când Domnul a strigat: „S-a sfârșit!”. Acest strigăt s-a înălțat triumfător în scena celui mai mare conflict pe care cerul și pământul l-au văzut vreodată.

Legea, dată de Dumnezeu, era într-adevăr sfântă, dreaptă și bună, însă „legea n-a făcut nimic desăvârșit” (Evrei 7.19). Orice slujire sub lege era o lucrare fără speranță. Sub lege nimic nu se încheia, fiindcă „orice preot stă în picioare în fiecare zi, slujind și aducând deseori aceleași jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele” (Evrei 10.11). Dar ce contrast vedem dacă citim mai departe: „Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu … Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (versetele 12-14).

Văzând toată imperfecțiunea din jurul nostru, nu tânjim adesea după perfecțiune? Ne pierdem timpul dacă o căutăm în noi înșine sau în această lume. Adevărata perfecțiune poate fi găsită doar la cruce. Aici vedem o lucrare perfectă și care îi face perfecți pe cei care au parte de ea. Este o lucrare făcută o singură dată și care nu are nevoie să fie repetată. Nu este nevoie, și nici n-am putea, să adăugăm ceva la ea. Iată mărturia personală a Domnului Isus cu privire la această lucrare: „S-a sfârșit!”.

F. von Kietzell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciune spre mântuire, prin credința în Hristos Isus.
2 Timotei 3.15


O hartă deosebită

Un om a intrat într-o librărie și a cerut vânzătorului o hartă.

— Foarte bine, domnule, ce hartă doriți? Țărmul Liguric, Alpii, Sardinia…?

— Niciuna dintre acestea. Vreau o hartă care să-mi arate strada cerului.

— Strada cerului! reluă vânzătorul. Ah! Înțeleg: dumneata vrei o Biblie.

— Da, a răspuns omul în vârstă.

Cumpărătorul a luat Biblia și, înainte de a ieși, a întrebat:

— Dumneata cunoști această carte?

— Da, o citesc adesea.

— Este foarte bine, dar vreau să vă amintesc faptul că aceasta nu este de ajuns. Învățăturile ei trebuie crezute și ascultate.

A citi Biblia este un lucru bun; ea este Cartea lui Dumnezeu, Cuvântul Său. Prin Biblie învățăm să ne cunoaștem cum ne vede Dumnezeu și, în același timp, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și cerințele Sale cu privire la noi. Prin credință! Este scris: „Credința vine din cele auzite, iar cele auzite, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSPUNDE CU BUNĂTATE – Fundația SEER

„Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului…” (2 Petru 3:18)

 


Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:14-15). Ale cui picioare le-a spălat El? Ale lui Petru, care s-a lepădat de El; ale lui Toma, care s-a îndoit de El; ale lui Iuda, care l-a trădat; ale tuturor celorlalți, care urmau să-L părăsească. Cu alte cuvinte, „arătați harul care v-a fost arătat.” Asta nu înseamnă că aprobi faptele celui ce ți-a greșit, dacă faci lucrul acesta.

Domnul Isus nu ți-a aprobat păcatele prin faptul că te-a iertat! Harul nu-i cere copilului să accepte abuzurile părintelui, nici celui oprimat să treacă cu vederea nedreptatea. Persoana condusă de har îi trimite pe hoți la închisoare și așteaptă ca fostul soț sau fosta soție să plătească pensie alimentară pentru copii. Harul nu este orb. El îi vede pe cei răniți foarte bine. Dar harul alege să vadă mai degrabă și mai mult iertarea lui Dumnezeu. Refuză să lase suferințele să otrăvească sufletul. Biblia spune: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15).

Acolo unde lipsește harul, amărăciunea abundă. Unde abundă harul, crește iertarea. Petru scrie: „Creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului.” Să crești în cunoașterea Bibliei este mult mai ușor decât să crești în har față de cei care te-au rănit. Prima necesită o bună memorie; cea de-a doua necesită un caracter ca al lui Hristos. Așadar, cum poți „crește” în har? Practicându-l cu fiecare persoană cu care te întâlnești, în fiecare situație în care te găsești!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 3:7-22


În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier” al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile” lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap”.

Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT”, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

29 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Săi.
Ioan 18.1


Suferințele lui Hristos (1)

Cu o mie de ani în urmă, împăratul David trecuse pârâul Chedron și urcase pe muntele Măslinilor (2 Samuel 15.23,30), lepădat de poporul său și plângând cu amar. David se afla pe acest drum din cauza păcatelor comise. Domnul Isus însă călca pe acest drum fiindcă mergea să ispășească vina și păcatele altora. În întunericul nopții, în locul numit Ghetsimani, a primit din mâna Tatălui acel pahar amar al mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Pentru a bea acest pahar venise El pe pământ.

Înaintea ochilor noștri este Omul Isus Hristos, cu simțămintele Sale divine și perfecte de dependență și de ascultare. Drumul către cruce stătea înaintea Lui, acel drum pe care trebuia să meargă pentru a împlini planurile lui Dumnezeu. A simțit perfect de bine ceea ce avea să vină asupra Lui. A tânjit după simpatie și mângâiere din partea ucenicilor Săi, însă unica sursă a tăriei Sale a fost de sus, de la Tatăl Său.

Isus pătrunde mai adânc în grădină, însoțit de Petru, de Iacov și de Ioan, iar apoi Se desparte și de aceștia, merge puțin mai înainte și cade la pământ, rugându-Se: „Ava, Tată!” (Marcu 14.36). Aceasta este singura dată în care auzim această exprimare intimă de pe buzele Domnului către Tatăl. Rugăciunea Lui continuă: „La Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie”. Nimeni nu știa la fel de bine ca El că acest lucru nu era posibil dacă voia să deschidă calea către mântuirea păcătoșilor și să împlinească planurile eterne ale Tatălui. Astfel, El Se ridică de la rugăciune și pornește cu o pace perfectă către acel moment solemn în care avea să bea în întregime acel pahar pe care îl primise din mâna Tatălui Său.

F. von Kietzell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.
Matei 16.18


Temelia Bisericii

În prima sa Epistolă, Petru spune foarte răspicat: „Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.4). Domnul Isus Hristos Însuși este aici Ziditorul. Hristos lucrează în suflete, și ele vin la El ca urmare a harului care lucrează în inimile lor. Care este deci fundamentul, temelia Bisericii? Răspunsul este unul singur: Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, dovedit a fi așa prin învierea morților (Romani 1.4), de curând descoperit astfel de către Tatăl din cer lui Simon Petru și mărturisit public de către acesta. Puterea vieții de înviere în Domnul Isus este dată tuturor acelora care vin la El. Domnul Isus este Stânca acelora care au fost zidiți pe El, Piatra scumpă din capul unghiului; ei, ca pietre vii, devin părtași ai naturii Sale. Pe această stâncă voia Hristos să clădească Adunarea Sa, dar atunci ea nu exista încă. Petru („petros„) putea să devină o piatră cu un rol deosebit în această clădire, dar el nu era nici Stânca („petra„) și nici Ziditorul.

Aici nu este vorba de Petru, nu sunt rânduieli și porunci, nu este un corp constituit (asociație) la care se vine, ci sunt pietre vii care vin la Piatra Vie, Domnul Isus Hristos, a cărui prețuire este dăruită celor care cred în El. Legați cu Domnul Isus prin credința vie, făcuți părtași ai vieții Sale și ai prețuirii Sale, clădiți pe El, credincioșii constituie acea clădire minunată, împotriva căreia puterea lui Satan nu poate să facă nimic. Această construcție dumnezeiască nu poate fi biruită de nicio putere a răului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (4) – Fundația SEER

„Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19)


După dorințele materiale, de realizare și de relaționare, un al patrulea tip de dorințe omenești sunt dorințele fizice. Biblia ne spune să ne bucurăm, să mâncăm, să ne odihnim, să avem sărbători, să cântăm, să plângem, să strigăm, să facem sport – toate aceste lucruri le facem cu trupurile noastre. Aceste pofte, dorințe și desfătări pot de fapt să devină un mod de a ne aminti cât de bun este Dumnezeul nostru.

Partea fizică nu este separată de cea spirituală; într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu este cel care face ca trupurile noastre să capete viață. Biblia nu ne condamnă că dorim să fim atrăgători din punct de vedere fizic, însă trebuie să ținem cont de următorul lucru: „Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel din aur pus în râtul unui porc” (Proverbe 11:22).

Stați liniștiți, același principiu se aplică și bărbaților! Dumnezeu a creat trupurile noastre. Deci ce trebuie să facem? Dumnezeu ne-a creat sensibili la frumusețe. Câțiva frizeri au început ceea ce ei numesc „lucrarea frizerilor”. (Poate îți sună ciudat. La urma urmelor, singurul frizer pomenit în Biblie este Dalila… și când Samson s-a dus la ea, nu a fost prea bine pentru el. Însă a-i sluji pe oameni aranjându-le părul – poate fi un lucru bun. Oamenii le împărtășesc frizerilor probleme pe care nu le împărtășesc cu alții. Așadar putem înțelege cum aceasta poate fi o lucrare adevărată.) Acest grup a făcut tunsori unor oameni pe care i-au schimbat apoi fizic și mental. Ei au plecat în Costa Rica pentru a sluji femeile tinere care încercau să scape de prostituție; au aranjat și au slujit gratuit acele femei… care nu numai că nu mai fuseseră slujite astfel vreodată, dar fuseseră și transformate în obiecte.

Ce vreau să spun este că ar trebui să avem o nouă concepție, o concepție biblică despre ceea ce este cu adevărat „spiritual.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 2:15-25, 3:1-6


Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.

Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată”. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul?

Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.

Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

28 Martie 2019

 

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.
Proverbe 4.18


Cine sunt cei drepți din acest verset? Găsim răspunsul în Romani: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24); de asemenea, „fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Știm deci că oricine are credință în Domnul Isus Hristos, adică oricine a fost răscumpărat, este de asemenea îndreptățit și, prin urmare, este drept în ochii lui Dumnezeu. Nu este vorba acum de cât de drept este el în purtarea sa zilnică, deși cu siguranță este necesar să se poarte cu dreptate în orice aspect al vieții. El trebuie să umble prin credință, la fel cum este îndreptățit prin credință.

Calea celui credincios este asemănată cu soarele strălucitor, a cărui lumină crește până la miezul zilei. Pe măsură ce umblăm pe calea credinței, mărturia noastră va deveni din ce în ce mai strălucitoare. Soarele strălucitor este o imagine a Domnului Isus, care este numit „Soarele Dreptății”, după cum vedem în Maleahi 4.2: „Și vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui”. Pe măsură ce timpul trece, calea celui credincios devine tot mai mult ca cea a Domnului Isus, în ce privește caracterul ei moral și spiritual.

Pe măsură ce ne bucurăm tot mai mult de Persoana Fiului lui Dumnezeu, este cu totul normal să tânjim după „ziua deplină”. Această zi va veni doar atunci când Domnul Isus îi va strânge pe toți răscumpărații Săi. Ce zi minunată și de o infinită binecuvântare va fi aceasta pentru noi – o zi de bucurie desăvârșită împreună cu El!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, … măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață.
Efeseni 2.4,5


Tragedia unui tânăr (4)

„Astfel, m-am dus la culcare. Inima mea părea a fi strâns legată cu lanțuri. Cu acest sentiment am strigat către Mântuitorul: «Doamne Isuse, inima mea este tare ca o stâncă. Sfărâm-o Tu!». Și ce s-a întâmplat atunci? Domnul mi-a îndepărtat în ceasul acela inima de piatră. Pentru prima dată în viața mea am putut să plâng pentru păcatele mele – și a trebuit să fac aceasta, pentru îndepărtarea mea de Dumnezeu. Am stăruit pentru îndurare și am devenit sigur de răscumpărarea mea prin sângele lui Isus Hristos. Am recunoscut că păcatul meu a fost condamnat în trupul Mântuitorului și a fost ispășit prin moartea Sa. Inima mea s-a topit în mulțumire și în adorare, sub raza dragostei lui Dumnezeu. Mă simțeam iubit de Dumnezeu și mântuit pe veci de păcat, de moarte și de condamnare, prin sângele prețios al Domnului Isus. Ca un torent a intrat pacea lui Dumnezeu în inima mea și m-a cuprins o bucurie cum n-am simțit niciodată. Din acel ceas sunt salvat și savurez în inima mea pacea lui Dumnezeu.”

De atunci s-au scurs mulți ani. Tânărul a știut cu precizie că harul lui Dumnezeu a acționat asupra vieții sale, că l-a căutat și l-a păzit cu mult înainte de a se interesa el de Dumnezeu. Da, și cu el s-a adeverit cuvântul Scripturii: „Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). Chiar dacă nu am ajuns așa de jos în patima beției, trebuie să reținem marele adevăr că nu ne putem mântui singuri.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (3) – Fundația SEER

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)


O a treia dorință omenească fundamentală:

3. Dorința de relaționare. Ionatan, fiul lui Saul, era moștenitor la tron, dar a renunțat de bună voie pentru că știa că David a fost ales de Dumnezeu să fie rege. Cât de des întâlnești așa ceva? Ionatan nu a devenit prietenul lui David pentru că urmărea disciplina prieteniei spirituale. Pur și simplu îl simpatiza pe David, și acea prietenie a schimbat cursul istoriei poporului Israel. Cu toții avem dorințe în materie de prietenii, pe care nu le urmărim… Dacă nu ne pică din cer o relație profundă, plină de semnificații, ne dăm bătuți. Cu toate acestea, prieteniile de felul acesta nu se întâmplă pur și simplu; Ioanatan a trebuit să dea la o parte bariere inimaginabile pentru a zidi o prietenie cu David. Uneori va trebui să faci la fel, și Dumnezeu te va ajuta. John Ortberg scria: „Prietenul meu Chuck are darul spiritual de-a încuraja oamenii când ia micul dejun. Se întâlnește cu oameni într-un local numit Waffle House (Casa napolitanelor). Chelneriței îi face plăcere să-l aștepte, pentru că primește bacșiș generos și pentru că Chuck îi bine-dispune pe toți. E foarte amuzant și extrem de deschis referitor la zdrobirea sa, ceea ce-i face pe ceilalți să se deschidă față de el, asemenea lalelelor în bătaia soarelui. El simte cel mai puternic prezența lui Dumnezeu atunci când stă la masă în Casa napolitanelor și i se dă posibilitatea să vadă sufletul cuiva. Nu cafeaua îi aduce pe oameni la el, ci râurile de apă vie care curg din el.”

Dacă prin natura ta ești o persoană timidă, iată un sfat: e posibil ca persoana cu care dorești să fii prieten să fie și ea timidă. Mergi înainte, stabilește legătura și așteaptă să vezi ce se întâmplă. Cine știe? Ai putea fi răspunsul ei la singurătate, și ea ar putea fi răspunsul pentru tine! 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 2:1-14


Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din umbră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.

Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 … subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire”. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos”! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

27 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să nu-ți faci niciun chip cioplit, nicio asemănare a ceea ce este sus în ceruri … Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești; pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.
Exod 20.4,5


Fiindcă Dumnezeu dorește să-L cunoaștem, Scriptura Îl descrie în moduri pe care noi le putem înțelege. Totuși mulți găsesc greu de acceptat faptul că El Se descrie pe Sine a fi un Dumnezeu gelos. Unii chiar au găsit o scuză în acest lucru, pentru a părăsi credința creștină în care fuseseră crescuți, invocând faptul că gelozia ar fi un defect al caracterului lui Dumnezeu.

Parte din dificultate este explicată prin faptul că noi folosim adesea cuvintele „gelozie” și „invidie” în mod similar. În unele aspecte, ele sunt într-adevăr similare. Ambele cuvinte se găsesc pe lista din Galateni 5.20,21, ca fapte al cărnii. Cineva a spus că diferența dintre ele este că gelozia dorește pentru sine avantajele altora, în timp ce invidia dorește ca alții să nu aibă niciun avantaj.

Mai există însă un lucru important cu privire la gelozie: ea este întotdeauna rea atunci când are o motivație egoistă, însă este onorabilă atunci când dorește ceva drept. Nu trebuie să fim niciodată geloși pe alții, însă este bine să fim geloși pentru alții. Un bărbat nu trebuie să fie gelos pe soția lui, însă trebuie să fie gelos pentru ea, oricând cineva ar încerca să-i păteze onoarea acesteia. Pavel era gelos pentru corinteni cu o gelozie sfântă, fiindcă dorea ca ei să-I fie devotați lui Hristos și nu înșelați de către Ispititor (2 Corinteni 11.2,3).

Dumnezeu nu este niciodată gelos pe cei ai Săi, însă cu siguranță este gelos pentru ei. El nu dorește ca noi să-i aparținem altuia, fiindcă suntem ai Lui; El dorește cu ardoare puritatea noastră spirituală. Adevărul este că ar trebui să fim foarte recunoscători că Dumnezeu este gelos, căci aceasta înseamnă că El nu va înceta niciodată să Se îngrijească de noi.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el, să-l cercetezi în toate diminețile și să-l încerci în toate clipele?
Iov 7.17,18


Tragedia unui tânăr (3)

„Stimate domn, aceasta mi-am spus-o și eu de o mie de ori, dar n-am putere să mă las de băutură.” — „Da, bine ai spus, tu nu ai putere. Însă n-ai vrea să fii eliberat?” — „O, cât aș vrea!” — „Atunci vino la Mântuitorul Isus, în rugăciune, și primește iertarea păcatelor. Când vei avea iertarea păcatelor, vei primi și puterea de a te împotrivi acestui păcat al beției.” Tânărul l-a privit mirat și i-a zis: „Ce spuneți? Să primesc iertarea păcatelor? Poate vreun om să afle cu adevărat încă de pe acest pământ că are iertarea păcatelor?”. — „Bineînțeles, dragă prietene; lucrul acesta pot să-l spun despre mine și pot aduce cu ușurință o sută de oameni care ar putea spune acest lucru despre ei. Trebuie să ai parte de această iertare, iar dacă nu o ai, vei fi pierdut pe veci.”

De aici a început ceasul schimbării vieții acelui tânăr. Cu toate că au mai urmat săptămâni de luptă și de chin lăuntric, totuși s-a apropiat ceasul salvării. Tânărul însuși povestește: „Încă îmi amintesc bine cum în seara zilei de 7 noiembrie 1887 m-am târât pe scări în sus ca să merg în camera mea, cu nevoia după o adâncă pace. Ce îngrozitor era sentimentul păcatului! Cum mă chinuia conștiința trezită! Dar tot așa de mare era și dorința de salvare. Am simțit nevoia de a îngenunchea. Niciodată în viața mea nu căzusem în genunchi înaintea lui Dumnezeu. Ah, mi-am zis, cum să îngenunchez înaintea unui Dumnezeu pe care L-am neglijat atâta timp?”.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (2) – Fundația SEER

„El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4)


Altă dorință specific umană:

2. Dorința de realizare: Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui Adam a fost acesta: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Geneza 1:28). Motivul pentru care ai o dorință atât de puternică de a realiza ceva în viață este pentru că Dumnezeu te-a creat „să faci ceva”. Nu cunosc mulți oameni mai motivați de realizare decât apostolul Pavel, care declara: „eu nu ţin numaidecât la viaţa mea… ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu nu a înlăturat dorința de realizare a lui Pavel, ci a valorificat-o, în așa fel încât Pavel a putut împlini voia lui Dumnezeu. O înclinație spre o carieră puternică, asociată cu dorința de a învăța și de a realiza ceva, pot fi lucruri bune – dacă nu duc la dependența de muncă, la neglijarea rugăciunii sau la manipularea oamenilor și împrejurărilor.

Dacă se întâmplă astfel de lucruri, trebuie să-ți reevaluezi motivația. Dar dacă nu e cazul, și ajungi să crești în Dumnezeu având un foc lăuntric de a realiza ceva – mergi înainte și realizează ce ți-ai propus. Folosește-ți abilitățile pentru a face lucruri bune pentru alții. Astfel, fie că îți aduci contribuția la o întâlnire, fie că aduci valoar e într-o echipă sau că formulezi idei, vei ști că nu ești doar tu. Când îți dezvolți capacitatea de a avea relații și legături cu clienți sau cu asociați, tu poți în același timp să te rogi pentru ei și să-i binecuvântezi. Când practici bucuria în realizările tale, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu. Iată un sfat: din când în când, adu-ți aminte să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu că poți face ceva ce îți place!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 1:1-22


Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice.

Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!

26 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent.
Tit 2.11,12


Găsim multe adevăruri în această scurtă epistolă a lui Pavel către Tit, iar versetul de mai sus este un bun exemplu în această privință. El începe cu harul lui Dumnezeu care aduce mântuire. Mântuirea pe care Dumnezeu a promis-o s-a arătat cu siguranță atunci când Hristos a venit în această lume, ca Mântuitor. Există însă mai mult decât atât. Acest har al lui Dumnezeu nu numai că „a adus la lumină viața și neputrezirea prin evanghelie” (2 Timotei 1.10), ci de asemenea ne învață cum să trăim noua viață pe care am primit-o. Totuși, înainte să începem să urmăm aceste reguli pentru viața nouă, trebuie să tăgăduim toate lucrurile care au de-a face cu neevlavia și cu poftele lumești, lucruri care au făcut parte din viața noastră înainte să-L cunoaștem pe Domnul Isus. Viețile noastre trebuie acum să fie caracterizate de cumpătare, de dreptate și de evlavie.

Cumpătarea înseamnă înfrânarea dorințelor și a poftelor, făcându-l astfel pe cel credincios conform gândurilor lui Hristos. 1 Petru 5.8 ne spune: „Fiți treji, vegheați! Pentru că vrăjmașul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită”. Trebuie să fim cumpătați și să avem o minte trează, care să vadă lucrurile exact așa cum Dumnezeu le vede.

Dreptatea vorbește despre relațiile noastre cu ceilalți. Ea înseamnă a ne comporta drept, atât înaintea lui Dumnezeu, cât și a oamenilor. Când privim la felul în care Domnul Isus a trăit în această lume, vedem cum El a spus și a făcut întotdeauna ceea ce era drept. Noi trebuie să urmăm exemplul Lui și să umblăm așa cum El a umblat.

Evlavia se dezvoltă în viețile noastre în măsura în care Duhul Sfânt produce în noi trăsăturile morale ale lui Hristos, producând dorința de a fi ca El și de a face doar ceea ce Îi este plăcut Lui. Fie ca inimile noastre să dorească să-L reprezentăm cât mai bine în acest veac rău, așteptând venirea Lui.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Iată, cel rău pregătește răul, concepe răutatea și naște neadevărul; face o groapă, o sapă, și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
Psalmul 7.14,15


Tragedia unui tânăr (2)

Curând, tânărul s-a săturat de viața de pe mare: s-a întors în Germania, a călătorit până în Elveția și iarăși înapoi. În sfârșit, a intrat la un atelier dintr-o fabrică din Bremen. Aici au fost luate din nou hotărâri bune, ca adesea în anii precedenți. Dar fiecărui început de felul acesta i-a urmat o cădere mult mai adâncă, astfel că, într-o Duminică, seară, pe când era în drum spre casă, din nou băut și totuși nefericit, pe o pasarelă de cale ferată s-a luptat cu hotărârea de a-și pune capăt vieții ratate și nefericite, printr-o săritură pe șine. Se apropia trenul rapid, când în sufletul lui el se vedea deja așezat în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu ca păcătos pierdut; atunci și-a mai întors o dată fața spre cer și a strigat cu voce tare: „O, Dumnezeule, dacă vrei să mă judeci după ceea ce merit, cum îmi va merge? Isuse, Tu, Mântuitorul păcătoșilor, oare mă poți salva?”. În clipa următoare, cineva din spate i-a pus mâinile pe umeri. Când s-a întors, a văzut că stătea în fața unui domn înalt, care îl privea cu seriozitate, dar prietenos. „Tinere, nu trebuie să mai bei!”

Drumul spre iad este pavat întotdeauna cu intenții bune. Intenția bună nu ajută. Vrăjmașul sufletelor, diavolul, face întotdeauna manevre pentru a pierde un suflet. Dumnezeu dorește să ne recunoaștem cu sinceritate starea, să ne întoarcem cu pocăință, să ne încredem în ceea ce El ne spune; și astfel va veni și schimbarea.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PATRU CATEGORII DE DORINȚE (1) – Fundația SEER

 „O dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” (Proverbele 13:12)


In câteva meditații succesive, ne vom uita la câteva dintre cele mai comune dorințe;

1. Dorințele materiale. Lidia era o femeie de afaceri care se ocupa de textile (vezi Faptele Apostolilor 16:14). Ea a fost printre cei dintâi convertiți europeni ai lui Pavel la creștinism. Îți poți imagina ce a însemnat pentru o femeie să aibă succes în afaceri într-o societate dominată atât de pregnant de bărbați? A avut atât de mare succes, încât avea propria ei casă… care a fost destul de spațioasă încât să devină loc de întâlnire pentru una din primele biserici creștine din Europa. Multe edificii religioase s-au construit de-a lungul secolelor – Notre Dame, Westminster Abbey, Capela Sixtină – dar biserica primară a început în casa unei femei de afaceri. Dacă dorința ta de a face bani îți sufocă generozitatea, te face să trăiești din datorii sau îți creează o nemulțumire cronică – a sosit timpul să-ți reevaluezi acțiunile; a câștiga bani, a crea produse bune și a avea angajați sunt lucruri care – făcute cinstit – Îl glorifică pe Dumnezeu. „El îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18).

Te-ai întrebat vreodată de ce îți place să meșterești la motoare sau să lucrezi cu mâinile? Pentru că ai fost creat după chipul unui Dumnezeu creativ, care a meșterit această incredibilă mașinărie cosmică a Universului, cu forțe și energii atât de complicate, încât oamenii se dedică unor cariere științifice strălucite pentru a înțelege doar fărâme din ea! Fie că ești o persoană orientată spre mecanică, fie spre știință sau artă, ești creația Lui – și lucrul acesta e cel mai important! Biblia spune: „Domnul… vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27). Când dorința ta după succes material are la bază glorificarea lui Dumnezeu și binecuvântarea oamenilor, El te va ajuta să reușești, și vei avea și pace!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 50:15-26


Mai rămăsese încă o durere pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de dragostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna. Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18). Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Domnului, deşi El ne-a dat atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de această lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?” (Ioan 14.9).

La sfârşitul Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar, înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certitudinea credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit„, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22. Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi credinţa lui Iosif!

25 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă.
Iuda 20,21


Este destul de clar faptul că apostolul Iuda scrie aici contemplând starea din urmă a lucrurilor. El ne arată că resursele rămân aceleași chiar până la sfârșitul dispensației, când apare o astfel de stare de lucruri cum este cea descrisă în primele versete ale epistolei. Putem vedea aceste lucruri împlinindu-se în întregime în istoria și în condiția actuală a Bisericii. Dar Duhul lui Dumnezeu ne oferă aici un cuvânt de încurajare, pentru a ne purta mai departe în aceste timpuri grele, când lucrurile sunt atât de apăsătoare și de descurajatoare, atât în afară, cât și înăuntru. În a doua Epistolă a lui Petru, Domnul ne îndrumă cu privire la corupția ce va apărea în interior, în timp ce Iuda dezvăluie lucrurile privitoare la apostazie, care înseamnă depărtare de la starea dintâi.

Cu toate acestea, Iuda se adresează celor care au rămas credincioși și le spune: „Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă”. Patru expresii scumpe: „zidindu-vă„, „rugându-vă„, „păstrați-vă„, „așteptând„. Să avem grijă să nu fim găsiți dărâmând în lucrare. Ceea ce Duhul Sfânt ne îndeamnă aici să facem este să zidim; și este un lucru deosebit de frumos având în vedere că Iuda descrie ruina și destrămarea ce apar ca urmare a coruperii care a cuprins totul. Credința este un lucru deosebit de scump în ochii Domnului, atunci când toate se dărâmă și cad în ruină. Care este deci chemarea și îndemnul dat sfinților care se strâng în credincioșie? „Zidindu-vă pe credința voastră preasfântă.”

Aici avem de-a face cu starea de la sfârșit, dar vedem că ni s-a dat o resursă potrivită cu starea lucrurilor și de ajuns să-i țină pe sfinți plini de bucurie. Bucuria în Duhul Sfânt va fi întotdeauna starea de inimă care se potrivește unor sfinți. N-ar trebui să fie și acum la fel? Cu siguranță că da! Pe măsură ce istoria Adunării se întunecă tot mai mult, Dumnezeu va înălța întotdeauna o lumină; și cu cât întunericul va fi mai adânc, cu atât lumina va fi mai strălucitoare.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.
Efeseni 2.1,2


Tragedia unui tânăr (1)

Tânărul avusese parte încă din cea mai fragedă copilărie de puterea salvatoare a lui Dumnezeu, prin aceea că a fost salvat de mai multe ori, în mod foarte miraculos, din primejdia înecului. Cu toate că a fost mereu zburdalnic și neastâmpărat, un băiat care îndrăznea totul și care voia să poată totul, s-a temut totuși de Dumnezeu în copilărie. Evlavioasa lui mamă i-a prezentat permanent sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu. El însuși citea mult Biblia pe vremea când era un băiețandru. Dar când, la 14 ani, a părăsit casa părintească pentru a merge la ucenicie, I-a întors imediat spatele lui Dumnezeu. Astfel a ajuns curând în păcate și în vicii. Alcoolul l-a ruinat.

După perioada de ucenicie a mers la Hamburg, la muncă, unde a petrecut nopți întregi într-un anturaj ușuratic. De la Hamburg a plecat la Berlin. Acolo, într-o dimineață devreme, pe la ora trei, a venit băut acasă și a căzut de pe treapta cea mai de sus până în holul casei. A fost găsit cu opt răni la cap, cu hainele pline de sânge.

Dumnezeu însă nu a îngăduit moartea acestui păcătos. El s-a însănătoșit și de la Berlin a pornit în peregrinare. Nicăieri însă nu a putut să reziste mult la locul de muncă pe care îl găsea ici și colo. Mai târziu, tânărul a plecat în Olanda și a devenit marinar pe o corabie. Într-o zi, când a căzut în mare, viața i-a fost din nou salvată datorită îndrăznelii unui cârmaci, numai printr-o minune a lui Dumnezeu.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE TREBUIE SĂ CITIM BIBLIA? – Fundația SEER

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)


     Pavel i-a scris lui Timotei: „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (v. 13-17).

Iată motivele pentru care trebuie să citești Biblia:

1) Ca să nu te rătăcești. Dumnezeu nu-ți va spune nimic, printr-o altă persoană sau prin propriile tale gânduri, care să nu se alinieze la ceea ce a revelat în mod clar în Cuvântul Său. De aceea trebuie să cunoști Scriptura.

2) Ca să știi că ești pe deplin mântuit. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:13).

3) Ca să-ți identifici chemarea și să te echipezi. Pavel spune (recitesc 2 Timotei 3:17): „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.

Biblia este manualul vieții creștine, așa că citește-o în fiecare zi! Azi ai citit?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 50:1-14


Cartea Geneza conţine toate evenimentele majore care privesc familia omenească: naşterea, căsătoria, pierderea soţiei, a mamei, a tatălui … şi ne prezintă credinţa activă trecând prin toate acestea. Sfârşitul lui Iacov este foarte frumos. Pământul bun al Gosenului, unde şi-a petrecut ultimii şaptesprezece ani din viaţă, nu l-a făcut să uite ţara Canaanului, nici promisiunile făcute de Domnul la Beer-Şeba (46.4). El a arătat fiilor săi importanţa pe care o acorda Canaanului, dându-le instrucţiuni precise pentru înmormântarea lui. Va trebui să se odihnească în această peşteră, Macpela, în care membrii familiei credinţei aşteaptă ziua învierii. Preţul care să-i asigure dreptul la aceasta fusese plătit în trecut.

Funeraliile patriarhului sunt de o mare solemnitate. În general în Vechiul Testament, înmormântarea unui om este pe măsura credincioşiei sale. Înmormântarea lui Iehoiada şi cea a împăratului Ezechia au omagiat evlavia lor (2 Cronici 24.16; 32.33). Astăzi, când un credincios părăseşte lumea, nu se fac ceremonii deosebite. Pentru copilul lui Dumnezeu, moartea şi-a pierdut puterea, fiind asemenea unui somn care va sfârşi prin înviere (1 Tesaloniceni 4.13, 14). Dar chiar dacă moartea şi-a pierdut boldul, să nu uităm niciodată cât L-a costat aceasta pe Cel care a învins-o!

24 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura.
Isaia 53.7


Iată Robul Meu (10)

Ioan Botezătorul a fost un profet trimis de Dumnezeu în Israel, după patru sute de ani de tăcere de la profețiile lui Maleahi. După botezul Domnului Isus, Ioan și-a împlinit misiunea atunci când L-a identificat pe Isus din Nazaret ca fiind Mielul lui Dumnezeu. Doi dintre ucenicii lui Ioan L-au urmat atunci pe Mesia, după care li s-au alăturat și alții (Ioan 1.26-51).

Cât de uimiți au fost ei atunci când Ioan a fost aruncat în temniță și executat! Ei aveau mai târziu să afle că Mesia, despre care vorbise Ioan, avea să fie și El lepădat de poporul Său și executat. La momentul respectiv, Petru n-a putut accepta așa ceva (Matei 16.21-25). Mai târziu a înțeles toate acestea, mai precis după moartea, învierea și glorificarea Domnului Isus. Apoi, după ce a fost complet restabilit, Petru, împreună cu alții, L-au prezentat pe Mesia poporului (Fapte 2–12). Mulți iudei, care au crezut evanghelia, au fost apoi persecutați și au suferit mult. Petru le-a scris acestora (1 Petru 2.23), citând versetul de mai sus din Isaia 53.

Cu câțiva ani mai devreme, Filip evanghelistul a fost instruit de către Îngerul Domnului – și de către Duhul Sfânt – să meargă la Gaza (Fapte 8.26,29) și să se alăture carului unui famen etiopian care se întorcea acasă de la Ierusalim. Filip l-a auzit pe omul acesta citind pasajul din Isaia 53 și s-a folosit de el pentru a-i prezenta etiopianului vestea bună despre Isus, Mesia (Fapte 8.35). El i-a explicat cum Isus fusese asuprit și chinuit și cum nu Se împotrivise deloc. Famenul a fost mântuit, după care a fost botezat. De asemenea, credincioșii persecutați trebuie să învețe din exemplul Domnului Isus și să procedeze întocmai ca El.

A. E. Bouter

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar, ca să nu le fim o piedică, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; și, când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă.
Matei 17.27


Darea pentru Templu

Aceste câteva cuvinte din versetul de astăzi ne oferă o vedere generală a nemărginitei măreții a prețiosului nostru Mântuitor și a harului Său minunat. Domnul a dat dovadă de cunoștință divină cu privire la întrebarea care i se pusese lui Petru, dacă Învățătorul plătește darea pentru Templu. Aici sunt înfățișate slava Sa împărătească, precum și smerirea Sa: slava Sa de Creator, de Fiu al Omului, care are puterea de a dispune de toate lucrurile din creație; atotștiința Sa prin care El știe că există o monedă în gura unui pește; puterea Sa care face să sosească peștele la undița aruncată de Petru; ca Om, supunerea față de legile sub care se găsea poporul. Prin exemplul Său, Domnul a ilustrat ceea ce El a spus să se scrie prin slujitorii Săi: „Dați tuturor ce sunteți datori: cui datorați impozitul, dați-i impozitul; cui datorați vama, dați-i vama …” (Romani 13.7).

Inimile noastre pot să se umple de admirație și de recunoștință privind la Persoana Aceluia care a părăsit gloria, pentru a veni să moară în locul vinovaților, cu scopul de a-i așeza în poziția de fii ai lui Dumnezeu pe toți cei care și-au pus încrederea în El. Pe acest drum al Domnului putem să mergem și noi, pentru că El ne dă capacitatea și puterea să mergem pe urmele Lui. Între noi și El se va interpune mereu deosebirea dintre imperfect și perfect, dintre finit și infinit, dar ochii noștri să fie ațintiți asupra Domnului și să-L slăvim în orice împrejurare.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII CREATIV! – Fundația SEER

„Au desfăcut acoperişul casei” (Marcu 2:4)


Mary Engelbreit și-a dorit mereu să ilustreze cărți pentru copii, însă un consilier școlar i-a spus: „Nu poți face asta. Fii practică. Ia-ți o diplomă și începe să predai.” Mary a început să lucreze la un magazin de artă, a învățat tot ce se putea în domeniu și a ajuns să cunoască artiști care își câștigau existența făcând ce le place. Având sprijinul părinților, și-a zis: „Poți deveni artist. Dacă ai imaginație, vei reuși.” Prin faptul că a refuzat ca obstacolele de pe drumul convențional spre succes s-o oprească, Engelbreit a devenit o artistă recunoscută pe plan național și și-a lansat propria revistă. Un autor francez a spus: „Adevărata călătorie spre descoperire constă nu în a căuta peisaje noi, ci în a le privi cu alți ochi!”

Învață să ai o minte deschisă, și nu uita: inspirație obții prin transpirație! Așteaptă-te să apară probleme, și nu lăsa ca ele să-ți slăbească hotărârea. Patru bărbați care nu au putut să-și ducă prietenul paralizat la Isus, din cauza mulțimii, „au desfăcut acoperişul casei… au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.” Domnul Isus a văzut credința lor în acțiune și a răsplătit-o, vindecându-l pe bolnav. Poți găsi o soluție aproape pentru orice, atunci când petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și când perseverezi.

Rebecca Barlow Jordan spunea: „Adevărata creativitate nu se oprește la stadiul inspirației. Mulți aspiranți au încercat și au eșuat pentru că nu au reușit să învingă obstacolele. Adevăratul artist vede imaginea finală prin credință. Toți suntem artiști și Dumnezeu are ce să ne dea de lucru. El ne încurajează să ne bucurăm de rodul muncii noastre. Însă adevărata binecuvântare vine nu doar când știm că am învins, ci atunci când creativitatea validează originea ei divină și aduce slavă lui Dumnezeu.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 49:19-33


Când Biserica va fi luată, „ceasul încercării” va veni „peste tot pământul locuit” (Apocalipsa 3.10). O rămăşiţă credincioasă a lui Israel va trece prin acest necaz grozav. Putem vedea aceasta în cuvintele pe care Iacov i le adresează lui Gad. Beniamin ne vorbeşte despre Împăratul (Hristos) care Îşi aşază împărăţia după nimicirea duşmanilor Săi, în timp ce Aşer şi Neftali reprezintă poporul binecuvântat în final prin întemeierea împărăţiei.

Deşi copilul lui Dumnezeu ştie că nu va fi pe pământ în acea vreme, el trebuie să fie interesat de aceste lucruri şi să se bucure, gândind că adevăratul Iosif (Hristos), care a fost urât şi respins, va avea puterea supremă şi va fi acolo spre binecuvântarea întregii lumi. „Iosif este vlăstar de pom roditor, … ramurile sale dau lăstari peste zid” (v. 22), trecând peste hotarele lui Israel. Binecuvântările vor atinge şi naţiunile care sunt străine de promisiuni. Astfel, Isus, adevăratul Iosif, „a fost despărţit de fraţii Săi” (lit: nazarean – v. 26, nota b). Pe cel odinioară „întărâtat amarnic” şi „urât” (v. 23), Dumnezeu „L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2.9, 10). Este acest Nume al lui Isus: Dumnezeu Salvatorul, în prezent pentru inimile voastre mai presus decât oricare altul?

23 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre.
Evrei 4.15


Timpul în care trăim este unul caracterizat de simpatia lui Hristos, iar întrebarea pentru cei aflați în necazuri, în dureri și în dificultăți este aceasta: Ați dori puterea brațului lui Hristos manifestată prin eliberare din încercare, sau simpatia inimii lui Hristos de-a lungul încercării? Inima carnală și nesupusă va exclama degrabă: Aș dori, bineînțeles, puterea Sa pentru a fi eliberat din încercare, scăpat de povară și descătușat de orice greutate! Tot ce vreau este să scap!

Putem cu toții înțelege o astfel de dorință. Suntem adesea ca un cal neînvățat cu frâul, care se împotrivește tot timpul, în loc să se supună cu răbdare. Însă o inimă spirituală și supusă va spune: Doresc să mă bucur de simpatia inimii lui Isus în încercarea prin care trec și nu cer nimic altceva. Nu doresc nici măcar puterea mâinii Sale, dacă aceasta m-ar priva de dragostea și de compasiunea inimii Sale. Știu cu siguranță că El mă poate elibera. Știu că poate da la o parte imediat necazul, durerea, greutatea, suferința și povara de orice fel.

Dar, dacă El nu alege să facă acest lucru, dacă eliberarea mea nu se potrivește cu planurile Sale de nepătruns și cu scopurile Sale credincioase și pline de har față de mine, știu totuși că, în felul acesta, El nu face altceva decât să mă conducă să experimentez mai profund simpatia Lui nespus de prețioasă. Dacă El nu socotește de cuviință să mă scoată de pe calea încercării și a greutăților – de pe acea cale pe care El Însuși, în perfecțiunea Sa, a umblat, urmat de sfinții Săi din orice veac – va umbla împreună cu mine pe această cale, care, deși spinoasă și dificilă, duce către căminul veșnic de lumină și de binecuvântare.

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Unde îți este biruința, moarte? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 15.55,57


Cel mai frumos cântec

Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea, a orbit la sfârșitul vieții sale. Totuși nu a încetat să lucreze pentru muzică. Într-una dintre ultimele nopți a compus o melodie plăcută, care apare ca un crepuscul în întuneric și crește spre lumina cerească. El a numit-o: „În fața tronului Tău pășesc”. Ginerele său, care veghease la patul său toată noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii larg deschiși, o privea pe soția sa și o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasă, în patria cerească. „Magdalena”, i-a spus el, „acolo unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!”. Apoi a cerut să i se cânte încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, o pace adâncă i-a învăluit chipul – plecase din această lume.

Bach a murit la vârsta de 65 de ani și a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toți cei răscumpărați, când vor fi la Domnul: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său … a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin” (Apocalipsa 1.5,6). Domnul și Mântuitorul nostru este izvorul vieții, care nu putea fi învins de moarte, ci, murind pentru păcătoși, a triumfat asupra morții și a mormântului, și este viu pentru totdeauna. Lui I se cuvine toată admirația și ascultarea noastră!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (2) – Fundația SEER

„Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip din aur, înalt de şaizeci de coţi” (Daniel 3:1)


     Când cineva își înalță o statuie de șaizeci de coți, e normal să crezi că asta marchează mari merite sau mari biruințe. Dar această statuie a fost personificarea mândriei. Toți avem în noi un mic Nebucadnețar. Nu ne-am face niciodată o statuie de șaizeci de coți înălțime, însă ne cam supărăm dacă oamenii nu fac plecăciuni în fața dorințelor noastre. Nu am arunca niciodată pe nimeni într-un cuptor încins, dar mânia noastră iese la suprafață când nu obținem ceea ce vrem. Exagerăm în CV, îi denigrăm pe alții pe la spate, spunem minciuni (nu doar inofensive) pentru a ascunde domeniile gri din viața noastră. Dacă nu-ți găsești identitatea și siguranța în ceea ce a îndeplinit Hristos pe cruce pentru tine, îți vei ascunde nesiguranțele în spatele ipocriziei. Vei încerca să te împotrivești propriilor tale lupte, să-ți creezi propriile oportunități și să-ți stabilești propria reputație.

Două versete definesc căderea regelui Saul:

1) „Saul a zidit un altar Domnului” (1 Samuel 14:35).

2) „Saul… şi-a înălţat un semn de biruinţă” (1 Samuel 15:12). Iar Samuel a văzut și a citit inima lui Saul: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel?” (1 Samuel 15:17).

Știi cine construiește monumente pentru propria persoană? Cel ce nu are o părere bună despre el însuși! Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai multe monumente trebuie să contruiești. Există o mare diferență între „vie Împărăția Ta” și „vie împărăția mea.”

Dacă treci această linie de demarcație, relația ta cu Dumnezeu va fi condiționată de satisfacerea propriilor dorințe. Nu-L slujești pe El, te folosești de El. Nu zidești altare pentru Dumnezeu, construiești monumente pentru tine însuți. Iar asta se numește idolatrie. Deci, zidește altare pentru Dumnezeu!  


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 49:1-18


Avem înainte încă un capitol de natură profetică. În aceste ultime cuvinte ale lui Iacov găsim întreaga istorie a poporului Israel, ca şi cum ne-ar fi prezentată anticipat în rezumat. Sub judecători şi regi, poporul a devenit stricat ca Ruben (35.22); L-a uitat pe Domnul pentru idoli. Apoi, ca şi Simeon şi Levi în cap. 34, şi-a arătat violenţa în respingerea profeţilor şi chiar a lui Mesia, ceea ce a dus la împrăştierea lor printre naţiuni. Hristos este reprezentat prin Iuda, seminţie de care este legat prin naştere. Domnia şi sceptrul împărăţiei sunt numai ale Lui. După aceasta vedem Israelul împrăştiat sub judecata lui Dumnezeu, angajat în activităţi comerciale şi în acelaşi timp sub robia naţiunilor. Perioada actuală este personificată prin Zabulon şi Isahar.

Cât despre Dan, el îl reprezintă pe Antihristul, un iudeu care în viitorul apropiat va fi primit de Israel ca Mesia. „Un şarpe pe cărare” este un grozav simbol al puterii satanice care va lucra atunci nestânjenită. Înainte de această perspectivă îngrozitoare, rămăşiţa credincioasă va putea conta numai pe eliberarea de sus: „Aştept mântuirea Ta, Doamne!” (v. 18). Această aşteptare este ideea călăuzitoare din Psalmii 130 şi 131. Cât despre noi, Îl aşteptăm noi pe Domnul?

22 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și, când stați în rugăciune, să iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre.
Marcu 11.25


Două lucruri sunt necesare pentru ca rugăciunile noastre să fie ascultate și împlinite: credința cu referire la Dumnezeu și iertarea cu referire la alții. Domnul Însuși a pus aceste două lucruri împreună, iar ceea ce El a pus împreună omul nu trebuie să despartă. Alte locuri din Scriptură ne învață același lucru, ca de pildă 1 Timotei 2.8: „fără mânie”, fără resentimente față de alții, „fără îndoieli”, însă cu credință în Dumnezeu. Aici poate fi secretul pentru multe rugăciuni neascultate. Doi frați îngenunchează în aceeași strângere pentru rugăciune; faptul că sunt acolo arată că au ceva credință în Dumnezeu, însă au gânduri rele și neiertătoare unul față de celălalt – în consecință, rugăciunile lor sunt cuvinte deșarte și goale.

Trebuie să ne cercetăm inimile, fiindcă nu putem abandona rugăciunea; este nevoie de ea, atât personal, cât și colectiv. Trebuie să ne rugăm cu credință, crezând că El este și că îi răsplătește pe cei care Îl caută cu stăruință, însă El nu ne va asculta dacă nu ne iertăm unii pe alții. El Însuși ne-a iertat pe fiecare pe deplin, ștergându-ne orice datorie, iar noi trebuie să manifestăm acest caracter al Lui către toți, fie către cei credincioși, fie către cei necredincioși. Dacă nu iertăm, nici noi nu suntem iertați ca și copii ai lui Dumnezeu, iar comuniunea noastră cu Tatăl este întreruptă și Duhul Său în noi este întristat.

Resentimentele trebuie judecate, greșelile trebuie iertate, rupturile trebuie vindecate, iar părtășia trebuie restabilită, astfel ca rugăciunea în unitate și eficientă să se ridice, din inimi sincere și aflate în armonie, către Dumnezeu. El este plin de milă și de îndurare față de toți sfinții Săi preaiubiți.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și Eu de asemenea îți spun: Tu ești Petru … Tu ești o piatră de poticnire, … gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.
Matei 16.18,23


O piatră de poticnire

În Cuvântul Său, Domnul Isus nu ascunde greșelile marilor bărbați ai lui Dumnezeu, de aceea nu o va face nici în cazul lui Petru. În ciuda ascultării sale, a curajului său și a afirmațiilor sale, a venit ziua în care Petru a privit la sine și a devenit slab în credință. Scopul acestor prezentări despre Petru este de a vedea lucrurile și persoanele așa cum le vede Dumnezeu în Cuvântul Său și de a învăța atât din aspectele pozitive, cât și din cele negative.

Când Domnul a spus: „Tu ești Petru”, știm ce mesaj a dorit să-i transmită, adică: Tu, ucenicul Meu, vei fi în stare chiar să te lepezi de Mine, sau: „Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine” etc. Dar pe adevărul descoperit de către Dumnezeu lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”, Domnul Isus putea zidi Biserica Sa.

Este cunoscut că, în anumite cercuri ale creștinătății, lui Petru îi este dată o mare cinste, spunându-se că el este piatra pe care s-a zidit Biserica. Dar Domnul și Mântuitorul nostru a dorit să ne facă conștienți că El este Stânca și că lui Petru i-a dăruit locul unei pietre în legătură cu acest Templu viu, Biserica lui Dumnezeu. „Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie decât aceea care este pusă și care este Isus Hristos” (1 Corinteni 3.11).

Clădirea este întemeiată pe Stânca veacurilor, iar această Stâncă nu este Petru, care poate să greșească, să se poticnească, să se rătăcească, ci Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu; și fiecare piatră din această clădire are parte de viața Stâncii.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ȘADRAC, MEȘAC ȘI ABED-NEGO (1)

 „Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego” (Daniel 2:49)


Ce oameni! Știau că dacă refuză să se închine înaintea statuii înalte de șaizeci de coți a împăratului Nebucadnețar, vor fi executați. Însă Șadrac, Meșac și Abed-Nego au luat hotărârea de-a sta în picioare pentru ceea ce este drept, și de-a nu se pleca în fața a ceea ce este nedrept. Majoritatea dintre noi am fi născocit nenumărate scuze: „Mă închin pe dinafară, dar rămân în picioare în mintea și duhul meu!”, ori „Îmi voi cere iertare imediat ce mă voi ridica în picioare”, sau „La ce i-aș mai folosi lui Dumnezeu dacă aș muri?” Însă deseori tocmai scuzele noastre sunt cele care anulează revelația Lui.

Când ne compromitem integritatea, nu mai lăsăm loc intervenției divine. Când luăm lucrurile în propriile noastre mâini, Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație. Când încercăm să manipulăm o situație, pierdem miracolul.

Dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego și-ar fi compromis integritatea și s-ar fi închinat înaintea statuii, ar fi fost salvați de cuptorul aprins… însă ar fi fost prin mâna lui Nebucadnețar, nu a lui Dumnezeu! Și ar fi fost salvați de foc, și nu din foc. Ei și-ar fi sacrificat mărturia picând testul… și în timp ce și-ar fi salvat viețile, și-ar fi sacrificat integritatea.

Integritatea lor a fost cea care a atras minunea. Integritatea a fost cea care I-a permis lui Dumnezeu să-Și facă simțită prezența și puterea. Iar integritatea lor a fost răsplătită: „Împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:30).

Concluzie: când faci ceea ce-ți cere Dumnezeu să faci, El va face ceea ce trebuie prin și pentru tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 48:8-22


„Prin credinţă, Iacov, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif” (Evrei 11.21). Dând celui mai tânăr binecuvântarea celui mai în vârstă şi invers, gândul îl va fi purtat spre tristul incident din capitolul 27. Acum este orb, cum fusese şi Isaac, dar ştie să discearnă gândul lui Dumnezeu. Se spune că Iacov nu a umblat niciodată atât de bine ca atunci când era şchiop şi n-a «văzut» niciodată atât de bine ca atunci când era orb. El Îl cheamă pe Dumnezeul care fusese păstorul său până în ziua aceea (v. 15). Cunoştea din experienţă munca şi greutăţile unui păstor (31.38-40). Acum se pune în locul oii şi-şi aminteşte de grija răbdătoare a Păstorului al Cărui subiect fusese.

Ca şi Iacov, David îşi face ucenicia păscând „oile tatălui său” (1 Samuel 17.34). Mai târziu el va fi numit „păstorul poporului Israel” (2 Samuel 7.7, 8). Cu toate acestea, în Psalmul 23 va scrie: „Domnul este Păstorul meu”. Fiecare dintre noi cunoaşte numele scump cu care Se prezintă Domnul Isus: „Eu sunt Păstorul cel bun” (Ioan 10.11, 14). Este numele pe care Şi l-a justificat dându-Şi viaţa pentru oile Sale dragi, purtându-le de grijă şi conducându-le întreaga lor viaţă, fără ca ele să ştie, aşa cum l-a condus Dumnezeu pe Iacov. Dar putem oare spune fiecare, ca Iacov şi ca David, „El este Păstorul meu”?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: