Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 18, 2019”

18 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Mă tem ca nu cumva, după cum șarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, așa și gândurile voastre să fie stricate, îndepărtându-se de la simplitatea față de Hristos.
2 Corinteni 11.3


Această expresie de la sfârșitului versetului, „simplitatea față de [sau, care este în] Hristos”, este o mărturie minunată cu privire la harul lui Dumnezeu, prin faptul că există o uimitoare simplitate în legătură cu Biblia și cu creștinismul. Caracteristicile Scripturii sunt claritatea și simplitatea. Teologii însă folosesc tot felul de cuvinte complicate pentru a explica anumite concepte biblice. Realitatea însă este că Biblia este simplă și clară în ansamblul ei, deși există în ea unele părți dificile.

Cuvântul „simplitate” din acest verset poate fi de asemenea tradus cu „sinceritate”, așa că putem spune că atât simplitatea, cât și sinceritatea sunt asociate cu lucrurile lui Hristos. Da, există unele lucruri dificil de înțeles. Chiar apostolul Petru a trebuit să admită că unele scrieri ale apostolului Pavel sunt greu de înțeles (2 Petru 3.16). Oricine a studiat Epistola către Romani va fi de acord cu Petru.

Totuși, apostolul Pavel prezintă lucrurile într-un mod foarte simplu atunci când vorbește despre realitățile importante referitoare la Hristos. Există multe exemple cu privire la acest lucru, însă voi prezenta unul singur. Din Tit 2.11-13 învățăm trei lucruri simple:

1. Harul lui Dumnezeu a fost arătat tuturor oamenilor;

2. În consecință, trebuie să trăim într-un fel evlavios;

3. Domnul Isus va veni din nou. Simplu, nu-i așa?

Să nu-l lăsăm pe diavolul să ne înșele! Să nu lăsăm ca ceea ce nu înțelegem încă să ne priveze de ceea ce am înțeles pe deplin ca fiind adevărul! Dumnezeu a făcut ca lucrurile să fie simple, iar noi trebuie să credem și să ascultăm cu simplitate.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie.
1 Petru 1.24,25


Cu mâinile goale

Unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie a fost Alexandru cel Mare. Marile sale cuceriri i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. La vârsta de 33 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Dar și marele cuceritor a fost ca iarba din versetul de astăzi. La această vârstă frumoasă, Alexandru a lăsat aici totul. Cu toate că a fost un om așa de influent, se spune că Alexandru a dorit să fie înmormântat cu mâinile afară din sicriu, pentru a arăta lumii că nu a luat nimic cu el.

Istoria lui Alexandru cel Mare este comună tuturor oamenilor care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Chiar dacă nu cucerește teritorii, totuși omul se străduiește să strângă cât mai mult pentru viața aceasta, fără să se gândească la faptul că dincolo de mormânt există o altă viață. Astfel de oameni nu gândesc că „noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” și că „cei care vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă și în multe pofte nebune și periculoase, care cufundă pe oameni în ruină și în distrugere” (1 Timotei 6.7,9).

Ceea ce s-a spus despre Alexandru cel Mare vedem petrecându-se zilnic sub ochii noștri. Oamenii merg în veșnicie cu mâinile goale, arătând că nu pot lua nimic din lume. Să luăm seama la acest adevăr! Să ne rugăm și noi ca Moise, omul lui Dumnezeu: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmul 90.12).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ AJUȚI! (4)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)


Dr. Raymond Vath a spus: „Noi trebuie să facem pentru alții ceea ce nu pot face ei singuri, dar nu trebuie să facem pentru ei ceea ce nu vor să facă singuri. Problema este să avem înțelepciunea de a ști care este diferența.” Când faci pentru cineva ceea ce poate face singur, îi subminezi capacitatea de a se baza pe sine însuși și creezi o dependență nesănătoasă. Așa că, în loc să te grăbești să preiei controlul:

1) Dă-i direcție, arată-i câțiva pași de acțiune pe care îi poate gestiona. Prin faptul că îl ajuți să fie responsabil de propria sa viață, îl înarmezi împotriva disperării și a neputinței. Iar prin validarea eforturilor sale, îl ajuți să-și reclădească încrederea fragilă. Cu toate acestea, există o avertizare: când criza implică o pierdere ireversibilă, cum ar fi divorțul sau moartea, faptul de a-și putea duce traiul zilnic înseamnă activitate suficientă.

2) Dă-i speranță. În mijlocul crizei, pare că nu mai există speranță, și nu se vede nicio luminiță la capătul tunelului, iar sentimentul că suferința va continua neîncetat nu dispare. Creșterea și perfecționarea nu pot apărea în absența speranței. Speranța conferă energie și aduce alinare pe baza convingerii că lucrurile se vor îmbunătăți. Dumnezeu promite: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).

3) Acordă-i prietenie, păstrează legătura cu acea persoană. Crizele rareori se rezolvă rapid. Deși viața poate reveni la normal, în cele din urmă, mai pot apărea episoade de tristețe, deznădejde sau singurătate. Poate vorbele tale aduc mângâiere, dar preocuparea ta continuă va ajuta persoana care suferă să-și păstreze credința și să progreseze în drumul ei spre vindecare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 46:1-34


 Dragostea lui Iosif pentru fraţii săi şi măreţia iertării sale ne-au ocupat mai mult decât gloria şi bogăţia sa. Pentru aceia dintre noi care trăiesc în familii cu mai mulţi fraţi, nu este aceasta ocazia de a învăţa o mişcătoare lecţie de dragoste şi de sprijin reciproc? Dar dragostea lui Iosif pentru tatăl său, Iacov, respectul pe care i-l poartă, bunătatea lui, nerăbdarea de  a-l vedea, graba cu care i-a ieşit în întâmpinare, şi acestea sunt exemple pentru noi. Ne iubim şi ne respectăm noi părinţii în felul acesta?

Familia lui Israel se pune la drum trecând prin Beer-Şeba, „fântâna legământului” (21.31 nota a)! Promisiunile îi sunt confirmate aici lui Iacov de către un Dumnezeu credincios: „Nu te teme să cobori în Egipt!” îi spune El (v. 3; comparaţi cu Isaia 41.14). Ce schimbare vedem în Iacov, cel care odinioară fusese condus de dorinţele sale! Acum se teme să facă un pas fără Dumnezeu! Şi El îl încurajează, promiţându-i că va coborî cu el. Ne poate Domnul însoţi întotdeauna şi pe noi oriunde mergem?

Urmează o mişcătoare întâlnire cu fiul preaiubit care pregătise totul pentru a asigura confortul familiei sale. „Mă duc să vă pregătesc un loc”, le-a promis Domnul Isus ucenicilor Săi, „pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14.2-3).

17 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Isaia 53.6


Iată Robul Meu (9)

Acest verset începe cu expresia „noi toți” și se termină cu o expresie similară, „a noastră a tuturor”. În biblia ebraică, aceste două expresii sunt identice. Mărturisirea din acest verset implică responsabilitatea celor descriși aici ca fiind „niște oi”, poporul lui Dumnezeu, Israel (Ioan 10.14,15).

Când Mesia a fost cu poporul Său pe pământ, doar puțini au fost în realitate oi ale Sale. Cei mai mulți din popor L-au respins, acuzându-L pe nedrept de tot felul de lucruri rele. Isaia 53.5 spune că Mesia a suferit pentru „fărădelegile noastre” și pentru „nelegiuirile noastre”, în timp ce versetul 6 vorbește despre „nelegiuirea noastră a tuturor”. Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor, dar și pe cea a rădăcinii lor. Apostolul Pavel tratează în detaliu acest subiect. Diferența dintre păcate (acțiuni păcătoase) și păcat (rădăcina păcatelor, firea păcătoasă) este importantă (Romani 5–7).

Fărădelegea iudeilor a fost că L-au acuzat pe Mesia că are demon și că făcea minuni prin puterea diavolului. Acest lucru a însemnat o blasfemie împotriva Duhului Sfânt, care nu putea fi iertată (Matei 12.22-45). Conducătorii L-au respins pe Mesia al lor, știind prea bine ce făceau. Fărădelegea lor a condus la distrugerea templului și a Ierusalimului.

Mărturisirea din Isaia 53.6 implică falimentul personal și, de asemenea, pe cel colectiv. Jertfa lui Mesia este suficientă pentru ambele. Ea este suficientă însă pentru oricine crede, fie el dintre iudei sau dintre națiuni, acum sau după răpire, cât și pentru cei din împărăția de o mie de ani.

A. E. Bouter

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se numește „Golgota”, unde L-au răstignit.
Ioan 19.17,18


Golgota

Golgota, Golgota, o, loc minunat!
Mai ‘nalt decât munții, mai sfânt, mai curat;
Pe tine, urcat-a, smerit și supus,
Cu crucea în spate, preablândul Isus.

Pe tine, Golgota, El viața Și-a dat,
Pe noi să ne scape de greul păcat.
Și prețul cel mare, ce El l-a plătit,
Ne-a dat împăcarea cu Tatăl slăvit.

Golgota, Golgota, ce har ți-a fost dat!
Pe culmea ta Domnul ne-a răscumpărat.
Veniți toți pierduții, salvarea-i la ea,
Izvorul iertării e-n veci Golgota.

„În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” (Efeseni 1.7).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ AJUȚI! (3)

Prin mângîierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4)


O modalitate prin care poți sprijini un prieten aflat într-o criză este aceea de a-l ajuta să identifice resurse importante: spirituale, personale și interpersonale.

1) Resurse spirituale. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1). Cuvântul lui Dumnezeu luminează întunericul și confuzia. Duhul Său este sursa oricărei mângâieri; El dă „pacea… care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Prezența Sa vorbește singurătății, iar puterea Lui îi ajută pe cei cu inima rănită să învingă sentimentele de deznădejde. Oamenii aflați în criză sunt adesea dezorientați, iar acest lucru îi face să uite tot ce le-a dat deja Dumnezeu.

2) Resurse personale. Amintește-i celui încercat că este înzestrat cu calități și capacități unice. Ajută-l să-și aducă aminte de biruințele din trecut, când a reușit să treacă cu bine prin alte perioade dificile. Încurajează o atitudine pozitivă care țintește spre viitor, în loc să rămână paralizat de durerea prezentă. Cel mai important, întărește-i credința cu rugăciune și adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu în ultimul rând, adu-i aminte de sprijinul pe care i-l oferi.

3) Resurse interpersonale. Membrii familiei, prietenii, partenerii de afaceri și vecinii pot fi și ei un sprijin, iar resursele comunității sunt disponibile pentru asistență medicală, financiară și materială. Biserica locală reprezintă o altă sursă. Cei ce trec printr-o criză se simt adesea prea stânjeniți pentru a cere ajutor; au impresia că trebuie să-și rezolve singuri propriile probleme.

Ajută-i să înțeleagă că ești binecuvântat atunci când dăruiești, și că într-o zi se va ivi ocazia să ajute și ei „pe cei ce se află în vreun necaz!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 45:16-28


Răsplăteşte răul cu bine: aceasta este ceea ce face Iosif cu fraţii săi. Aşa cum ne învaţă Domnul (Matei 5.44), aceasta este cea mai bună cale de a câştiga inima cuiva.

Fraţii au crezut că trebuia să aducă ce era mai bun din ce aveau (43.11), „puţin balsam, puţină miere …”. Dar acum pot vedea cât de neînsemnate sunt. Însuşi faraon le promite tot ce este mai bun în ţară, spunându-le în acelaşi timp: „să nu vă pară rău de lucrurile voastre” (v. 20). Prezenţa Domnului şi bucuria gloriilor Sale sunt înaintea noastră. Lucrurile pământeşti lăsate în urmă pentru El sunt fără valoare, le putem abandona (Marcu 10.29, 30). De asemenea avem dovada că Isus este viu, glorios, şi că ne aşteaptă în cer: El ne-a trimis Duhul Sfânt ca arvună a moştenirii noastre (Efeseni 1.14).

Să observăm că Iosif nu le dă fraţilor săi numai o ţară în care să locuiască, ci şi tot ce le va trebui în călătoria lor până acolo: Carele? Isus ne poartă de grijă pentru călătorie. Merinde? Cuvântul Său este hrana noastră. Haine? Hristos poate şi trebuie să fie îmbrăcămintea noastră (Galateni 3.27). În final, rugămintea celui care-şi cunoaşte bine fraţii: „Să nu vă certaţi pe drum!” (v. 24). Oare noi nu avem nevoie de un asemenea îndemn?

16 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Ce este viața voastră? Este doar un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.
Iacov 4.14


Știm din alte părți din Scriptură că Dumnezeu ne-a dat viață și că toate lucrurile își au ființa și subzistă prin Hristos. Prin urmare, Îi datorăm totul Lui și suntem responsabili înaintea Lui pentru tot ceea ce ne-a dat. De aceea este bine să ne punem această întrebare cercetătoare: Ce este viața noastră?

Scriptura ne spune că viața noastră trece repede, ca un abur, iar anii noștri zboară cu iuțime (vedeți, de exemplu, Psalmul 90.3-12). Conștienți fiind de acest lucru, trebuie să ne folosim timpul în vederea a ceea ce este veșnic, însă problema noastră este că suntem prea legați de ceea ce se vede. Avem nevoie să ne aducem aminte că trebuie să trăim prin credință, nu prin vedere. Lucrurile de pe acest pământ vor trece în curând și nu au nicio importanță în perspectiva veșniciei. Fie ca această realitate să fie tot mai vie pentru noi!

Punem prea mult preț pe cei câțiva ani pe care îi trăim aici; ei sunt importanți, însă doar pentru faptul că Dumnezeu ne oferă prilejul și privilegiul ca în acest scurt timp să-L slujim pe El și să ne arătăm dragostea față de El prin împlinirea voii Sale. Altfel nu facem altceva decât să ne risipim viața căutând satisfacerea propriilor noastre plăceri.

Da, viața noastră aici este foarte importantă, fiindcă ea ne oferă prilejul de a ne pregăti în vederea a ceea ce va veni după ea. Pavel spune: „De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.9,10).

A. Blok

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.
1 Timotei 2.5,6


Marele Dumnezeu – un Dumnezeu-Mântuitor

Noi, oamenii, ne străduim să-L înțelegem pe atotputernicul Dumnezeu. Moise, omul lui Dumnezeu, a spus: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2).

Cineva a notat câteva comparații de diferențiere, pentru a-L descrie puțin pe Dumnezeu:

Dumnezeu a creat totul, dar El nu a fost creat.

El nu face prognoze meteo – El face vremea.

Un duhovnic încearcă să mângâie în furtunile vieții, dar Dumnezeu poate să liniștească furtuna.

Un prieten poate să țină mâna unui muribund, dar Dumnezeu ține în mâna Sa viața.

Filosofii dezbat sensul vieții. Dar numai Dumnezeu dă vieții un sens adânc!

Marele Dumnezeu este în același timp blând și plin de iubire. El vă iubește și pe dumneavoastră și dorește să ajungeți într-o legătură cu El. Dar cineva trebuie să mijlocească între noi, cei care am trăit fără Dumnezeu și am păcătuit, și Cel Atotputernic. Pe acest Mijlocitor L-a dat Însuși Dumnezeu. Este Fiul Său, Isus Hristos, care a murit la cruce pentru oameni păcătoși. Credeți în El și în lucrarea Sa de mântuire! Atunci deveniți un copil al lui Dumnezeu, care are parte de favoarea Sa.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII GATA SĂ AJUȚI! (2)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)


Când un prieten sau un membru al familiei se află într-o criză, scopul tău trebuie să fie acela de a ajuta acele persoane să facă față situației, și s-o depășească. Dar de multe ori, e ușor de spus și greu de făcut! Pe măsură ce inimile lor rănite se adaptează unor circumstanțe noi și necunoscute, ar putea fi reținute cu privire la persoana în care să aibă încredere. Dar a fi alături de ei este semnul distinctiv pentru cel ce face parte din Împărăția lui Dumnezeu! „Purtaţi-vă sarcinile unii altora” ne îndeamnă Domnul prin apostolul Pavel.

Dedicarea ta poate avea un rol semnificativ în călătoria cuiva spre sănătate emoțională. Iată trei sugestii practice:

1) Nu te aștepta ca acea persoană să ia legătura cu tine. E ceva obișnuit ca oamenii care trec printr-o criză să se retragă, nu să ceară ajutorul. Deseori ei sunt prea necăjiți ca să știe de ce au nevoie, așa că probabil va trebui să faci tu primul pas. Și te rog să nu ai impresia că ești un profesionist.

Doi pași simpli îl pot face pe cel ce suferă să se simtă prețuit și înțeles:

a) Ascultă-i cu atenție îngrijorările și părerile.

b) Privește-l în ochi și dă dovadă de un interes real.

2) Ajută-l să-și reducă stresul. Fii o prezență calmă, invită-l să-și împărtășească sentimentele. Iar dacă părerea lui pare distorsionată, spune lucruri precum: „Aș putea să-ți sugerez un alt mod de a vedea lucrurile?”

3) Ajută-l să se concentreze asupra lucrurilor importante. El se simte copleșit, așa că ajută-l să rezolve problemele care necesită imediat atenția lui. În loc să discutați despre trecut și să vă îngrijorați cu privire la viitor, încurajează-l să se concentreze asupra prezentului, căci „ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34).  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 45:1-15


Sosise momentul pe care Iosif îl aştepta de mult timp. Câtă răbdare a avut! Dacă s-ar fi făcut cunoscut prea devreme, fraţii săi l-ar fi cinstit de nevoie, ca snopii din visul său, în timp ce inimile lor ar fi rămas reci şi pline de teamă.

Acum fraţii află că guvernatorul Egiptului, cel căruia îi aparţine toată această glorie, nu este altcineva decât cel pe care l-au urât şi l-au respins ei. Nu numai că el este în viaţă, ci toate lucrurile îi sunt supuse (Evrei 2.8). Iar purtarea lor criminală a fost tocmai mijlocul prin care    s-au împlinit visele lui Iosif. Cât de încurcaţi vor fi fost în
inimile lor văzând măreţul har a cărui dovadă vie era Iosif! El nu s-a răzbunat, nici măcar nu le-a reproşat ceva, ci dorea numai fericirea lor. Cât despre inima lui, nu este ea plină de bucurie, o bucurie ca cea a Păstorului care a găsit oaia rătăcită? Acum fraţilor li se dă un mesaj fericit, să ducă veşti bune, să meargă la tatăl lor şi să-i spună despre gloria celui care i-a iertat. Aceasta este şi misiunea noastră, dragi răscumpăraţi ai Domnului, să le spunem altora, începând cu cei mai apropiaţi de lângă noi, ce am găsit în Isus şi să istorisim Tatălui Său „toată gloria Lui” în adunări de închinare.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: