Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 25, 2019”

25 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă.
Iuda 20,21


Este destul de clar faptul că apostolul Iuda scrie aici contemplând starea din urmă a lucrurilor. El ne arată că resursele rămân aceleași chiar până la sfârșitul dispensației, când apare o astfel de stare de lucruri cum este cea descrisă în primele versete ale epistolei. Putem vedea aceste lucruri împlinindu-se în întregime în istoria și în condiția actuală a Bisericii. Dar Duhul lui Dumnezeu ne oferă aici un cuvânt de încurajare, pentru a ne purta mai departe în aceste timpuri grele, când lucrurile sunt atât de apăsătoare și de descurajatoare, atât în afară, cât și înăuntru. În a doua Epistolă a lui Petru, Domnul ne îndrumă cu privire la corupția ce va apărea în interior, în timp ce Iuda dezvăluie lucrurile privitoare la apostazie, care înseamnă depărtare de la starea dintâi.

Cu toate acestea, Iuda se adresează celor care au rămas credincioși și le spune: „Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă”. Patru expresii scumpe: „zidindu-vă„, „rugându-vă„, „păstrați-vă„, „așteptând„. Să avem grijă să nu fim găsiți dărâmând în lucrare. Ceea ce Duhul Sfânt ne îndeamnă aici să facem este să zidim; și este un lucru deosebit de frumos având în vedere că Iuda descrie ruina și destrămarea ce apar ca urmare a coruperii care a cuprins totul. Credința este un lucru deosebit de scump în ochii Domnului, atunci când toate se dărâmă și cad în ruină. Care este deci chemarea și îndemnul dat sfinților care se strâng în credincioșie? „Zidindu-vă pe credința voastră preasfântă.”

Aici avem de-a face cu starea de la sfârșit, dar vedem că ni s-a dat o resursă potrivită cu starea lucrurilor și de ajuns să-i țină pe sfinți plini de bucurie. Bucuria în Duhul Sfânt va fi întotdeauna starea de inimă care se potrivește unor sfinți. N-ar trebui să fie și acum la fel? Cu siguranță că da! Pe măsură ce istoria Adunării se întunecă tot mai mult, Dumnezeu va înălța întotdeauna o lumină; și cu cât întunericul va fi mai adânc, cu atât lumina va fi mai strălucitoare.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului.
Efeseni 2.1,2


Tragedia unui tânăr (1)

Tânărul avusese parte încă din cea mai fragedă copilărie de puterea salvatoare a lui Dumnezeu, prin aceea că a fost salvat de mai multe ori, în mod foarte miraculos, din primejdia înecului. Cu toate că a fost mereu zburdalnic și neastâmpărat, un băiat care îndrăznea totul și care voia să poată totul, s-a temut totuși de Dumnezeu în copilărie. Evlavioasa lui mamă i-a prezentat permanent sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu. El însuși citea mult Biblia pe vremea când era un băiețandru. Dar când, la 14 ani, a părăsit casa părintească pentru a merge la ucenicie, I-a întors imediat spatele lui Dumnezeu. Astfel a ajuns curând în păcate și în vicii. Alcoolul l-a ruinat.

După perioada de ucenicie a mers la Hamburg, la muncă, unde a petrecut nopți întregi într-un anturaj ușuratic. De la Hamburg a plecat la Berlin. Acolo, într-o dimineață devreme, pe la ora trei, a venit băut acasă și a căzut de pe treapta cea mai de sus până în holul casei. A fost găsit cu opt răni la cap, cu hainele pline de sânge.

Dumnezeu însă nu a îngăduit moartea acestui păcătos. El s-a însănătoșit și de la Berlin a pornit în peregrinare. Nicăieri însă nu a putut să reziste mult la locul de muncă pe care îl găsea ici și colo. Mai târziu, tânărul a plecat în Olanda și a devenit marinar pe o corabie. Într-o zi, când a căzut în mare, viața i-a fost din nou salvată datorită îndrăznelii unui cârmaci, numai printr-o minune a lui Dumnezeu.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE TREBUIE SĂ CITIM BIBLIA? – Fundația SEER

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)


     Pavel i-a scris lui Timotei: „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (v. 13-17).

Iată motivele pentru care trebuie să citești Biblia:

1) Ca să nu te rătăcești. Dumnezeu nu-ți va spune nimic, printr-o altă persoană sau prin propriile tale gânduri, care să nu se alinieze la ceea ce a revelat în mod clar în Cuvântul Său. De aceea trebuie să cunoști Scriptura.

2) Ca să știi că ești pe deplin mântuit. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:13).

3) Ca să-ți identifici chemarea și să te echipezi. Pavel spune (recitesc 2 Timotei 3:17): „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”.

Biblia este manualul vieții creștine, așa că citește-o în fiecare zi! Azi ai citit?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 50:1-14


Cartea Geneza conţine toate evenimentele majore care privesc familia omenească: naşterea, căsătoria, pierderea soţiei, a mamei, a tatălui … şi ne prezintă credinţa activă trecând prin toate acestea. Sfârşitul lui Iacov este foarte frumos. Pământul bun al Gosenului, unde şi-a petrecut ultimii şaptesprezece ani din viaţă, nu l-a făcut să uite ţara Canaanului, nici promisiunile făcute de Domnul la Beer-Şeba (46.4). El a arătat fiilor săi importanţa pe care o acorda Canaanului, dându-le instrucţiuni precise pentru înmormântarea lui. Va trebui să se odihnească în această peşteră, Macpela, în care membrii familiei credinţei aşteaptă ziua învierii. Preţul care să-i asigure dreptul la aceasta fusese plătit în trecut.

Funeraliile patriarhului sunt de o mare solemnitate. În general în Vechiul Testament, înmormântarea unui om este pe măsura credincioşiei sale. Înmormântarea lui Iehoiada şi cea a împăratului Ezechia au omagiat evlavia lor (2 Cronici 24.16; 32.33). Astăzi, când un credincios părăseşte lumea, nu se fac ceremonii deosebite. Pentru copilul lui Dumnezeu, moartea şi-a pierdut puterea, fiind asemenea unui somn care va sfârşi prin înviere (1 Tesaloniceni 4.13, 14). Dar chiar dacă moartea şi-a pierdut boldul, să nu uităm niciodată cât L-a costat aceasta pe Cel care a învins-o!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: